- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 octombrie 2014
- Stat pârât
- MKD
- Articole
- Articolul 6, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 13
Mihajlov Ristov și alții împotriva Macedoniei de Nord
Traducere în română Auto
Primă secțiune CAUZĂ DE MIHAJLOV RISTOV ȘI ALȚII v. FORMER YUGOSLAV REPUBLICA DE MACEDONIA (Derogarea nr. 40127/04) JUDGMENTUL Această versiune a fost rectificat la 10 martie 2015 în temeiul articolului 81 din Regulamentul Curții Strasburg 16 octombrie 2014 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Mihajlov Ristov v. fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Linos-Alexandre Sicilianos, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Ksenija Turković, judecători și Søren C. Prebensen, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în privat la 23 septembrie 2014, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 40127/04) împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de 15 cetățeni macedoneni, la 29 septembrie 2004. Reclamanții au fost reprezentați de dl T. Torov, un avocat care practică în Štip.
Guvernul macedonean („Guvernul”) au fost inițial reprezentați de fostul lor agent, dna R. Lazareska Gerovska, și ulterior de actualul lor agent, dl K. Bogdanov. FACTE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Detaliile personale ale reclamanților sunt prezentate în apendicele de mai jos. La 15 martie 1982, primii, al nouălea, al zecelea, al unsprezecelea și al treilea și al treilea-lea reclamant au inițiat o procedură civilă pentru determinarea titlului pentru plăți de teren, împreună cu dl Mite Ristov, dl Dinko Ristov. La moartea dlui Mite Ristov, procedurile interne în numele său au fost urmărite de moștenitorii săi, de la al doilea la al cincilea solicitant. La moartea dlui Dinko Ristov, procedurile interne au fost urmărite în numele său de moștenitorii săi, de la a șasea la a opta solicitanți.
La 21 iulie 2004, si anume înainte de introducerea cererii, noul reclamant a murit. Cu o scrisoare din 3 septembrie 2007 reprezentantul reclamantului a informat Curtea despre moartea celui de-al nouului reclamant și că cererea va fi urmărită în numele său de moștenitorul său, dl Taško Šterjov (denumirea acestui moștenitor este aceeași cu numele celui de-al treilea reclamant). La 21 decembrie 2004, primul reclamant a murit și cererea a fost urmărită în numele său de către moștenitorii săi, dl Taško Mihajlov, Saltir Mihajlovski și dl Stojan Mihajlov. Procedura s-a încheiat la 7 martie 2008, când reprezentantul juridic a fost preluat cu o hotărâre a Curții de Apel Štip din 28 Ianuarie 2008 care a enumerat următoarele reclamante: moștenitorii primului reclamant (a se vedea punctul 6 de mai sus), al doilea la al optulea solicitant, moștenitorul celui de-al treilea reclamant (a se vedea punctul 5 de mai sus) și al zecelea la al treilea reclamant.
Procedura privind punctele de drept depuse împotriva acestei hotărâri a fost respinsă de Curtea Supremă ( отрла ) ca ratione valoris. ÎNCĂLCAREA ARTICOLE 6 ȘI 13 A CONVENȚIEI Reclamanții se plângeau că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempo rațional” și că nu aveau nici un remediu eficace în acest sens. Ei se bazează pe articolele 6 și 13 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, au citit după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de către un ... tribunal ... art. 13 Oricine a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în prezenta convenție are un remediu eficace în fața unei autorități naționale ...” La 22 martie 2012, aceste plângeri au fost comunicate guvernului, împreună cu o propunere de amendament prietenos.
După negocierile de amendament prietenos nefruntate, la 22 iulie 2012, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală în care au recunoscut încălcarea plângerii de lungime în temeiul articolului 6 și s-a oferit să plătească 1,610 euro (EUR) unor solicitanți. Reclamanții au declarat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale.10. Curtea observă că, chiar dacă declarația unilaterală a Guvernului respectă condițiile propunerii de soluționare prietenoasă de către Registru, aceasta nu poate fi invocată datorită unor erori din acest domeniu. Prin urmare, aceasta trebuie respinsă. Admisibilitate 11. În primul rând, Curtea trebuie să ia în considerare dacă unele reclamante au statutul de victimă în sensul articolului 34 din Convenție.
12. Curtea constată că noua reclamantă a murit cu două luni înainte de introducerea cererii. Întrucât o cerere nu poate fi introdusă în numele unei persoane decedate (a se vedea Yașa c. Turcia , nr. 22495/93, raportul Comisiei din 8 aprilie 1997, § 88, Raportul hotărârilor și hotărârilor 1998 VI) constată că noul reclamant și moștenitorul său (a se vedea punctul 5 de mai sus) nu au condițiile necesare în temeiul articolului 34 din Convenție.
13. Curtea constată, de asemenea, că cele treisprezece, patruzece și cincisprezece reclamanți nu au participat la proceduri în niciun fel, astfel încât acestea nu au obligația în temeiul articolului 34 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Dimitrovska c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.), nr. 21466/03, 30 septembrie 2008). 14. ratione personae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 3 litera (a) și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 4 în ceea ce privește reclamanții al non-lea, al treilea, al patrulea și al patrulea și al cincilea. 15. În ceea ce privește reclamanții rămasi (de la prima la a opta și de la a zecea la a doua) Curtea constată că plângerile din cadrul acestui șef nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție, și că aceste reclamații nu sunt inadmisibile din alte motive.
Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Curtea constată că procesul a durat între 1982 și 2008, când a fost adoptată ultima decizie privind fondul (a se vedea Kostovska c. fosta Republica Iugoslavă a Macedoniei , nr. 44353/02 , § 36, 15 Prin urmare, perioada relevantă a durat douăzeci și șase ani pentru două nivele de jurisdicție ale căror aproape unsprezece ani intră în jurisdicția temporală a Curții (după 10 aprilie 1997, data în care Statul pârât a ratificat Convenția). 17. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
18. Având în vedere toate documentele care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantanei, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „templă rațională” (a se vedea Frydlender, citată mai sus; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, §§ 38-41, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, §§ 63-65, 10 mai 2007; Petkovski v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.) nr. 27314/04, 13 noiembrie 2008; Ajvazi v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.) nr. 30956/05, 13 noiembrie 2008). 19. Curtea constată, de asemenea, că în momentul în care procedura s-a încheiat în 2008 reclamanții nu aveau la dispoziție un remediu eficace cu privire la plângerea lor de lungimea proceselor (a se vedea Ogražden AD și alții c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 35630/04, 53442/07 și 42580/09, §§ 29-30, 29 mai 2012). 20. În consecință, a existat o încălcare a articolelor 6 și 13 din Convenție.
II. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 21. În cele din urmă, reclamanții s-au plângut în temeiul articolului 6 despre echitatea procedurii și accesul la instanță, având în vedere respingerea Curții Supreme a recursului la punctele de drept. De asemenea, au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. 22. Curtea a examinat aceste plângeri. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 23. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.
III. APLICAREA ART. 41 A CONVENȚIEI 24. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamanții au solicitat 1,352.651 EUR în ceea ce privește prejudiciu material și au solicitat, de asemenea, 20.000 EUR fiecare pentru prejudiciu moral. 26. Guvernul a contestat aceste afirmații. 27. Curtea nu dispune de nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, Curtea consideră că reclamanții trebuie să fi suferit prejudiciu moral.
Prin urmare, în mod echitabil, aceasta acordă primul până la al optulea și al zecelea până la al doilea reclamant EUR 2.400 fiecare, plus orice impozit care poate fi imputabil. Costurile și cheltuielile 28. Reclamanții au solicitat 20.439 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne. Respectând o scară a ratei Barei Macedoniei, au solicitat 25.536 EUR pentru cele suportate în fața Curții. 29. Guvernul a contestat aceste cereri. 30. Curtea respinge cererea pentru costurile și cheltuielile din cadrul procedurii interne, deoarece nu au fost suportate pentru a solicita prin intermediul ordinii juridice interne prevenirea și soluționarea presupusei încălcări a Curții (a se vedea Milošević c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei) Pe de altă parte, Curtea atribuie reclamanților suma totală de 850 EUR, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru reclamanții, pentru costurile suportate în cadrul procedurii dinaintea Curții.
Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea inadmisibilă ca ratione personae incompatibilă în ceea ce privește reclamanții al nou-lea, al treilea, al patrulea și al patrulea și al cincilea; în ceea ce privește reclamanții rămasi, plângerea de lungă durată în temeiul articolului 6 și lipsa unui remediu eficace în acest sens, în conformitate cu art. 13, admisibil și cu restul cererii inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolelor 6 și 13 din convenție; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească primul până la al optulea și al zecelea până la al treilea reclamant, în termen de trei luni, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 2,400 EUR (2 mii patru sute de euro) fiecare, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 850 EUR (opt sute cincizeci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți, în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii dinaintea Curții; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale;
respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 16 octombrie 2014, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Vlatko ŠTERJOV (MITEVSKI) 22/02/1969 Skopje Mihail ŠTERJOV 25/06/1947 Skopje Santo ŠTERJOV 02/02/1957 Skopje Nikola ŠTERJOV 04/10/1952 Skopje Atanas ŠTERJOV 11/06/1933 Štip Aleksandar ŠTERJOV 05/08/1939 Skopje Gorgi ŠTERJOV 05/05/1946 Skopje Miho ŠTERJOV 10/09/1953 Skopje Marija Gorgieva ŠTERJOVA 03/05/1949 Skopje Zujica NANE [2] 12/08/1955 Skopje Jana ŠTERJOV 11/05/1916 Skopje [1] După moartea reclamantului, cererea a fost urmărită în numele său de moștenitorii săi: Taško MIHAJLOV născut la 01/08/1939, locuind în Štip, Saltir MIHAJLOVSKI născut la 03/02/1942, locuind în Štip și Stojan MIHAJLOV născut la 10/11/1940, locuind în Štip.
Prin urmare, suma justă de satisfacție este atribuită împreună celor trei moștenitori. [2] Rectificat la 10 martie 2015: textul a fost „Ica NANE”
FIRST SECTION
CASE OF MIHAJLOV RISTOV AND OTHERS v. THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA (Application no. 40127/04) JUDGMENT This version was rectified on 10 March 2015 under Rule 81 of the Rules of Court . STRASBOURG 16 October 2014 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Mihajlov Ristov v. the former Yugoslav Republic of Macedonia, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Linos-Alexandre Sicilianos, President, Mirjana Lazarova Trajkovska, Ksenija Turković, judges, and Søren C. Prebensen, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 23 September 2014, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 40127/04) against the former Yugoslav Republic of Macedonia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by fifteen Macedonian nationals, on 29 September 2004.
The applicants were represented by Mr T. Torov, a lawyer practising in Štip. The Macedonian Government (“the Government”) were initially represented by their former Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska, and subsequently by their present Agent, Mr K. Bogdanov. THE FACTS
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
3. The applicants’ personal details are provided in the appendix below.
On 15 March 1982 the first, ninth, tenth, eleventh and twelfth applicants initiated civil proceedings for determination of title to plots of land, together with Mr Mite Ristov, Mr Dinko Ristov. Upon the death of Mr Mite Ristov, the domestic proceedings on his behalf were pursued by his heirs, from the second to fifth applicants. Upon the death of Mr Dinko Ristov the domestic proceedings were pursued on his behalf by his heirs, from the sixth to eighth applicants.
On 21 July 2004, namely before the application was introduced, the ninth applicant had died. With a letter of 3 September 2007 the applicants’ representative informed the Court about the ninth applicant’s death and that the application would be pursued on his behalf by his heir Mr Taško Šterjov (the name of this heir is the same with the name of the third applicant).
On 21 December 2004 the first applicant died and the application was pursued on his behalf by his heirs Mr Taško Mihajlov, Mr Saltir Mihajlovski and Mr Stojan Mihajlov.
The proceedings ended on 7 March 2008 when the legal representative was served with a judgment of the Štip Court of Appeal of 28 January 2008 which listed the following plaintiffs: the heirs of the first applicant (see paragraph 6 above), the second to eighth applicants, the heir of the ninth applicant (see paragraph 5 above) and the tenth to twelfth applicants. The appeal on the points of law lodged against this judgment was rejected by the Supreme Court ( отфрла ) as ratione valoris. THE LAW I.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLES 6 AND 13 OF THE CONVENTION
8. The applicants complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement and that they had no effective remedy in this respect. They relied on Articles 6 and 13 of the Convention, which, in so far as relevant, read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by a ... tribunal ... Article 13 Everyone whose rights and freedoms as set forth in this Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority ...”
On 22 March 2012 these complaints were communicated to the Government, together with a friendly-settlement proposal. After unsuccessful friendly-settlement negotiations, on 22 July 2012 the Government submitted a unilateral declaration in which they acknowledged the violation of the length complaint under Article 6 and offered to pay 1,610 euros (EUR) to some applicants. The applicants stated that they were not satisfied with the terms of the unilateral declaration.
The Court observes that even if the unilateral declaration of the Government follows the terms of the friendly settlement proposal by the Registry, it cannot be relied on due to some errors in the latter. It must therefore be rejected. A. Admissibility
The Court has first to consider whether some applicants have victim status within the meaning of Article 34 of the Convention.
The Court notes that the ninth applicant died two months before the application was introduced. Since an application cannot be brought in the name of a deceased person (see Yașa v. Turkey , no. 22495/93, Commission’s report of 8 April 1997, § 88, Reports of Judgments and Decisions 1998 ‑ VI) it finds that the ninth applicant and his heir (see paragraph 5 above) do not have the requisite standing under Article 34 of the Convention.
The Court further notes that the thirteenth, fourteenth and fifteenth applicants did not participate in the proceedings in any capacity. Accordingly, they do not have the requisite standing under Article 34 of the Convention (see, mutatis mutandis , Dimitrovska v. the former Yugoslav Republic of Macedonia (dec.), no. 21466/03, 30 September 2008).
It follows that the application is incompatible ratione personae with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 (a) and must be rejected in accordance with Article 35 § 4 in respect of the ninth, thirteenth, fourteenth and fifteenth applicants.
As regards the remaining applicants (from the first to eighth and from the tenth to twelfth) the Court notes that the complaints under this head are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that these complaints are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible. B. Merits
The Court notes that the proceedings lasted between1982 and 2008, when the last decision on the merits was adopted (see Kostovska v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 44353/02, § 36, 15 June 2006). The relevant period therefore lasted twenty-six years for two levels of jurisdiction of which almost eleven years fall within the Court’s temporal jurisdiction (after 10 April 1997, the date when the respondent State ratified the Convention).
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicants and the relevant authorities and what was at stake for the applicants in the dispute (see, among many other authorities, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
Having examined all the material submitted to it and having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement (see Frydlender, cited above ; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V; Majewski v. Poland , no. 52690/99, §§ 38-41, 11 October 2005; Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, §§ 63-65, 10 May 2007; Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia (dec.) no. 27314/04, 13 November 2008; Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia (dec.) no. 30956/05, 13 November 2008).
The Court further notes that at the time when the proceedings ended in 2008 the applicants did not have at their disposal an effective remedy about their length-of-proceedings complaint (see Ogražden AD and Others v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , nos. 35630/04, 53442/07 and 42580/09, §§ 29-30, 29 May 2012).
There has accordingly been a breach of Articles 6 and 13 of the Convention. II.
OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION
21. Lastly, the applicants complained under Article 6 about the fairness of the proceedings and access to court in view of the Supreme Court’s rejection of their appeal on points of law. They also complained under Article 1 of Protocol No. 1.
The Court has examined these complaints. However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. III.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
24. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage
The applicants claimed EUR 1,352,651 in respect of pecuniary damage. They also claimed EUR 20,000 each for non-pecuniary damage.
The Government contested these claims.
The Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim. On the other hand, the Court considers that the applicants must have sustained non-pecuniary damage. Ruling on an equitable basis, it awards the first to eighth and the tenth to twelfth applicant EUR 2,400 each, plus any tax that may be chargeable. B. Costs and expenses
The applicants claimed EUR 20,439 for the costs and expenses incurred before the domestic courts. Relying on a rate scale of the Macedonian Bar, they claimed EUR 25,536 for those incurred before the Court.
The Government contested these claims.
The Court rejects the claim for the costs and expenses in the domestic proceedings since they were not incurred in order to seek through the domestic legal order prevention and redress of the alleged violation complained of before the Court (see Milošević v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 15056/02, § 34, 20 April 2006). On the other hand, the Court awards the applicants the total sum of EUR 850, plus any tax that may be chargeable to the applicants, for the costs incurred in the proceedings before the Court. C. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Declares the application inadmissible as incompatible ratione personae in respect of the ninth, thirteenth, fourteenth and fifteenth applicants; 2. Declares, with respect to the remaining applicants, the length complaint under Article 6 and the lack of an effective remedy in this respect, under Article 13, admissible and the remainder of the application inadmissible; 3. Holds that there has been a violation of Articles 6 and 13 of the Convention; 4. Holds (a) that the respondent State is to pay the first to eighth and the tenth to twelfth applicants, within three months, the following amounts , to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement: (i) EUR 2,400 (two thousand four hundred euros) each, plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage; (ii) EUR 850 (eight hundred and fifty euros), plus any tax that may be chargeable to the applicants, in respect of costs and expenses incurred in the proceedings before the Court; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 5. Dismisses the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 16 October 2014, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Søren C. Prebensen Linos-Alexandre Sicilianos Acting Deputy Registrar President APPENDIX N o . First name LAST NAME Date of birth Place of residence Šterjo MIHAJLOV RISTOV [1] 15/03/1905 Štip Saltir ŠTERJOV 10/10/1940 Skopje Taško ŠTERJOV 12/07/1946 Skopje Šterjo ŠTERJOV 12/03/1952 Skopje Vlatko ŠTERJOV (MITEVSKI) 22/02/1969 Skopje Mihail ŠTERJOV 25/06/1947 Skopje Santo ŠTERJOV 02/02/1957 Skopje Nikola ŠTERJOV 04/10/1952 Skopje Atanas ŠTERJOV 11/06/1933 Štip Aleksandar ŠTERJOV 05/08/1939 Skopje Gorgi ŠTERJOV 05/05/1946 Skopje Miho ŠTERJOV 10/09/1953 Skopje Marija Gorgieva ŠTERJOVA 03/05/1949 Skopje Zujica NANE [2] 12/08/1955 Skopje Jana ŠTERJOVA 11/05/1916 Skopje [1] After the applicant’s death, the application was pursued on his behalf by his heirs: Taško MIHAJLOV born on 01/08/1939, living in Štip, Saltir MIHAJLOVSKI born on 03/02/1942, living in Štip and Stojan MIHAJLOV born on 10/11/1940, living in Štip. The just satisfaction amount is therefore jointly awarded to the three heirs. [2] Rectified on 10 March 2015: the text was “Ica NANE”