VEDMEDENKO v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 17522/07 Vira Fedotivna VEDMEDENKO împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așezează la 9 decembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Helena Jäderblom, Aleš Pejchal, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 5 aprilie 2007, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 25 decembrie 2013 și 28 mai 2014, solicitarea Curții de a elimina cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna Vira Fedotivna Vedmedenko, este un național ucrainean, care s-a născut în 1926 și locuiește în Dnipropetrovsk. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la incapacitatea ei de a depune o cerere de daune împotriva Serviciului de Stat Bailiffs în urma presupusei inactivitate în aplicarea hotărârii judecătorilor în favoarea reclamantului împotriva unei persoane private. În plus, în temeiul articolului 13 din Convenție, ea s-a plâns cu privire la refuzul Curții Supreme a Ucrainei de a deschide proceduri de casă în cazul său. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns de lipsa de acces la o instanță în cadrul procedurii împotriva judecătorilor la care era parte. Ea s-a bazat pe articolele 6 § 1 și 13 din Convenție. Curtea consideră că singura chestiune în acest caz este cea privind accesul la instanță. După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 25 decembrie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Februarie 2014, reclamantul a indicat că nu este satisfăcută cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că compensația oferită de Guvern este insuficientă. La 28 mai 2014, guvernul a prezentat o versiune modificată a declarației lor. „Guvernul Ucrainei recunoaște încălcarea dreptului reclamantului de a avea acces la o instanță în cazul reclamantului. Guvernul Ucrainei ofera să plătească doamnei Vira Fedotivna Vedmedenko 2,340 EUR (2 mii trei sute patruzeci de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și toate costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitant. Această sumă va fi convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea și-a stabilit practicile privind plângerile de lipsa de acces la instanță în cadrul procedurii împotriva judecătorilor din Chuykina c. Ucraina , nr. 28924/04, 13 ianuarie 2011. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind dreptul reclamantului de a accesa la o instanță și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenția. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 17522/07

Vira Fedotivna VEDMEDENKO

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 9

December 2014 as a Committee composed of:

Boštjan M. Zupančič,

President,

Helena Jäderblom,

Aleš Pejchal,

judges,

and Stephen Phillips,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 5 April 2007,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 25 December 2013 and 28 May 2014, requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Vira Fedotivna Vedmedenko, is a Ukrainian national, who was born in 1926 and lives in Dnipropetrovsk.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about her inability to lodge a claim for damages against the State Bailiffs’ Service following its alleged inactivity in enforcing the court decision in the applicant’s favour against a private person.

She further complained under Article 13 of the Convention about refusal of the Supreme Court of Ukraine to open cassation proceedings in her case.

The application was communicated to the Government

.

THE LAW

The applicant complained about lack of access to a court in the proceedings against the bailiffs to which she was a party. She relied on Articles 6 § 1 and 13 of the Convention. The Court considers that the sole issue in the case is that of access to court.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 25 December 2013, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. By a letter of 6

February 2014, the applicant indicated that she was not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that the compensation offered by the Government was insufficient.

On 28 May 2014 the Government submitted an amended version of their declaration. It provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the violation of the applicant’s right to access to a court in the applicant’s case.

The Government of Ukraine offer to pay to Ms Vira Fedotivna Vedmedenko EUR

2,340 (two thousand three hundred forty euros) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage, as well as any and all costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

This sum will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03, 18 September 2007).

The Court has established its practice concerning complaints of lack of access to court in the proceedings against the bailiffs in

Chuykina v.

Ukraine

, no. 28924/04, 13 January 2011.

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention concerning the applicant’s right to access to a court and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Stephen Phillips

Boštjan M. Zupančič

Registrar

President