Urechean și Pavlicenco împotriva Republicii Moldova

Reclamanții s-au născut în 1950 și, respectiv, 1953 și trăiesc în Chișinău. Ambele solicitanți erau politicieni la momentul evenimentelor. Primul reclamant a fost primarul lui Chișinău și liderul unui partid politic de opoziție. Al doilea reclamant a fost membru al Parlamentului („MP”) și membru al unui partid de opoziție. La 30 noiembrie 2004 și 3 martie 2007, atunci președintele Republicii Moldova, dl V. Voronin (denumit în continuare „președintele”), a participat la două programe de televiziune pe două canale private, una dintre care a avut acoperire națională. El a fost intervievat de jurnaliști cu privire la diferite teme precum economia, justiția, relațiile externe și alegeri. Președintele a declarat, printre altele, că „de-a lungul celor zece ani de activitate ca primar al Chișinău, dl Urecheanu nu a făcut nimic decât să creeze un sistem de corupție în stil mafie foarte puternic”.

Când se referă la al doilea reclamant și la alte persoane, Președintele a declarat că toate acestea „veneau direct de la KGB”. Ambele solicitanți au adus acțiuni de libelă împotriva Președintelui, cerând o retragere a declarațiilor și a compensației impușite. Primul reclamant a solicitat compensații de 0,1 lei moldoveni (MDL), în timp ce al doilea reclamant a solicitat 500.000 MDL plus plata taxelor sale și costurile juridice. Reprezentantul președintelui s-a opus acțiunilor susținând că declarațiile încurcate au fost acoperite de imunitatea sa. La 11 ianuarie 2005, Curtea de district Buiucani a întrerupt procedura în cazul depus de primul reclamant din motivul că președintele a beneficiat de imunitate și nu a putut fi ținut responsabil pentru avizele exprimate în exercitarea mandatului său.

Curtea a dat următorul argument în decizia sa: „After examinat materialele cazului și au auzit părțile, având în vedere art. 265 din Codul de Procedură Civilă, instanța consideră necesar să elimine cazul. Astfel, art. 81 alineatul (2) din Constituție prevede următoarele: „Președintele Republicii Moldova beneficiază de imunitate. Acesta nu poate fi responsabil în mod legal de avizele exprimate în exercitarea mandatului său”. Hotărârea sa nr. 8 din 16 februarie 1999 privind interpretarea articolului 71 din Constituție, Curtea Constituțională a susținut că responsabilitatea juridică include responsabilitatea în temeiul legislației penale, civile și administrative.

În aceeași hotărâre, Curtea Constituțională a dat o explicație largă expresiei „opinii exprimate în exercitarea mandatului său” utilizate la art. 71 din Constituție, susținând că aceasta înseamnă punctul de vedere, opiniile și condamnările exprimate în exercitarea mandatului său în ceea ce privește problemele și evenimentele din viața publică. În astfel de circumstanțe de fapt și de drept, instanța consideră necesar să anuleze cauza împotriva Președintelui Republicii Moldova, V. Voronin, din motivul pentru care nu poate fi considerat responsabil în temeiul dreptului civil.” 10. La 25 aprilie 2007, Tribunalul de District Centru a întrerupt procedura în cazul depus de cel de-al doilea reclamant din motivul că președintele a beneficiat de imunitate.

Curtea a dat următoarea raționare în decizia sa: „După ce au auzit argumentele părților și după analizarea materialelor cazului, instanța consideră bine întemeiată motivul reprezentantului acuzat pentru a elimina cazul. Constituția garantează o mare imunitate către șeful statului. Astfel, art. 81 alineatul (2). 2 din Constituție prevede următoarele: „Președintele Republicii Moldova se bucură de imunitate. El nu poate fi reținut legal responsabil pentru avizele exprimate în exercitarea mandatului său”. Pentru elucidarea limitelor acestei imunități constituționale, instanța se referă la hotărârea nr. 8 din 16 februarie 1999 a Curții Constituționale. Prin interpretarea articolului 71 din Constituție, Curtea Constituțională a susținut că responsabilitatea juridică include responsabilitatea în temeiul legislației penale, civile și administrative.

Curtea Constituțională a dat, de asemenea, o explicație a sensului expresiei „opinii exprimate în exercitarea mandatului său” care înseamnă punctul de vedere, avizele și condamnările exprimate în exercitarea mandatului său în ceea ce privește chestiunile și evenimentele din viața publică. Din sensul hotărârii Curții Constituționale, instanța consideră că independența avizelor Președintelui Republicii Moldova în exercitarea mandatului său este absolută și perpetuă. În acțiunea depusă la instanță, reclamantul V. Pavlicienco se bazează pe articolele 16 și 1422 din Codul Civil și solicită ca Președintele Republicii Moldova să fie responsabil în temeiul dreptului civil, și anume pentru avizele exprimate de el public într-un program în exercitarea mandatului său.

Având în vedere circumstanțele descrise mai sus, ținând cont de principiul imunității prezidențiale dispuse de Președintele Republicii Moldova și de imposibilitatea de a-l ține responsabil în temeiul legii, instanța ajunge la concluzia că prezentul caz trebuie eliminat din lista cazurilor deoarece, în acest caz, Președintele Moldovei nu poate fi considerat responsabil fie de către o instanță, fie de către alte organisme.” 11. Ambele reclamante au apelat, susținând că art. 81 alineatul (2) din Constituție a acordat președintelui imunitate numai în ceea ce privește avizele exprimate și nu în ceea ce privește declarațiile de fapt. În plus, ei au susținut că declarațiile încurcate făcute de președinte nu au fost legate de exercitarea funcțiilor sale oficiale și că instanța de primă instanță nu a reușit să stabilească dacă acest lucru a fost cazul.

În sprijinul acestui argument, al doilea reclamant a subliniat sarcinile oficiale ale președintelui enumerate în Constituție și faptul că unele dintre subiectele discutate în cadrul programului de televiziune, cum ar fi problemele din economia, afacerile externe și funcționarea parlamentului, nu au fost în domeniul de aplicare al funcțiilor oficiale ale președintelui. Al doilea reclamant a subliniat, de asemenea, faptul că acuzația făcută împotriva ei (care aparținea KGB-ului) a fost foarte ofensivă și a fost făcută de o persoană foarte importantă în stat la o oră de primă durată pe un canal cu acoperire națională. Chiar dacă președintele își exercita funcțiile oficiale atunci când participă la programul de televiziune, acuzațiile difamatorii formulate împotriva ei nu ar putea fi considerate parte din aceste funcții.

Ambele reclamante se plâng că hotărârea de primă instanță a limitat injustificabil dreptul de acces la instanță, în încălcarea Constituției și a articolului 6 din Convenție. 12. La 3 februarie 2005 și 14 iunie 2007, Curtea de Apel Chișinău a respins apelurile reclamanților și a susținut hotărârile în primă instanță.

5. The applicants were born in 1950 and 1953 respectively and live in Chișinău. 6. Both applicants were politicians at the time of the events. The first applicant was mayor of Chișinău and the leader of an opposition political party. The second applicant was a Member of Parliament (“MP”) and member of an opposition party. 7. On 30 November 2004 and 3 March 2007 the then president of the Republic of Moldova Mr V. Voronin (hereinafter “the President”) participated in two television programmes on two privately owned channels, one of which had national coverage. He was interviewed by journalists on various topics such as the economy, justice, foreign relations and elections. The President stated, among other things, that “during the ten years of activity as a Mayor of Chisinau, Mr Urecheanu did nothing but to create a very powerful mafia-style system of corruption”.

When referring to the second applicant and to other persons, the President stated that all of them “came straight from the KGB”. 8. Both applicants brought libel actions against the President, seeking a retraction of the impugned statements and compensation. The first applicant sought compensation of 0.1 Moldovan lei (MDL), while the second applicant claimed MDL 500,000 plus payment of her court fees and legal costs. The President’s representative opposed the actions arguing that the impugned statements had been covered by his immunity. 9. On 11 January 2005 the Buiucani District Court discontinued the proceedings in the case lodged by the first applicant on the grounds that the President enjoyed immunity and could not be held responsible for opinions expressed in the exercise of his mandate.

The court gave the following reasoning in its decision: “Having examined the materials of the case and heard the parties, in the light of Article 265 of the Code of Civil Procedure, the court considers it necessary to strike out the case. Thus, Article 81 para. 2 of the Constitution provides as follows: ‘The President of the Republic of Moldova shall enjoy immunity. He may not be held legally responsible for opinions expressed in the exercise of his mandate’. It its judgment Nr. 8 of 16 February 1999 on the interpretation of Article 71 of the Constitution, the Constitutional Court held that legal responsibility encompasses responsibility under criminal, civil and administrative laws.

In the same judgment, the Constitutional Court gave an extensive explanation to the expression “opinions expressed in the exercise of his mandate” used in Article 71 of the Constitution, holding that it means the point of view, opinions and convictions expressed in the exercise of his mandate in respect of matters and events from public life. In such circumstances of fact and law, the court considers it necessary to strike out the case against the President of the Republic of Moldova, V. Voronin, on the ground that he cannot be held liable under civil law.” 10. On 25 April 2007 the Centru District Court discontinued the proceedings in the case lodged by the second applicant on the grounds that the President enjoyed immunity.

The court gave the following reasoning in its decision: “Having heard the arguments of the parties and having analysed the materials of the case, the court considers well founded the plea of the representative of the defendant to strike the case out. The Constitution guarantees a large immunity to the chief of the state. Thus, Article 81 para. 2 of the Constitution provides as follows: ‘The President of the Republic of Moldova shall enjoy immunity. He may not be held legally responsible for opinions expressed in the exercise of his mandate’. For elucidating the limits of this constitutional immunity, the court refers to judgment Nr. 8 of 16 February 1999 of the Constitutional Court. Giving its interpretation to Article 71 of the Constitution, the Constitutional Court held that legal responsibility encompasses responsibility under criminal, civil and administrative laws.

The Constitutional Court also gave an explanation to the meaning of the expression ‘opinions expressed in the exercise of his mandate’ ruling that it means the point of view, opinions and convictions expressed in the exercise of his mandate in respect of matters and events from public life. From the meaning of the judgment of the Constitutional Court, the court considers that the independence of the opinions of the President of the Republic of Moldova in the exercise of his mandate is absolute and perpetual. In her action lodged with the court, plaintiff V. Pavlicenco relies on Articles 16 and 1422 of the Civil Code and asks for the President of the Republic of Moldova to be held liable under civil law, namely for the opinions expressed by him publically in a programme in the exercise of his mandate.

In view of the circumstances described above, bearing in mind the principle of the presidential immunity enjoyed by the President of the Republic of Moldova and of the impossibility to hold him responsible under law, the court comes to the conclusion that the present case must be struck out of the list of cases because in this case the President of Moldova cannot be held liable either by a court or by any other bodies.” 11. Both applicants appealed, arguing that Article 81 § 2 of the Constitution afforded immunity to the President only in respect of opinions he expressed and not in respect of statements of fact. Moreover, they argued that the impugned statements made by the President had not been in connection with the exercise of his official functions, and that the court of first instance had failed to determine whether that had been the case.

In support of that argument, the second applicant pointed to the President’s official duties as enumerated in the Constitution, and to the fact that some of the topics discussed during the television programme, such as problems in the economy, foreign affairs and the functioning of parliament, fell outside the scope of the President’s official functions. The second applicant also stressed that the accusation made against her (that she had belonged to the KGB) was very offensive, and had been made by a very important person in the State at a prime-time hour on a channel with national coverage. Even if the President had been exercising his official functions when participating in the television programme, the defamatory accusations made against her could not be considered part of those functions.

Both applicants complained that the first-instance decision had unjustifiably limited their right of access to court, in breach of the Constitution and Article 6 of the Convention. 12. On 3 February 2005 and 14 June 2007 the Chișinău Court of Appeal dismissed the applicants’ appeals and upheld the judgments at first instance.