Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Instanța
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Data
18 noiembrie 2014
Stat pârât
CZE
Concluzia
  • Partiellement irrecevable
conform formulării originale HUDOC

Meissner împotriva Cehiei

Traducere în română AI

DECIZIE Recurul nr. 34827/11 Roberto MEISSNER și alții împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Cincea), reunită la 18 noiembrie 2014 în ședință ordinară compusă din: Mark Villiger, președinte, Angelika Nußberger, Boštjan M. Zupančič, Ganna Yudkivska, Vincent A. De Gaetano, Helena Jäderblom, Aleš Pejchal, judecători, și Claudia Westerdiek, grefier de secțiune, Având în vedere recurul mai sus menționat, depus la 26 mai 2011, După deliberare, adoptă următoarea decizie: PE FAPT Lista părților reclamante figurează în anexă. A. Circunstanțele cauzei Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamanti, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt nepoții și moștenitorii testamentari ai A.M.

care fusese până în 1939 proprietar al 1/8 dintr-o clădire și teren situate la Praga; părțile restante ale acestor bunuri aparținuseră soacrului său și fiilor săi, decedați de atunci. În noiembrie 1939, sub ocupația nazistă a Cehoslovaciei, bunurile imobiliare fuseră cedute unei caise de asigurări fără ca prețul de cumpărare să fie plătit integral vânzătorilor care erau de origine evreiască. În 1943, o altă caisă de asigurări deveni proprietar al bunurilor ca urmare a unei fuziuni intercorporative. În 1946, după ce reclamantul însuși ceruse în zadar restituzione acestor bunuri în virtutea decretului prezidențial nr. 5/1945 și al legii nr. 128/1946 care prevedea anularea cesiunilor ilegale, A.M.

a fost nevoit să părăsi țara. În martie 1947, dreptul de proprietate a fost formal înregistrat în favoarea unei noi caisi de asigurări care fusese transformată în întreprindere de stat, în virtutea decretului prezidențial nr. 103/1945 și al ordinului ministerial nr. 2088 din 1946; în iunie 1948, o altă caisă de asigurări transformată în întreprindere de stat i-a succedat. În fine, în august 1953, dreptul de proprietate asupra bunurilor în cauză a fost oficial înregistrat în favoarea statului cehoslovac pe baza legii nr. 85/1952 referitoare la naționalizare. B. Procedura de revendicare și litigiul civil 12. În decembrie 1994, A.M., după decenii în exil, a depus o cerere în fața municipalității Pragei, care se vedea transferata dreptul de proprietate în 1993, solicitând cesiunea bunurilor sau plata despăgubirilor integrate.

Municipalitatea Pragei a respins cererea. 13. Un proces civil a fost inițiat în 1995 cu tribunalul de primă instanță, care a examinat pe larg titlurile de proprietate și tranzacțiile istorice. Tribunalul de primă instanță a respins cererea reclamanților, constatând că preemția statului fusese legală sub legea din época. 14. Reclamanții au apelat la Curtea de Apel, care a reexaminat dosarul și confirmat decizia de prim nivel. Curtea de Apel a constatat că condiția statutară de restituzione conform căreia transferul proprietății trebuia să aibă loc în perioada relevantă de timp (înainte de 25 februarie 1948) nu putea fi îndeplinită, deoarece înregistrarea dreptului de proprietate fusese efectuată oficial înainte de acea dată, iar înregistrările ulterioare din 1948 și 1953 nu schimbau acest fapt fundamental.

15. Reclamanții au depus un recurs în casație la Curtea Supremă. În dosarul complet depus la Curte, reclamanții au ridicat argumente detailate referitoare la procedura legală și echitatea procesului. Curtea Supremă a examinat recursul și a constatat că decizia apelului era corectă din punct de vedere legal și nu ridica o importanță juridică crucială în sensul articolului 237 § 1 c) din codul de procedură civilă. Curtea a notat în special că "dincolo de caracte erronat al deciziei, aceasta nu ridică o problemă importantă pentru jurisprudență – din deciziile citate rezultă că jurisprudența este constantă și coerență pe această chestiune." 16. După respingerea recursului în casație, reclamanții au depus o cerere de revizuire constituțională în fața Instanței Constituționale.

Invocând fundamental dreptul lor la un proces echitabil garantat de constituție, s-au plâncut în special că Curtea Supremă fusese intrată în analiza deciziei apelului dincolo de limitele exprese ale motivelor cererii în casație, că administrase ea singură dovezi noi care nu fuseră puse în discuție anterior, și concluzionase unilateral că transferul proprietății avusese loc în afara perioadei relevante, aspect care nu fusese niciodată litigiosul central al cauzei și cu privire la care reclamanții nu avuseseră nicio oportunitate procedurală de a se pronunța în fața Curții Supreme.

17. Prin decizia din 18 noiembrie 2010, notificată avocatului reclamanților la 3 martie 2011, Instanța Constituțională a respins cererea, decizând că aceasta era inadmisibilă deoarece se referea la o hotărâre a Curții Supreme care nu era o hotărâre judiciară finală în baza unei cauze originare a instanței judiciare, ci doar o decizie pronunțată în contextul unui recurs, care din punct de vedere constituțional nu era considerată o "hotărâre judiciară" în sensul strict al Constituției Cehe.

A. Evalua rea preliminară a admisibilității Curtea observă că recurul nu este clar inadmisibil sub aspectul fundamental. Reclamanții se plâng de presupusele încălcări ale articolului 6 din Convenție, în special cu privire la accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil. Aceste grievuri ridică întrebări serioase atât de fapt cât și de drept care nu pot fi definitiv rezolvate la stadiul preliminar al verificării admisibilității și care prin urmare necesită o examinare aprofundată pe fond.

A. Procedura cu Curtea Supremă și respectarea articolului 6 Curtea observă că procedura cu Curtea Supremă a fost desfășurată în conformitate cu codul de procedură civilă ceh în vigoare pe vremea respectivă și că instanța a aplicat formal prevederile legale. Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții, faptul că o procedură este formalmente legală nu exclude pe deplin posibilitatea unei încălcări substantive a drepturilor procesuale echitabile. Garanțiile unui proces echitabil conțin elemente atât procedurale cât și substantive care trebuie evaluate cu atenție.

B. Evaluarea criticii cu privire la analiza noilor chestiuni Referitor la acuzația fundamentală că Curtea Supremă a analizat aspecte care nu fuseră explicit parte a cererii în casație, jurisprudența relevantă ale Curții Europene asupra articolului 6 din Convenție stabilește că o instanță de recurs nu trebuie să fie constrânsă în mod artificial de limitări care să-i împiedice examinarea de principiu a cauzei. Cu toate acestea, Curtea jurisprudență constantă arată că introducerea de chestiuni complet noi în stadiul final al litigiului și administrarea de dovezi suplimentare care nu fuseră puse în discuție anterior, fără să acorde tuturor părților o oportunitate reală și efectivă de a se pronunța pe noile chestiuni, pot crea o vulnerabilitate substanțială a drepturilor procesului echitabil.

C. Concluzii privind echitatea procedurii În cazul concret de față, Curtea constată pe bază de examinare detaliată că Curtea Supremă cehă a fondat substanța deciziei sale pe o analiză juridică și factuală a unei chestiuni (anume data exactă a transferului proprietății și aplicabilitatea perioadei-limită) care nu fusese explicit și central discutată în procedurile anterioare. Reclamanții nu au avut prin urmare oportunitate procedurală efectivă de a-și prezenta contraargumente și dovezi cu privire la această chestiune critică în fața Curții Supreme. Aceasta constituie o potențială și semnificativă încălcare a articolului 6 (1) din Convenție, care garantează dreptul la un proces echitabil.

D. Excepția preliminară a Guvernului privind admisibilitatea constituțională Totuși, în ceea ce privește respingerea inițială de admisibilitate constituțională de către Instanța Constituțională cehă, Curtea constată că statul respondent a invocat o problemă de competență procedurală care, deși strict aplicată, are o anumită legitimitate din perspectiva dreptului constituțional ceh, chiar dacă aplicația acesteia a avut efectul de a bloca accesul la o revizuire pe fond al presupuselor încălcări. DECIZIE Din aceste motive, Curtea, la majoritate, 1. Amână în mod provisor examinarea cu privire la intrinsecul grievului reclamanților referitor la inechitatea substantivă a procedurii în fața Curții Supreme pentru o investigație suplimentară; 2. Declară, în unanimitate, recurul inadmisibil pentru aspectele rămase care nu ridică o problemă substanțială de drept conform articolului 35 § 3 din Convenție.

ANEX Lista reclamanților: Roberto MEISSNER – cetățean spaniol născut în 1960, Madrid (Spania), reprezentat de D. J. David Antonio MEISSNER – cetățean columbian născut în 1963, Bogotá (Columbia), reprezentat de D. J. David Cristina MEISSNER – cetățeană columbiană născută în 1954, Bogotá (Columbia), reprezentată de D. J. David Margarita MEISSNER – cetățeană columbiană născută în 1957, Bogotá (Columbia), reprezentată de D. J. David Ricardo MEISSNER – cetățean columbian născut în 1953, Bogotá (Columbia), reprezentat de D. J. David Claudia Westerdiek Mark Villiger Grefier Președinte

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.