Geisterfer împotriva Țărilor de Jos

Reclamantul s-a născut în 1962 și trăiește în Amsterdam. Reclamantul a fost suspectat de a fi membru al unui inel de infracțiune organizat în jurul unei H., o persoană cunoscută în general să aibă condamnare penală acumulată pentru infracțiuni grave; de complicitate în extorcare; și de a deține o armă de foc ilegală. La 30 ianuarie 2006, reclamantul a fost arestat. La 2 februarie 2006, el a fost luat în detenție inițială pe cale de reținere (avertisment) timp de 14 zile prin ordinul unui judecător investigator al Curții Regionale Haarlem (rechtbank).

Ordinea a inclus următoarele motive: „(post alias) Având în vedere că se pare că există un motiv serios de siguranță publică care necesită privarea imediată de libertate; Având în vedere în acest sens: că există o suspiciune de un act [criminal] care, în conformitate cu legea, poartă o pedeapsă maximă de încarcerare de 12 ani sau mai mult și că acest act a provocat o supărare gravă la ordinul legal (a se vedea fet waarop naar de wettelijke omschrijving een gevangenisstraf van twaalf jaren of meer este gesteld en de rechtsorde erntig ușă dat fet este geschokt); că există o probabilitate gravă (dat ernstig rekening me moe moe worden gehouden) că suspectul va comite o crimă (misdrijf) prin care sănătatea sau siguranța persoanelor va fi în pericol, deoarece ar fi suspectat de suspectul faptul de faptul faptul de faptul de a de a fi evidenizat și de faptul de faptul faptul faptul că este în modul faptul faptul faptul faptul faptul faptului de a de a de a de a fi în de a fi în deținut; ... La 14 februarie 2006, reclamantul a fost reținut în detenție prelungită pentru 30 de zile, prin ordinul Curții Regionale Haarlem, în urma unei audieri în camera.

Această decizie a exprimat motivele următoare: „Considerând că, după examinarea cazului, Curtea regională constată că suspiciunile, indicațiile și motivele care au condus la detenția inițială a suspectului în timp util încă obținută; având în vedere faptul că existența acestor motive este justificată de conduita, faptele și circumstanțele prevăzute în ordinea de detenție inițială a suspectului în timp penal, dată la 2 februarie 2006, pe care Curtea regională o adoptă ca fiind a sa; ...” 9. Curtea regională și-a reînnoit ordonanța pentru o perioadă suplimentară de treizeci de zile la 11 aprilie 2006. Reclamantul a interzis această decizie; recursul său a fost respins de Curtea de Apel de la Amsterdam (gerechtshof) la 17 mai 2006. 10. Ordinea pentru prelungirea detenției reclamantului la reținere a fost reînnoită periodic de Curtea Regională până la suspendarea sa.

11. La 7 mai 2007, Curtea Regională Haarlem a ordonat suspendarea deținerii reclamantului cu efect de la prânz în ziua următoare. Motivul a fost următorul: „Curtea Regională este de părere că motivele și motivele grave exprimate în ordonanța de reținere prelungită pentru reținere (dezvoltată tot gevangenhoulping) încă există și că art. 67a § 3 din Codul de Procedură Penală (Wetboek van Strafvording) nu este încă aplicabil. Cu toate acestea, Curtea Regională consideră oportună, având în vedere circumstanțele în care a ordonat astăzi suspendarea procesului până la data de septembrie viitoare, să decidă după cum urmează în ceea ce privește executarea detenției în reținere. Suspensarea procesului este direct legată de starea de sănătate a unui co-suspect și de decizia Curții Regionale în principiu (uitgangspunt) de a continua procedura împotriva tuturor suspecților simultan.

În acest sens, și în lumina lungii deținutului în reținere până în prezent, Curtea Regională este condusă la suspendarea deținerii în reținere până în ziua în care va fi urmărit procesul suspectului.” Co-suspectul se referă la H., care a avut nevoie de timp pentru a recupera din chirurgia cardiacă pe care a fost supus în reținere înainte de a relua procesul său. 12. Suspensarea detenției reclamantului la înaintare a fost făcută sub rezerva următoarelor condiții: „1.

faptul că suspectul nu caută să evite executarea detenției la înaintare în cazul în care suspendarea acestuia ar trebui încheiată; 2. că suspectul, în cazul în care acesta este condamnat la o condamnare de custodie, altul decât [în locul unei amenzi sau a unei ordine de serviciu comunitar] pentru actul penal pentru care a fost ordonată detenția în reținere, nu caută să evadă executarea sa; 3. că suspectul nu perpetrează un nou act penal în timpul în care detenția anterioară este suspendată; 4. suspectul participă la restul procesului său; 5. că suspectul suspectează imediat orice convocare de la poliție, procuror sau instanță (politie en justitie); 6. că suspectul nu are nici un contact direct sau indirect cu ( oricare dintre) co-suspectele sau martorii ... că suspectul mână în pașaportul său și/sau cardul său de identitate ... că suspectul trebuie să raporteze în persoană de două ori pe săptămână (tweemaal zich pe săptămână dient te melden) în momente și locurile indicate de serviciul public de urmărire penală (ministrul openbaar)” 13. La 20 august 2007, reclamantul a prezentat o cerere de reținere a sa pe cale de a fi ridicată în totalitate (ofeffing van het bevel tot voorlopige hechtenis).

14. La 22 august 2007, Curtea Regională Haarlem a dat o hotărâre în următoarele termeni: „Decizia acestei instanțe din 7 mai 2007 a suspendat detenția anterioară a suspectului în legătură cu circumstanțele speciale menționate în decizia respectivă, care nu se referă la suspectul însuși, ceea ce implică întreruperea procesului pentru un timp considerabil. Curtea Regională a permis interesului suspectului de așteptare reluării procesului său în libertate să prevaleze asupra interesului urmăririi judiciare de a menține suspectul în detenție în condiții de reținere din motivele declarate în ordinul de prelungire a detenției în detenție numai din cauza acestei situații speciale și numai atâta timp cât această situație ar putea continua.

Întrucât procesul suspectului va relua în curând, iar această situație specială nu va mai exista de atunci, nu va mai exista, de atunci, niciun motiv pentru a permite suspendarea detenției suspectului în reținere. Curtea regională consideră că motivele și motivele grave, cu excepția motivelor legate de anchete, încă există și consideră că art. 67a § 3 [din Codul de procedură penală] nu este încă aplicabil.

Singurul fapt declarat de avocatul suspectului că de la eliberarea suspectului nu a existat nici un protest public pe scară largă și că suspectul a respectat fără rezerve (onverkort) condițiile de suspendare nu înseamnă că nu mai există nici „dificultăți de ordinul juridic” în sensul articolului 67a § 2 sub 1 sau pericolul unei infracțiuni în sensul articolului 67a § 2 sub 2. Având în vedere, de asemenea, natura primului motiv menționat – o infracțiune de 12 ani care a provocat o supărare gravă la ordinul juridic –, Curtea regională nu consideră argumentele prezentate suficient de motive pentru suspendarea detenției în reținere, așa cum se solicită în alternativă ca un mod mai puțin intruziv de a folosi acest mijloc de coerciție (minder beswarende wijze van toepassing van dit dwangmiddel)…

” Nici un recurs nu a fost posibil împotriva acestei decizii. 15. Procesul a reluat la 25 septembrie 2007. Reclamantul, prin intermediul avocatului său, a depus o cerere la audierea pentru detenția cu privire la ordinea de încarcerare, sau în alternativă, pentru a continua suspendarea. El a susținut că eliberarea sa nu a provocat nici un strigăt public. 16. Potrivit dosarului oficial (proces-verbaal) al audierii, Curtea Regională a refuzat, declarată de președintele său în următoarele termeni: „Curtea Regională se referă la decizia sa din 7 mai trecut. În acel moment, situația medicală a co-suspectului H., dorința Curții Regionale de a lua în considerare cazurile împreună, iar durata destul de lungă a detenției în închisoare a dus la decizia de a suspenda detenția în închisoare până la reluarea procesului.

De îndată ce aceste motive încetează să aplice Curtea Regională trebuie să ia în considerare situația din nou. Acest lucru nu înseamnă că Curtea Regională se va uita înapoi pentru a vedea cât de bine au mers lucrurile și ce cauzează eliberarea dumneavoastră (hoeveel rumoer er peste uw vrijlating este ontstaan), dar că va lua în considerare dacă motivele și motivele grave există încă. În ceea ce privește cererea alternativă, Curtea Regională consideră că interesul pentru urmărire penală nu ar fi servit în măsură suficientă dacă, în cadrul suspendării deținerii dvs. pe cale penală, așteptați rezultatul cazului în libertate. Interesul dvs. personal în așteptarea determinării cazului în libertate nu depășește interesul pentru urmărire penală.

Prin urmare, detenția dvs. în reținere ar trebui să continue, având în vedere, de asemenea, că în prezent nu există nici o îndoială de aplicare a articolului 67a § 3 din Codul de Procedură Penală. Președintele subliniază că Curtea Regională va continua să ia în considerare, de oficiu, dacă este necesar ca detenția în reținere în reținere să continue și dacă ar putea exista motive pentru a ordona o variantă în ceea ce privește modalitățile de executare a acesteia. Curtea regională respinge atât principalul, cât și cererile alternative.” 17. Reclamantul a fost retras în închisoare la 27 septembrie 2007. 18. La 15 noiembrie 2007, avocatul reclamantului a prezentat o nouă cerere de ridicare sau, în alternativă, suspendarea detenției la ordinul de înregistrare.

Hotărârea a fost în următoarele termeni: „Când Curtea Regională, care a stat în apropiere, a ajuns la opinia că există încă motive și motive serioase menționate în ordinul de reținere prelungită, dar că în acest punct art. 67a § 3 din Codul de Procedură Penală conduce Curtea Regională să ia decizia de apărare.” 20. La 21 decembrie 2007, Curtea Regională a condamnat reclamantul și l-a condamnat la opt luni de închisoare. 21. Reclamantul a interzis. La 3 iulie 2009, Curtea de Apel din Amsterdam a anulat hotărârea de primă instanță din motive tehnice. Condamnarea reclamantului din nou, acesta l-a condamnat la opt luni de închisoare, din care șase luni a fost suspendată. 22. Reclamantul a depus un recurs la punctele de drept (casatie) la Curtea Supremă, care a respins recursul la 12 octombrie 2010.

5. The applicant was born in 1962 and lives in Amsterdam. 6. The applicant was suspected of membership of a crime ring organised around one H., a person widely known to have amassed criminal convictions for serious crimes; of complicity in extortion; and of possession of an illegal firearm. 7. On 30 January 2006 the applicant was arrested. On 2 February 2006 he was taken into initial detention on remand (bewaring) for fourteen days by order of an investigating judge of the Haarlem Regional Court (rechtbank).

The order included the following grounds: “(post alia) Considering in addition that it appears that there is a serious reason of public safety requiring the immediate deprivation of liberty; Considering in this connection: that there is a suspicion of a [criminal] act which, according to the law, carries a maximum sentence of imprisonment of twelve years or more and that act has caused serious upset to the legal order (een feit waarop naar de wettelijke omschrijving een gevangenisstraf van twaalf jaren of meer is gesteld en de rechtsorde ernstig door dat feit is geschokt); that there is a serious likelihood (dat er ernstig rekening mee moet worden gehouden) that the suspect will commit a crime (misdrijf) by which the health or safety of persons will be endangered, since the framework of the suspicion encompasses the display of aggressive and unrestrained behaviour by the suspect; that detention on remand is necessary in reason for discovering the truth otherwise than through statements of the suspect; ...” 8. On 14 February 2006 the applicant was taken into extended detention on remand (gevangenhouding) for thirty days by order of the Haarlem Regional Court following a hearing in camera.

This decision stated the following grounds: “considering that the Regional Court finds, after examining the case, that the suspicion, indications and grounds which have led to the order for the suspect’s initial detention on remand still obtain; considering that the existence of these grounds is borne out by the conduct, facts and circumstances stated in the order for the suspect’s initial detention on remand, given on 2 February 2006, which the Regional Court adopts as its own; ...” 9. The Regional Court renewed its order for a further term of thirty days on 11 April 2006. The applicant appealed against this decision; his appeal was dismissed by the Amsterdam Court of Appeal (gerechtshof) on 17 May 2006. 10. The order for the applicant’s extended detention on remand was renewed periodically by the Regional Court until its suspension.

11. On 7 May 2007 the Haarlem Regional Court ordered the suspension (schorsing) of the applicant’s detention on remand with effect from noon the following day. The reason stated was the following: “The Regional Court is of the view that the serious reasons and grounds stated in the order for extended detention on remand (bevel tot gevangenhouding) still exist and that Article 67a § 3 of the Code of Criminal Procedure (Wetboek van Strafvordering) is not yet applicable. Even so, the Regional Court considers it appropriate, in view of the circumstance that it has today ordered the suspension of the trial until a date next September, to decide as follows as to the execution of the detention on remand.

The suspension of the trial is directly linked with the state of health of a co-suspect and the Regional Court’s decision in principle (uitgangspunt) to pursue the proceedings against all suspects simultaneously. That being so, and also in light of the length of the detention on remand until today, the Regional Court is led to suspend the detention on remand until the day on which the trial of the suspect will be pursued.” The co-suspect referred to was H., who needed time to recover from heart surgery which he had undergone in detention before his trial could resume. 12. The suspension of the applicant’s detention on remand was made subject to the following conditions: “1.

that the suspect not seek to evade the execution of the detention on remand order if its suspension should be terminated; 2. that the suspect, should he be sentenced to a custodial sentence other than [in lieu of a fine or a community service order] for the criminal act for which the detention on remand was ordered, not seek to evade its execution; 3. that the suspect not perpetrate a new criminal act during the time in which his pre-trial detention shall be suspended; 4. that the suspect attend the remainder of his trial; 5. that the suspect immediately obey any summons from the police, the prosecution or the court (politie en justitie); 6. that the suspect not have any direct or indirect contact with (any one of) his co-suspects or the witnesses ... 7. that the suspect hand in his passport and/or his identity card ... 8. that the suspect shall report in person twice a week (zich tweemaal per week dient te melden) at times and places indicated to him by the public prosecution service (openbaar ministerie).” 13. On 20 August 2007 the applicant submitted a request for his detention on remand to be lifted altogether (opheffing van het bevel tot voorlopige hechtenis).

14. On 22 August 2007 the Haarlem Regional Court gave a decision in the following terms: “This court’s decision of 7 May 2007 suspended the suspect’s pre-trial detention in connection with the special circumstances mentioned in that decision, which did not concern the suspect himself, which entailed the interruption of the trial for a considerable time. The Regional Court has allowed the interest of the suspect in awaiting the resumption of his trial in freedom to prevail over the prosecution interest in keeping the suspect in detention on remand on the grounds stated in the order for extended detention on remand only because of that special situation and only for as long as that situation might continue.

As the suspect’s trial will resume before long and the said special situation will from then on no longer exist, there will, from then on, be no reason to allow the suspension of the suspect’s detention on remand to continue. The Regional Court takes the view that the serious reasons and grounds, with the exception of the ground related to the investigations, still exist and considers that Article 67a § 3 [of the Code of Criminal Procedure] is not yet applicable.

The mere fact stated by the suspect’s counsel that since the suspect’s liberation there has been no large-scale public protest and that the suspect has complied unreservedly (onverkort) with the suspension conditions do not mean that there is no longer any ‘serious upset to the legal order’ within the meaning of Article 67a § 2 under 1 or the danger of an offence within the meaning of Article 67a § 2 under 2. Considering also the nature of the first-mentioned ground – briefly, an offence carrying a twelve-year sentence that has caused serious upset to the legal order –, the Regional Court does not consider the arguments submitted sufficient reason to suspend the detention on remand, as is requested in the alternative as a less intrusive way of using this means of coercion (minder bezwarende wijze van toepassing van dit dwangmiddel)…

” No appeal was possible against this decision. 15. The trial resumed on 25 September 2007. The applicant, through his counsel, made a request at the hearing for the detention on remand order to be lifted, or in the alternative, for the suspension to be continued. He argued that his release had not caused any public outcry. 16. According to the official record (proces-verbaal) of the hearing, the Regional Court gave a refusal, stated by its president in the following terms: “The Regional Court refers to its decision of 7 May last. At the time, the medical situation of the co-suspect H., the Regional Court’s desire to consider the cases together, and the fairly long duration of the detention on remand led to the decision to suspend the detention on remand until such time as the trial would resume.

As soon as these reasons cease to apply the Regional Court must consider the situation afresh. This does not mean that the Regional Court will look back to see how well things have gone and what ripples your release has caused (hoeveel rumoer er over uw vrijlating is ontstaan), but that it will consider whether the serious reasons and grounds still exist. It takes the view that such is the case. As regards the alternative request, the Regional Court takes the view that the prosecution interest would not be served in sufficient measure if you could, within the framework of a suspension of your detention on remand, await the outcome of your criminal case in freedom. Your personal interest in awaiting the determination of your case in freedom does not outweigh the prosecution interest.

Your detention on remand should therefore continue, given also that there is no question at the present time of applying Article 67a § 3 of the Code of Criminal Procedure. The president stresses that the Regional Court will continue to consider ex officio whether it is necessary for the detention on remand to continue, and whether there may be grounds to order a variant as regards the modalities of its execution. The Regional Court dismisses both the principal and the alternative requests.” 17. The applicant was taken back into detention on remand on 27 September 2007. 18. On 15 November 2007 the applicant’s counsel submitted a further request for the lifting or, in the alternative, the suspension of the detention on remand order.

This too was refused. 19. On 4 December 2007 the Regional Court lifted the applicant’s detention on remand. The decision was in the following terms: “That the Regional Court, sitting in camera, has come to take the view that serious reasons and grounds referred to in the order for extended detention on remand still exist, but that at this point Article 67a § 3 of the Code of Criminal Procedure leads the Regional Court to take the appertaining decision.” 20. On 21 December 2007 the Regional Court convicted the applicant and sentenced him to eighteen months’ imprisonment. 21. The applicant appealed. On 3 July 2009 the Amsterdam Court of Appeal quashed the first-instance judgment on technical grounds.

Convicting the applicant afresh, it sentenced him to eighteen months’ imprisonment, six months of which was suspended. 22. The applicant lodged an appeal on points of law (cassatie) with the Supreme Court, which dismissed the appeal on 12 October 2010.