Secțiunea a treia Cerere nr. 18706/10 Ghenadie NIHOLAT împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 octombrie 2014 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Luis López Guerra, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, greffiere adjunctă de secțiune; Având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A fost reprezentat de agentul său, dl L. Apostol. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea de condițiile de detenție provizorie. Pe teritoriul art. 5 § 2, 3 și 4 din Convenție, reclamantul se plângea, de asemenea, că nu a fost informat, în cel mai scurt timp și într-o limbă pe care o înțelege, de motivele arestării sale la 10 septembrie 2009 În cazul în care, în urma arestării sale, nu a fost adus imediat în fața unui judecător, hotărârea din 30 septembrie 2009 de autorizare a menținerii sale în detenție provizorie a fost adoptată în absența sa. ; că instanța care a pronunțat această hotărâre nu a examinat dosarul de judecată; că, în timpul Întrunirii din 30 septembrie 2009, principiile de contradicție și de egalitate a armelor au fost ignorate; că hotărârea din 30 septembrie 2009 nu i-a fost trimisă la timp, astfel încât să poată contesta acest lucru. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul susținea, în sfârșit, că omisiunea instanțelor interne de a-l cita a încălcat dreptul său la un proces echitabil. Plângerile reclamantului referitoare la art. 5 alineatul (1), art. 3 și art. 4 din convenție au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 16 mai 2014, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost prelungit începând cu 9 ianuarie 2014 și că nu a solicitat prelungirea acestuia. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamantul care nu a răspuns la aceasta. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Director adjunct
Requête n
o
18706/10
Ghenadie NIHOLAT
contre la République de Moldova
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 21 octobre 2014 en un comité composé de
:
Dragoljub Popović,
président,
Luis López Guerra,
Valeriu Grițco,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe de section,
Vu la Convention européenne de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
Vu la requête susmentionnée introduite le 24 mars 2010,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Ghenadie Niholat, est un ressortissant moldave né en 1973 et résidant à Durlești.
2.
Le gouvernement moldave («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. L. Apostol.
3.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaignait des conditions de sa détention provisoire.
4.
Sur le terrain de l’article 5 §§ 2, 3 et 4 de la Convention, le requérant se plaignait en outre
:
– qu’il n’avait pas été informé, dans le plus court délai et dans une langue qu’il comprend, des raisons de son arrestation le 10 septembre 2009
;
– qu’il n’y avait pas de motifs pertinents et suffisants pour justifier son placement et maintien en détention provisoire
;
– que, après son arrestation, il n’avait pas été aussitôt traduit devant un juge
;
– que le jugement du 30 septembre 2009 autorisant son maintien en détention provisoire avait été adopté en son absence
; que le tribunal ayant prononcé ce jugement n’avait pas étudié le dossier d’instruction
; que, lors de l’audience du 30 septembre 2009, les principes du contradictoire et de l’égalité des armes avaient été méconnus
;
– que le jugement du 30 septembre 2009 ne lui avait pas été envoyé en temps voulu afin qu’il pût le contester.
5.
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant alléguait enfin que l’omission des tribunaux internes de le citer à comparaitre avait porté atteinte à son droit au procès équitable.
6.
Les griefs du requérant relatifs à l’article 5 §§ 1, 3 et 4 de la Convention ont été communiqués au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.
7.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 16 mai 2014, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu depuis le 9 janvier 2014 et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant qui n’y a pas répondu.
8.
À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Marialena Tsirli
Dragoljub Popović
Greffière adjointe
Président