Paladi împotriva Republicii Moldova

Reclamantul s-a născut în 1953 și trăiește în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a lucrat în calitate de primar adjunct al Chișinău. El a fost, de asemenea, profesor la Academia de Studii Economice din Moldova. Între 24 septembrie 2004 și 25 februarie 2005, el a fost deținut în centrul rezidențial al Centrului pentru Combaterea Crimei Economice și Corupției („CCECC”). La 25 februarie 2005, el a fost transferat la centrul rezidențial nr. 3 al Ministerului Justiției din Chișinău (cunoscut, de asemenea, sub numele de „Prison nr. 3”, care a fost ulterior numit „Prison nr. 13”). Reclamantul suferă de o serie de boli (a se vedea punctele 17 și 20). Reclamantul este acuzat în trei seturi separate de proceduri penale în temeiul articolului 185 alineatul (3) și al articolului 327 alineatul (2) din Codul de Procedință Penală („CP”) de abuz de poziția sa și excesul de putere.

La 17 septembrie 2004, CCECC a deschis o anchetă penală cu privire la reclamant și la 24 septembrie 2004, el a fost arestat. 10. La 27 septembrie 2004, Curtea de district Buiucani a emis un mandat de arestare și detenție timp de 30 de zile. Motivele acordate de instanța pentru eliberarea mandatului au fost că: „Reclamantul este periculos pentru societate. În cazul în care este eliberat, poate reface, distruge dovezi sau absoarbe din partea autorităților de aplicare a legii, ar putea obstrucționa cursul normal al anchetei sau luarea probelor și ar putea influența dovezile și martorii.” La 4 octombrie 2004, Curtea de Apel Chișinău a susținut această decizie. Judecătorul M.B. dispus, găsind nici un motiv pentru a deține reclamantul, deoarece acuzația nu a prezentat nici o dovadă a presupusului pericol de absoardere sau de interferență în anchetă.

Reclamantul a avut o familie și o reședință permanentă în Chișinău, a fost bolnav și nu a avut antecedente penale. 11. Reclamantul a formulat cereri de habeas corpus la 5, 13 și 19 octombrie, 2 noiembrie și 29 decembrie 2004, precum și la 22 februarie, 23 iunie și 20 septembrie 2005. El s-a bazat pe următoarele fapte: starea sa de sănătate slabă; absența unui caz penal; reputația sa impecabilă ca Doctor de Economie și profesor universitar; faptul că documentele sale de identificare au fost confiscate de autoritățile judiciare pentru a nu putea părăsi țara; faptul că familia și reședința sa permanentă au fost în Chișinău; faptul că el a susținut mama lui de 75 de ani care era invalidă; el a avut garanția personală a trei persoane bine cunoscute (care au depus deja 3.000 de lei moldoveni (MDL) și fiecare dintre ei era pregătit să plătească ulterior MDL 8.000 solicitate inițial de instanță); și lipsa de motive pentru arestarea sa.

Toate aceste cereri au fost respinse din motive similare cu cele prezentate în decizia din 27 septembrie 2004. 12. La 22 octombrie 2004, dosarul a fost depus în instanța de judecată. 13. La o dată neespecificată în octombrie 2004, acuzația a prezentat instanței de judecată un al doilea dosar în care reclamantul a fost, de asemenea, identificat ca unul dintre acuzați. Ancheta cu privire la acest caz a început la 28 martie 2003. Anchetatorii l-au închis de două ori pentru lipsa de dovezi (la 15 iulie și 26 septembrie 2003), dar în ambele ocazii un procuror a ordonat redeschiderea sa. La 27 octombrie 2004, ambele cazuri s-au alăturat. 14. La 2 noiembrie 2004, judecătorul L.V., președintele Curții de District Centru, a respins cererea reclamantului de eliberare împotriva garanției personale a trei persoane bine cunoscute, fără a da nici un motiv.

15. Reclamantul a apelat, dar judecătorul L.V. a refuzat să transmită apelul la Curtea de Apel, deoarece legea nu prevedea un recurs împotriva acestor hotărâri. Reclamantul a prezentat recursul la Curtea de Apel Chișinău direct, care a refuzat, de asemenea, să-l examineze din același motiv. Un răspuns asemănător a fost dat la apelurile făcute la 25 februarie și 27 septembrie 2005. 16. La 30 decembrie 2004, un al treilea dosar penal a fost prezentat instanței de judecată acuzând reclamantul de abuz de competență în interes personal. Acest caz s-a alăturat, de asemenea, celor două cazuri împotriva reclamantului menționat mai sus. 17. Începând cu 24 septembrie 2004, reclamantul a fost reținut în centrul de reținere al CCECC.

La 29 septembrie 2004, un consiliu consultativ medical a examinat dosarul medical al reclamantului la cererea soției sale și a făcut următorul diagnostic: diabet zaharat de tip II (insulină-dependente), polineuropatie, angiospasm diabetic, tiroidită autoimune etapă 2, consecințe de traumatisme la cap cu hipertensiune intracraniană, paroxism vagovagal, bronchită obstructivă cronică, pancreatită cronică recurentă cu insuficiență endocrină, hepatită activă cronică și sindrom astenic. La 14 noiembrie 2004, soția reclamantului a informat instanța de judecată cu privire la concluziile consiliului medical. 18. Potrivit reclamantului, centrul de retragere CCECC nu a avut personal medical până la sfârșitul lunii februarie 2005, atunci când un practicant general a fost angajat pentru a lucra acolo.

El susține că a solicitat asistență medicală în mai multe ocazii, dar a primit tratament numai de la medicii din alte instituții care l-au vizitat atunci când a existat o urgență. La 28 septembrie 2004, o ambulanță a fost chemată să trateze reclamantul pentru o hipertensiune acută. Medicul a prescris o consultare cu un specialist endocrinologic, care a văzut reclamantul la 21 decembrie 2004. Reclamantul a informat, de asemenea, procurorul și instanța cu privire la nevoile sale speciale dietetice și medicale, dar nu a primit niciun răspuns. El a trimis copii de plângeri de la soția sa, mama sa și un grup parlamentar autorităților CCECC, Departamentul de Penitenciare, instanța de judecată, Președintele Moldovei, Ministrul Justiției și alte autorități.

Soția reclamantului a primit mai multe răspunsuri formale, informand-o în esență că soțul ei a fost văzut în o serie de ocazii de către diverse medici și că va primi asistență medicală în cazul în care este necesar. 19. La 15 februarie 2005, reclamantul a fost văzut de doctorul B.E., un psihoneurolog, care a concluzionat că starea sa de sănătate a fost „instabilă cu o ușoară îmbunătățire” și că a trebuit să continue tratamentul sub supraveghere. La 25 februarie 2005, reclamantul a fost transferat la centrul de încarcerare nr. 3 din Chișinău. 20. La 2 martie 2005, în conformitate cu un ordin judecător, reclamantul a fost examinat de către un consiliu medical al Ministerului Sănătății. B.I., neurolog și membru al consiliului, l-a diagnosticat cu encefalopatie, polineuropatie de origine endocrină, hipertensiune, boală vasculară periferică și paraplegie inferioră.

El a recomandat ca reclamantul să fie tratat în cadrul pacientului. Z.A., un endocrinolog și membru al consiliului, a diagnosticat reclamantul cu diabet, macro și microangiopatie, cardiomiopatie, hipertensiune arterială, hepatoză steatorreică diabetică, tiroidită, hipotiroidită și encefalopatie. El a recomandat o dieta specială și tratamentul în clinică specializată (endocrinologie-cardiologie-neurologie). E.V., șeful Departamentului de Cardiologie al Ministerului Sănătății și un membru al Consiliului, a diagnosticat reclamantul cu cardiomiopatie ischemie și cardiopatie mixtă, angină pectorală instabilă, atacuri prelungite în ultimele două săptămâni, hipertensiune arterială (3 degre), insuficiență cardiacă congestivă (2 degre), hipertensiune arterială și insuficiență renală endocrină, boală vasculară diabetică și dilatarea toracică.

E.V. a recomandat ca reclamantul să fie tratat în cadrul pacienților într-o unitate cardiologică pentru a investiga și a preveni riscul de infarct miocardic. Ea a considerat necesară efectuarea unui tratament anti-coagulant, dar a remarcat că, având în vedere riscul de hemoragie gastrica, acest tratament nu poate avea loc decât în condiții de supraveghere strictă și cu chirurgii vizați să intervină dacă este necesar. 21. Pe baza acestor recomandări, tribunalul de judecată a ordonat transferul reclamantului la un spital de închisoare. 22. Pe baza unei ordine de către Ministerul Sănătății, doctorul V.P., un neurolog din Centrul Republican de Neurologie al Ministerului Sănătății („RNC”), a examinat reclamantul la 20 mai 2005. El a confirmat diagnosticele anterioare și a recomandat tratament complex într-o unitate neurologică specializată a Ministerului Sănătății, inclusiv tratamentul cu terapie cu oxigen hiperbaric (HBO).

23. La 30 mai 2005, directorul spitalului penitenciar unde a fost reținut reclamantul a informat instanța de la V.P. recomandările și a declarat că reclamantul a fost administrat medicamentul prescris, dar nu terapie HBO, ceea ce a fost imposibil de administrat la spitalul penitenciar pentru lipsa echipamentelor necesare. De asemenea, el a informat instanța că condiția reclamantului l-a împiedicat să asista la ședințe judiciare. 24. La 1 iunie 2005, Curtea de District Centru a constatat că condiția reclamantului și a unui alt co-acusat s-a înrăutat și a suspendat examinarea cazurilor lor „până la recuperarea”. Curtea nu a răspuns la cererea soției reclamanților de eliberare pentru a permite tratament sau la scrisoarea menționată mai sus de către directorul spitalului de închisoare.

25. Prin scrisorile din 9, 17 și 22 iunie, 5 iulie și 1 august 2005 directorul spitalului de închisoare a informat din nou instanța cu privire la lipsa echipamentelor necesare la spital pentru tratamentul prescris de V.P. 26. La 7 și 15 septembrie 2005, un consiliu medical al Ministerului Sănătății, care a inclus medicii din RNC, a examinat reclamantul și, la 16 septembrie 2005, a recomandat, printre altele, tratamentul HBO într-o unitate neurologică specializată. 27. La 16 septembrie 2005, directorul spitalului penitenciar a confirmat, în numele reclamantului, că spitalul nu dispunea de echipamentele necesare pentru tratamentul neurologic necesar. La 19 septembrie 2005, Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului a depus curtea un sfat amicus curiae după vizita reclamantului la spital.

A considerat că starea de sănătate a reclamantului este ireconciliabilă cu condițiile sale de detenție și tratament și a protestat împotriva deciziei de suspendare a examinării cazului în așteptarea recuperării sale. 29. Având în vedere concluziile consiliului medical al Ministerului Sănătății din 16 septembrie 2005 care recomandă ca reclamantul să fie tratat într-o unitate neurologică specializată, Curtea de District Centru din 20 septembrie 2005 a ordonat transferul la RNC timp de 30 de zile. 30. La 27 septembrie 2005, reclamantul a solicitat Curtea de District Centru să ordone un raport de experți privind starea sa de sănătate înainte și după arestarea sa, precum și condiția sa la data depunerii cererii.

În decizia sa din aceeași zi Curtea de District Centru a respins cererea reclamantului, deoarece nu s-a ridicat nici îndoieli cu privire la starea sa de sănătate. 31. La o dată neespecificată, reclamantul a solicitat administrației RNC să-și descrie starea de sănătate și tratamentul primit. Nu a primit niciun răspuns. La 17 octombrie 2005, instanța a ordonat ca RNC să răspundă imediat, iar instanța și-a primit răspunsul la 20 octombrie 2005. În aceasta, RNC și-a prezentat diagnosticul de condiție a reclamantului și a constatat că sănătatea sa este instabilă și că are nevoie de un tratament suplimentar. La 20 octombrie 2005, Curtea de District Centru a prelungit tratamentul reclamantului până la 10 noiembrie 2005, pe baza scrisorii de la RNC.

32. Potrivit unui certificat emis de Unitatea de Terapie HBO a Spitalului Clinic Republican („RCH”), reclamantul a primit cinci sesiuni de terapie HBO acolo începând cu 2 noiembrie 2005, care au produs rezultate pozitive. Reclamantul a fost prescris un curs de 12 sesiuni, programat pentru a continua până la 28 noiembrie 2005. Potrivit reclamantului, el a fost escortat de la RNC la RCH în fiecare a doua zi pentru procedura și a început, de asemenea, un curs de acupunctură acolo. Reclamantul a prezentat o copie a certificatului la Tribunalul de District Centru, care la 10 noiembrie 2005 a hotărât să fie transferat la spitalul de închisoare.

Curtea și-a bazat hotărârea pe scrisoarea RNC din 9 noiembrie 2005, care a declarat că starea reclamantului s-a stabilizat și că va fi eliberată la 10 noiembrie 2005, întrucât scrisoarea RNC nu includea terapie HBO printre recomandările sale de tratament, instanța a constatat că programul de tratament HBO pentru noiembrie este irelevant. 33. La 16 noiembrie 2005, Ministerul Sănătății și Protecția Socială a răspuns la întrebările Agentului Guvernamental cu privire la necesitatea de a trata reclamantul. Scrisoarea a declarat că, la 17 noiembrie 2005, documentele medicale ale reclamantului au fost examinate de către un grup de medici, care au constatat că nu are nevoie de tratament în cadrul pacienților „în orice stabilință medicală, inclusiv [RNC]” și că ar putea fi tratat ca un ambulator.

34. În scrisoarea sa din 12 februarie 2007, reclamantul a depus Curtea un certificat care declară că, la 20 iunie 2006, a fost recunoscut ca având un handicap de gradul II. 35. La 23 iunie 2005, instanța de judecată a respins cererea de habeas corpus a reclamantului din următoarele motive: „ motivele pentru prelungirea detenției acuzate în așteptarea procesului rămân valabile deoarece acuzațiile împotriva acestuia se bazează pe circumstanțe care nu sunt încă examinate de instanță și modificarea măsurii preventive pot împiedica stabilirea adevărului în procesul penal.” 36. La 8 iulie 2005, reclamantul a formulat o altă cerere de habeas corpus, care se bazează pe articolele 2 și 3 din Convenție și subliniind faptul că, în timp ce examinarea cazului său a fost suspendată până la recuperarea sa, el a fost refuzat tratamentul medical necesar pentru a asigura o astfel de recuperare.

Examinarea cererii a fost din nou amânată la 11 iulie 2005 pentru o perioadă nedefinită. 37. La 18 iulie judecătorul L.V. a fost absent și examinarea cazului a fost amânată. La 22 iulie 2005, alți membri ai instanței au fost absenți și examinarea cazului a fost încă o dată amânat. 38. La 25 iulie 2005, reclamantul a solicitat o copie a tranșei instanței din 8 și 11 iulie 2005 și a informat instanța cu privire la agravarea condiției sale. Cererea a fost refuzată. La 3 august 2005, Curtea de District Centru a informat reclamantul că examinarea cererii sale de habeas corpus a fost amânată în așteptarea unui răspuns din partea Ministerului Sănătății la investigația sa din 7 iulie 2005 cu privire la condiția sa.

39. La 20 septembrie 2005, Curtea de District Centru a respins cererea de habeas corpus a reclamantului „pentru că motivele pentru prelungirea detenției rămân valabile”. Curtea a respins, de asemenea, plângerea reclamantului că insuficientul tratament medical pe care l-a primit a constituit tratamente inumane și degradante: „... din cauza faptului că reprezentantul [spitalului de președinte] a declarat că [reclamantul] a primit tratamentul medical necesar în cadrul pacienților; nu există nici o dovadă de tratament inuman sau degradant.” Totuși, în același timp, instanța a ordonat transferul reclamantului către RNC (a se vedea punctul 29 de mai sus). 40. La 27 septembrie 2005, recursul reclamantului nu a fost examinat, instanța constată că nu a fost posibilă niciun recurs suplimentar.

Curtea a respins, de asemenea, cererea de examinare medicală pentru a stabili starea actuală de sănătate și modul în care a fost tratat în timpul detenției sale. 41. La 11 octombrie 2005, reclamantul a formulat o altă cerere de habeas corpus, provocând, printre altele, persistența oricărei suspiciuni rezonabile care să justifice detenția sa continuată. El a făcut referire la constatarea încălcării articolului 5 din Convenție în cazul Sarban v. Moldova (nr. 3456/05, 4 octombrie 2005) ca o nouă circumstanță care justifică reexaminarea nevoia de a-l deține. Curtea a respins cererea, constatând că ar putea fi depusă doar o lună, cel puțin după examinarea ultimei astfel de cereri și a constatat, de asemenea, că hotărârea menționată nu este o circumstanță nouă, deoarece are legătură doar cu dl Sarban și nu cu reclamantul.

42. La 10 noiembrie 2005, reclamantul a solicitat Curtea de District Centru să ordone tratamentul continuu la RNC sau eliberarea sa pe baza cererii sale de habeas corpus. Curtea a respins cererea (a se vedea punctul 32 de mai sus) și nu a examinat cererea de habeas corpus. 43. La 15 noiembrie 2005, Curtea de District Centru a respins cererea de habeas corpus a reclamantului din 10 noiembrie 2005, constatând că: „... nu toate dovezile au fost examinate; [reclamantul] a lucrat în calitate de adjunct primar al Chișinău și continuă să aibă influență asupra martorilor care trebuie încă puse la îndoială; el poate obstrucționa prezentarea la instanța de dovezi autentice care încă sunt păstrate de Municipiul Chișinău.” 44. La 15 decembrie 2005, detenția reclamantului în așteptarea procesului a fost înlocuită cu obligația de a nu părăsi țara.

45. În seara din 10 noiembrie 2005, Curtea a indicat prin fax guvernului moldovenesc o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, declarând că „reclamantul nu trebuie transferat din RNC până când Curtea nu a avut posibilitatea de a examina cazul, adică până la 29 noiembrie 2005 cel târziu”. La 11 noiembrie 2005, grefierul adjunct al Secțiunii A patra a făcut mai multe apeluri la numerele de telefon indicate de agentul guvernamental, dar nu a primit niciun răspuns. 46. În dimineața 11 noiembrie 2005, reclamantul a solicitat instanței de judecată să rămână în executarea deciziei sale din 10 noiembrie 2005 și să împiedice transferul de la RNC. El a depus o copie a facsimilului de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la măsurile intermediare.

Curtea de district Centru nu a organizat o audiere și nu a răspuns la cererea sa. El a fost transferat la spitalul de închisoare în aceeași zi. 47. La 14 noiembrie 2005, avocatul reclamantului a informat președintele Consiliului Suprem al Magistratelor cu privire la eșecul de către judecătorul L.V., președintele Curții de District Centru, de a examina cererea sa din 11 noiembrie 2005 și a solicitat o acțiune urgentă pentru a asigura respectarea ordinii Curții de măsuri intermediare. În aceeași zi, avocatul a depus o cerere similară agentului pentru guvernul moldovenesc în fața Curții și Biroului Procurorului General, menționând că procurorul responsabil al cazului a susținut cererea reclamantului de a continua să fie tratat la RNC.

48. În aceeași dată și după cererea Agentului Guvernamental, Curtea de District Centru a ordonat transferul reclamantului la RNC până la 29 noiembrie 2005. Evenimentele ulterioare sunt contestate de părți. Potrivit reclamantului, el a fost adus la RNC la ora 18:30, dar pentru șase ore conducerea a refuzat să-l recunoască. Când reclamantul a început să se simtă bolnav, conducerea l-a admis după miezul nopții. Potrivit Guvernului, reclamantul a fost admis în ziua în care Tribunalul de District Centru a ordonat admiterea sa și întârzierea rezultă din punctul de vedere al medicilor că reclamantul nu a solicitat tratament suplimentar la RNC. Agentul guvernamental a supravegheat personal executarea ordinului.

49. Reclamantul a prezentat o copie a unui raport de știri transmis pe canalul de televiziune PRO-TV, care a arătat evenimentele de la RNC. Reporterul a declarat că reclamantul a așteptat șase ore pentru o decizie și că el a fost admis în sfârșit după miezul nopții. Medicii au informat reporterul că au refuzat inițial să recunoască reclamantul din cauza lipsei dosarului său personal medical și l-au admis numai atunci când dosarul medical a fost adus la ei. Într-un interviu dat aceluiași reporter, Agentul Guvernului a declarat că motivul întârzierii în admiterea reclamantului era „certe probleme tehnice și organizative”. La 12 decembrie 2005, Consiliul Suprem al Magistratelor a informat avocatul reclamantului, ca răspuns la scrisoarea sa din 14 noiembrie 2005, că Curtea de District Centru a primit oficial informații cu privire la ordinul Curții Europene de măsuri intermediare de luni, 14 noiembrie 2005, ora 14:19.

După o audiere urgentă a instanței de judecată, instanța de judecată a ordonat transferul reclamantului la RNC. 51. În mai 2006, reclamantul a formulat propuneri în scris guvernului cu privire la soluționarea prietenoasă a cazului său. Documentul pe care l-a prezentat Curtea îl referă la starea sa de sănătate săracă, ceea ce îi face imposibilă participarea la procedurile penale și includea condițiile „achitării finale garantate de stat” înainte de a accepta retragerea cererii sale în fața Curții. 52. La 27 iulie 2006, Guvernul a prezentat Curtea un acord de soluționare prietenos semnat de ei și de reclamant în aceeași zi. Ei au solicitat Curtea să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție.

53. Reclamantul nu a informat Curtea cu privire la acord și nu a solicitat să iasă din cererea sa. Când a fost solicitat să facă observații, avocatul său a susținut că nu a fost conștient de acord, deoarece nu a fost implicat în negocieri. În răspunsul la scrisoarea Curții din 22 ianuarie 2007 cere reclamantului să confirme încheierea liberului său arbitru a acordului de soluționare prietenos, reclamantul a solicitat Curții, la 12 februarie 2007, să continue examinarea cazului său de la condiția sa principală, care se presupune că este convenită neoficial cu Guvernul, de a fi achitată de toate acuzațiile, nu a fost îndeplinită și a considerat că acordul nu a fost respectat. 54. Legea internă relevantă a fost stabilită în hotărârea acestei Curte în Sarban (citată mai sus, §§ 51-56).

În plus, art. 329 din Codul de Procedință Penală prevede: „ (1) În încercarea unui caz, instanța poate ordona, înlocui sau revoca o măsură preventivă împotriva unui acuzat, fie la cererea părților, fie de propunerea sa. O nouă cerere de ordonare, de înlocuire sau de revocare a unei măsuri preventive poate fi prezentată dacă se pare că există motive pentru aceasta, dar nu mai devreme de o lună de la data în care a intrat în vigoare decizia anterioară a instanței cu privire la aceeași chestiune, cu excepția cazului în care există noi circumstanțe care provoacă noua cerere. (2) În cazul în care este impusă detenția în așteptarea procesului, decizia instanței poate fi apelată, în termen de trei zile, la tribunalul superior, care va decide asupra recursului în conformitate cu art. 312 aplicat mutatis mutandis.”

5. The applicant was born in 1953 and lives in Chișinău. 6. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 7. The applicant worked as Deputy Mayor of Chișinău. He was also a lecturer at the Academy of Economic Studies in Moldova. Between 24 September 2004 and 25 February 2005 he was held in the remand centre of the Centre for Fighting Economic Crime and Corruption (“the CFECC”). On 25 February 2005 he was transferred to Remand Centre no. 3 of the Ministry of Justice in Chișinău (also known as “Prison no. 3”, which was subsequently re-named “Prison no. 13”). The applicant suffers from a number of illnesses (see paragraphs 17 and 20 below). 8. The applicant is accused in three separate sets of criminal proceedings under Articles 185 (3) and 327 (2) of the Code of Criminal Procedure (“the CCP”) of abuse of his position and excess of power.

9. On 17 September 2004 the CFECC opened a criminal investigation concerning the applicant and on 24 September 2004 he was taken into custody. 10. On 27 September 2004 the Buiucani District Court issued a warrant for his arrest and detention for 30 days. The reasons given by the court for issuing the warrant were that: “[The applicant] is dangerous to society. If released he may reoffend, destroy evidence or abscond from the law-enforcement authorities, may obstruct the normal course of the investigation or the taking of evidence and may influence evidence and witnesses.” On 4 October 2004 the Chișinău Court of Appeal upheld that decision. Judge M.B. dissented, finding no reason to detain the applicant, as the prosecution had not submitted any evidence of the alleged danger of his absconding or interfering with the investigation.

The applicant had a family and a permanent residence in Chișinău, was ill and had no criminal record. 11. The applicant made habeas corpus requests on 5, 13 and 19 October, 2 November and 29 December 2004, and on 22 February, 23 June and 20 September 2005. He relied on the following facts: his poor state of health; the absence of a criminal record; his impeccable reputation as a Doctor of Economics and a university lecturer; the fact that his identification documents had been seized by the prosecuting authorities so that he could not leave the country; the fact that his family and permanent residence were in Chișinău; the fact that he supported his 75-year-old mother who was an invalid; he had the personal guarantee of three well-known persons (who had already deposited 3,000 Moldovan lei (MDL) and each of whom was prepared to pay the further MDL 8,000 initially requested by the court); and the lack of reasons for his arrest.

All these requests were rejected for reasons similar to those given in the decision of 27 September 2004. 12. On 22 October 2004 the case file was submitted to the trial court. 13. On an unspecified date in October 2004 the prosecution submitted to the trial court a second case file in which the applicant was also identified as one of the accused. The investigation into that case had begun on 28 March 2003. The investigators twice closed it for lack of evidence (on 15 July and 26 September 2003) but on both occasions a prosecutor ordered its reopening. On 27 October 2004 both cases were joined. 14. On 2 November 2004 Judge L.V., President of the Centru District Court, rejected the applicant’s request for release against the personal guarantee of three well-known persons, without giving any reasons.

15. The applicant appealed but Judge L.V. refused to forward his appeal to the Court of Appeal because the law did not provide for an appeal against such decisions. The applicant submitted the appeal to the Chișinău Court of Appeal directly, which also refused to examine it for the same reason. A similar response was given to appeals made on 25 February and 27 September 2005. 16. On 30 December 2004 a third criminal case file was submitted to the trial court accusing the applicant of abuse of power in his own personal interest. This case was also joined to the two cases against the applicant mentioned above. 17. From 24 September 2004 the applicant was detained in the CFECC remand centre.

On 29 September 2004 a medical consultative board examined the applicant’s medical file at his wife’s request and made the following diagnosis: type II diabetes (insulin-dependent), polyneuropathy, diabetic angiospasm, autoimmune thyroiditis stage 2, consequences of trauma to the head with intracranial hypertension, vagovagal paroxysm, chronic obstructive bronchitis, recurrent chronic pancreatitis with endocrine failure, chronic active hepatitis and asthenic syndrome. On 14 November 2004 the applicant’s wife informed the trial court of the findings of the medical board. 18. According to the applicant, the CFECC remand centre had no medical personnel until late February 2005, when a general practitioner was hired to work there.

He claims that he requested medical assistance on a number of occasions but received treatment only from doctors from other institutions who visited him when there was an emergency. On 28 September 2004 an ambulance was called to treat the applicant for an acute hypertension. The doctor prescribed a consultation with an endocrinology specialist, who saw the applicant on 21 December 2004. The applicant also informed the prosecutor and the court of his special dietary and medical needs but received no reply. He submitted copies of complaints from his wife, his mother and a parliamentary group to the CFECC authorities, the Prisons Department, the trial court, the President of Moldova, the Minister of Justice and other authorities.

The applicant’s wife received several formal replies, essentially informing her that her husband had been seen on a number of occasions by various doctors and that he would be given medical assistance should the need arise. 19. On 15 February 2005 the applicant was seen by Doctor B.E., a psychoneurologist, who concluded that his state of health was “unstable with a slight improvement” and that he needed to continue treatment under supervision. On 25 February 2005 the applicant was transferred to the remand centre of Prison no. 3 in Chișinău. 20. On 2 March 2005, in accordance with a court order, the applicant was examined by a medical board of the Ministry of Health. B.I., a neurologist and member of the board, diagnosed him with encephalopathy, polyneuropathy of endocrinal origin, hypertension, peripheral vascular disease and inferior paraplegia.

He recommended that the applicant be treated on an in-patient basis. Z.A., an endocrinologist and member of the board, diagnosed the applicant with diabetes, macro and micro-angiopathy, cardiomyopathy, arterial hypertension, diabetic steatorrhoeic hepathosis, thyroiditis, hypothyroiditis and encephalopathy. He recommended a special diet and treatment on an in-patient basis in specialised clinics (endocrinology-cardiology-neurology). E.V., Head of the Cardiology Department of the Ministry of Health and a member of the board, diagnosed the applicant with ischaemic cardiomyopathy and mixed cardiopathy, unstable pectoral angina, prolonged attacks during the previous two weeks, arterial hypertension (3rd degree), congestive heart failure (2nd degree), hypertension and endocrinal renal failure, diabetic vascular disease and thoracic dilatation.

E.V. recommended that the applicant be treated on an in-patient basis in a cardiology unit in order to investigate and prevent the risk of myocardic infarctus. She considered it necessary to undertake anti-coagulant treatment but noted that, given the risk of gastric haemorrhage, such treatment could take place only under conditions of strict supervision and with surgeons at hand to intervene if necessary. 21. On the basis of these recommendations, the trial court ordered the applicant’s transfer to a prison hospital. 22. On the basis of an order by the Ministry of Health, Doctor V.P., a neurologist from the Republican Neurology Centre of the Ministry of Health (“the RNC”), examined the applicant on 20 May 2005. He confirmed the earlier diagnoses and recommended complex treatment in a specialised neurological unit of the Ministry of Health, including treatment with hyperbaric oxygen (HBO) therapy.

23. On 30 May 2005 the director of the prison hospital where the applicant was held informed the court of V.P.’s recommendations and said that the applicant was being given the medication prescribed but not HBO therapy, which it was impossible to administer at the prison hospital for lack of the necessary equipment. He also informed the court that the applicant’s condition prevented him from attending court hearings. 24. On 1 June 2005 the Centru District Court found that the condition of the applicant and of another co-accused had worsened and suspended the examination of their cases “until recovery”. The court did not respond to the applicant’s wife’s request for his release to allow treatment or to the above-mentioned letter from the director of the prison hospital.

25. By letters of 9, 17 and 22 June, 5 July and 1 August 2005 the director of the prison hospital again informed the court of the lack of the necessary equipment at the hospital for the treatment prescribed by V.P. 26. On 7 and 15 September 2005 a medical board of the Ministry of Health, which included doctors from the RNC, examined the applicant, and on 16 September 2005 it recommended, inter alia, HBO treatment in a specialised neurological unit. 27. On 16 September 2005 the director of the prison hospital confirmed, on the applicant’s behalf, that the hospital did not have the necessary equipment for the required neurological treatment. That information was submitted to the Centru District Court.

28. On 19 September 2005 the Helsinki Committee for Human Rights filed an amicus curiae brief with the court after visiting the applicant in hospital. It considered that the applicant’s state of health was irreconcilable with his conditions of detention and treatment and protested against the decision to suspend the examination of the case pending his recovery. 29. In view of the findings of the Ministry of Health medical board of 16 September 2005 recommending that the applicant be treated in a specialised neurological unit, the Centru District Court on 20 September 2005 ordered his transfer to the RNC for 30 days. 30. On 27 September 2005 the applicant requested the Centru District Court to order an expert report regarding his state of health before and after his arrest, as well as his condition on the date of lodging the request.

In its decision of the same day the Centru District Court rejected the applicant’s request, since no doubts regarding his state of health had been raised. 31. On an unspecified date the applicant requested the RNC management to describe his state of health and the treatment received. He received no answer. On 17 October 2005 the court ordered the RNC to answer immediately and the court received its answer on 20 October 2005. In it, the RNC set out its diagnosis of the applicant’s condition and found that his health was unstable and that he needed further treatment. On 20 October 2005 the Centru District Court extended the applicant’s treatment until 10 November 2005, on the basis of the letter from the RNC.

32. According to a certificate issued by the HBO Therapy Unit of the Republican Clinical Hospital (“the RCH”), the applicant received five HBO therapy sessions there starting on 2 November 2005, which produced positive results. The applicant was prescribed a twelve-session course, scheduled to continue until 28 November 2005. According to the applicant, he was escorted from the RNC to the RCH every second day for the procedure and also began an acupuncture course there. The applicant submitted a copy of the certificate to the Centru District Court, which on 10 November 2005 decided that he should be transferred to the prison hospital.

The court based its decision on the RNC’s letter of 9 November 2005 which stated that the applicant’s condition had stabilised and that he would be released on 10 November 2005. Since the RNC letter did not include HBO therapy among its recommendations for treatment, the court found the schedule of HBO treatment for November to be irrelevant. 33. On 16 November 2005 the Ministry of Health and Social Welfare replied to the Government Agent’s questions regarding the need to treat the applicant. The letter stated that on 17 November 2005 the applicant’s medical records had been examined by a group of doctors, who found that he did not need in-patient treatment “in any medical establishment, including the [RNC]” and that he could be treated as an out-patient.

34. In his letter of 12 February 2007 the applicant submitted to the Court a certificate stating that on 20 June 2006 he had been recognised as having a second-degree disability. 35. On 23 June 2005 the trial court rejected the applicant’s habeas corpus request on the following grounds: “the reasons for prolonging the accused’s detention pending trial remain valid because the charges against him are based on circumstances not yet examined by the court and altering the preventive measure may hinder the establishment of the truth in the criminal trial.” 36. On 8 July 2005 the applicant made another habeas corpus request, relying on Articles 2 and 3 of the Convention and emphasising that while examination of his case had been suspended pending his recovery, he had been refused the medical treatment necessary to ensure such a recovery.

The court postponed examination of the request. Examination of the request was again postponed on 11 July 2005 for an indefinite period. 37. On 18 July Judge L.V. was absent and examination of the case was postponed. On 22 July 2005 other members of the court were absent and examination of the case was once more postponed. 38. On 25 July 2005 the applicant requested a copy of the court transcript of 8 and 11 July 2005 and informed the court of the worsening of his condition. The request was refused. On 3 August 2005 the Centru District Court informed the applicant that examination of his habeas corpus request had been postponed pending an answer from the Ministry of Health to its inquiry of 7 July 2005 regarding his condition.

39. On 20 September 2005 the Centru District Court rejected the applicant’s habeas corpus request “because the reasons for prolonging the detention remain valid”. The court also rejected the applicant’s complaint that the insufficient medical treatment he had received amounted to inhuman and degrading treatment: “... because the representative of the [prison hospital] declared that [the applicant] had been given the necessary medical treatment on an in-patient basis; there is no evidence of inhuman or degrading treatment.” At the same time, however, the court ordered the applicant’s transfer to the RNC (see paragraph 29 above). 40. On 27 September 2005 the applicant’s appeal was not examined, the court finding that no further appeal was possible.

The court also rejected his request for a medical examination in order to establish his current state of health and the manner in which he had been treated during his detention. 41. On 11 October 2005 the applicant made another habeas corpus request, challenging, inter alia, the persistence of any reasonable suspicion justifying his continued detention. He referred to the finding of a violation of Article 5 of the Convention in the case of Sarban v. Moldova (no. 3456/05, 4 October 2005) as a new circumstance warranting re-examination of the need to detain him. The court rejected the request, finding that it could be submitted only one month at least after the last such request had been examined.

It also found that the judgment referred to was not a new circumstance as it related only to Mr Sarban and not to the applicant. 42. On 10 November 2005 the applicant asked the Centru District Court to order his continued treatment at the RNC or his release based on his habeas corpus request. The court rejected the request (see paragraph 32 above) and did not examine the habeas corpus request. 43. On 15 November 2005 the Centru District Court rejected the applicant’s habeas corpus request of 10 November 2005, finding that: “... not all the evidence has been examined; [the applicant] has worked as a deputy Mayor of Chișinău and continues to have influence over witnesses yet to be questioned; he may obstruct the presentation to the court of authentic evidence still being kept by Chișinău Municipality.” 44. On 15 December 2005 the applicant’s detention pending trial was replaced with an obligation not to leave the country.

45. On the evening of 10 November 2005 the Court indicated by facsimile to the Moldovan Government an interim measure under Rule 39 of the Rules of Court, stating that “the applicant should not be transferred from the RNC until the Court has had the opportunity to examine the case, i.e. until 29 November 2005 at the latest”. On 11 November 2005 the Deputy Registrar of the Fourth Section made several calls to the telephone numbers indicated by the Government Agent, but received no response. 46. On the morning of 11 November 2005 the applicant requested the trial court to stay the execution of its decision of 10 November 2005 and to prevent his transfer from the RNC. He submitted a copy of the facsimile from the European Court of Human Rights regarding the interim measures.

The Centru District Court did not hold a hearing and did not reply to his request. He was transferred to the prison hospital on the same day. 47. On 14 November 2005 the applicant’s lawyer informed the President of the Supreme Council of Magistrates of the failure by Judge L.V., President of the Centru District Court, to examine his request of 11 November 2005 and asked for urgent action in order to ensure compliance with the Court’s order for interim measures. On the same day the lawyer submitted a similar request to the Agent for the Moldovan Government before the Court and to the Prosecutor General’s Office, noting that the prosecutor in charge of the case had supported the applicant’s request to continue being treated at the RNC.

48. On the same date and following the Government Agent’s request, the Centru District Court ordered the applicant’s transfer to the RNC until 29 November 2005. The subsequent events are disputed by the parties. According to the applicant, he was brought to the RNC at 6.30 p.m., but for six hours the management refused to admit him. When the applicant began to feel ill, the management admitted him after midnight. According to the Government, the applicant was admitted on the day the Centru District Court ordered his admission and the delay resulted from the doctors’ view that the applicant did not require further treatment at the RNC. The Government Agent had personally overseen execution of the order.

49. The applicant submitted a copy of a news report broadcast on the PRO-TV television channel, which showed the events at the RNC. The reporter stated that the applicant had been kept waiting for six hours for a decision and that he was finally admitted after midnight. The doctors informed the reporter that they had refused initially to admit the applicant because of the absence of his personal medical file and had admitted him only when the medical file was brought to them. In an interview given to the same reporter, the Government Agent stated that the reason for the delay in admitting the applicant was “certain technical, organisational issues”. This was confirmed by a statement by the head of the Prisons Department.

50. On 12 December 2005 the Supreme Council of Magistrates informed the applicant’s lawyer, in response to his letter of 14 November 2005, that the Centru District Court had officially received information about the European Court’s order for interim measures on Monday 14 November 2005 at 2.19 p.m. Following an urgent court hearing, the trial court had ordered the applicant’s transfer to the RNC. 51. In May 2006 the applicant allegedly made proposals in writing to the Government regarding the friendly settlement of his case. The document which he submitted to the Court referred to his poor state of health making it impossible for him to participate in the criminal proceedings and included the condition of his “final acquittal guaranteed by the State” before he would agree to withdraw his application before the Court.

52. On 27 July 2006 the Government submitted to the Court a friendly settlement agreement signed by them and the applicant on the same day. They asked the Court to strike the application out of its list of cases pursuant to Article 37 of the Convention. 53. The applicant did not inform the Court of the agreement and did not ask for the striking out of his application. When asked to comment, his lawyer submitted that he had not been aware of the agreement as he had not been involved in the negotiations. In response to the Court’s letter of 22 January 2007 asking the applicant to confirm the conclusion of his free will of the friendly settlement agreement, the applicant asked the Court, on 12 February 2007, to continue the examination of his case since his main condition, allegedly unofficially agreed upon with the Government, of being acquitted of all charges, had not been fulfilled and he considered the agreement null.

54. The relevant domestic law has been set out in this Court’s judgment in Sarban (cited above, §§ 51-56). In addition, Article 329 of the Code of Criminal Procedure provides: “(1) In trying a case the court may order, replace or revoke a preventive measure against an accused, either at the parties’ request or of its own motion. A new request for the ordering, replacing or revoking of a preventive measure can be submitted if there appear to be reasons for doing so, but not earlier than one month from the date when the previous court decision on the same matter entered into force, unless there are new circumstances which prompt the new request. (2) Where detention pending trial is imposed, the court decision may be appealed against, within three days, to higher court, which will decide on the appeal in accordance with Article 312 applied mutatis mutandis.”