BOZKURT v. TURKEY

Decizia nr. 53382/11 privind Hatice BOZKURT împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 25 noiembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Paul Lemmens, președinte, Robert Spano, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Abel Campos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 iunie 2011, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, Hatice Bozkurt, este un național turc, născut în 1979 și locuiește în Kahramanmaraș. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl M. Erbil și dna N. Selçuk, avocați care practică la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 5 § 3 și 6 § 1 din Convenție cu privire la durata deținerii anterioare și lungimea procedurii penale împotriva ei. La 6 septembrie 2013, reclamația privind durata excesivă a detenției anterioare a fost comunicată Guvernului și reclamația rămasă privind durata procedurii penale împotriva reclamantului a fost considerată inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne, având în vedere decizia recentă a Curții în cazul Müdür Turgut c. Turcia (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013). La 25 septembrie 2013 și 14 iulie 2014, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 3,900 euro (EUR) (3,000 și nouă sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral și 500 euro (cincă sute de euro) pentru a acoperi toate costurile și cheltuielile. Aceste sume vor fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Abel Campos Paul Lemmens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 53382/11

Hatice BOZKURT

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 25

November 2014 as a Committee composed of:

Paul Lemmens,

President,

Robert Spano,

Jon Fridrik Kjølbro,

judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 14 June 2011,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Hatice Bozkurt, is a Turkish national, who was born in 1979 and lives in Kahramanmaraș. She was represented before the Court by Mr M. Erbil and Ms N. Selçuk, lawyers practising in Istanbul. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant complained under Articles 5 § 3 and 6 § 1 of the Convention about the length of her pre-trial detention and the length of the criminal proceedings against her.

On 6 September 2013, the complaint concerning the excessive length of pre-trial detention was communicated to the Government and the remaining complaint

concerning the length of the criminal proceedings against the applicant was found inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies in the light of the Court’s recent decision in the case of

Müdür Turgut v.

Turkey

(dec.), no.

4860/09, 26 March 2013).

On 25 September 2013 and 14 July 2014 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 3,900 euros (EUR) (three thousand and nine hundred euros) to cover any and all non-pecuniary damage and EUR 500 (five hundred euros) to cover any and all costs and expenses. These sums will be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. They will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Abel Campos

Paul Lemmens

Deputy Registrar

President