SAĞINÇ v. TURKEY

Decizia nr. 48518/11 de la SECȚIUNEA DECIZIE privind Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 4 noiembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, Egidijus Kūris, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Abel Campos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 aprilie 2011, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Tuncer Sağınç este un național turc, născut în 1981 și trăiește în Van. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Aydınkaya, avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 5 § 3 și 6 § 1 din Convenție cu privire la durata detenției anterioare și lungimea procedurii penale împotriva lui. La 30 august 2013, reclamația privind durata excesivă a detenției preventive a fost comunicată guvernului și restul plângerii privind durata procedurii penale împotriva reclamantului a fost considerată inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne, având în vedere decizia recentă a Curții în cazul Müdür Turgut c. Turcia (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013). La 25 septembrie 2013 și 3 iulie 2014, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi de a-i plăti 3000 euro (EUR) (trei mii de euro) pentru a acoperi oricare și toate neconformitățile Prejudiciu material și 500 EUR (cincă sute de euro) pentru a acoperi toate costurile și cheltuielile. Aceste sume vor fi convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Abel Campos Helen Keller Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 48518/11

Tuncer SAĞINÇ

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 4

November 2014 as a Committee composed of:

Helen Keller,

President,

Egidijus Kūris,

Jon Fridrik Kjølbro,

judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 20 April 2011,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Tuncer Sağınç, is a Turkish national, who was born in 1981 and lives in Van. He was represented before the Court by Mr

F.

Aydınkaya, a lawyer practising in Istanbul. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant complained under Articles 5 § 3 and 6 § 1 of the Convention about the length of his pre-trial detention and the length of the criminal proceedings against him.

On 30 August 2013, the complaint concerning the excessive length of pre-trial detention was communicated to the Government and the remaining complaint

concerning the length of the criminal proceedings against the applicant was found inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies in the light of the Court’s recent decision in the case of

Müdür Turgut v.

Turkey

(dec.), no.

4860/09, 26 March 2013).

On 25 September 2013 and 3 July 2014 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 3,000 euros (EUR) (three thousand euros) to cover any and all non

‑

pecuniary damage and EUR 500 (five hundred euros) to cover any and all costs and expenses. These sums will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. They will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Abel Campos

Helen Keller

Deputy Registrar

President