- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 decembrie 2014
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Popa împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Nicolae Popa, este un cetățen român care s-a născut în 1955 și trăiește în Orșova. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Prin ordinul emis la 19 iunie 2001, reclamantul a fost externat din poziția de șef adjunct al Departamentului de Poliție de Frontieră din Caraș Severin. Ordinea de descărcare nu a fost comunicată. Începând cu iulie 2001, reclamantul a început să prezinte scrisori către diferite autorități care solicită să fie trimisă o copie a ordinului și să conteste măsura de descărcare. La 11 februarie 2002, reclamantul a depus o acțiune cu instanța internă care solicită retragerea ordinului de descărcare din 19 iunie 2001 și recalculul drepturilor salariale.
După o primă serie de proceduri, prin hotărârea din 30 iulie 2005, Curtea județului Mehedinți a respins acțiunea reclamantului din cauza faptului că nu a fost depusă în termen de treizeci de zile de la comunicarea ordinului, după cum prevede legea. Acesta a susținut că cererea reclamantului către autoritățile a dovedit că a devenit conștient de ordinul de descărcare a gestiunii de mai mult de treizeci de zile înainte de depunerea acțiunii sale. Reclamantul a interzis un recurs cu privire la punctele de drept din cauza faptului că ordinul din 19 iunie 2001 nu i-a fost comunicat niciodată și a declarat că în scrisorile adresate autorităților pe care le-a solicitat să le comunice motivele descărcării sale.
În plus, autoritatea care a eliberat ordinul are obligația de a dovedi că i-a comunicat astfel de motive, pe care nu le-a făcut. La 22 martie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins recursul și a constatat că legislația aplicabilă este art. 5 din Legea privind litigiul administrativ (Legea nr. 29/1990). Reclamantul a fost descărcat prin Ordinul nr. 231645 din 19 iunie 2001... La 9 septembrie 2001, reclamantul s-a plâns de [descărcarea sa] la Ministerul Internului. La pagina 3 din plângerea sa scrisă (memoriu) a susținut că a fost descărcat injust, ceea ce dovedește că reclamantul era deja conștient de ordinea din 9 septembrie 2001. Termenul de plângere administrativă (contestare pe cale administrativă) decurge de la această dată.
Având în vedere data la care reclamantul a fost conștient de conținutul Ordinei nr. 231645/19 iunie 2001, mai precis, cel târziu la 9 septembrie 2001, instanța de primă instanță a permis excepția și a constatat că acțiunea a fost depusă din timp ... Normea juridică aplicabilă ... este art. 5 din Legea nr. 29/1990. În conformitate cu art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990, un individ care este considerat a suferit ca urmare a unui act administrativ ... este de a se adresa la tribunalul de litigiu administrativ în termen de treizeci de zile de la comunicarea deciziei sau în termen de treizeci de zile de la expirarea termenului pentru plângerea administrativă (contestația administrativă).
Prin urmare, [reclamantul] ar fi trebuit să depună acțiunea la 10 noiembrie 2001 cel târziu.” 9. Dispozițiile relevante ale Legii de litigiu administrativ, în vigoare în momentul material, se citesc după cum urmează: „(1) Fiecare persoană fizică sau juridică care consideră că drepturile sale recunoscute prin lege au fost prejudecate de un act administrativ sau de refuzul nejustificat al unei autorități publice de a soluționa o problemă legată de un drept recunoscut prin lege poate să se adreseze instanței competente pentru a căuta anularea sau retragerea actului, recunoașterea dreptului care este revendicat sau repararea daunelor astfel cauzate.
(2) În cazul în care autoritatea publică nu răspunde reclamantului în termen de treizeci de zile de la înregistrarea cererii, cu excepția cazului în care legea stabilește un termen diferit, acesta este considerat, de asemenea, un refuz nejustificat de a rezolva o cerere legată de un drept recunoscut de lege.” (1) Înainte de a solicita instanțelor să retragă un act sau să-și facă obligatorie livrarea, persoana care este considerată a suferit daune se adresează autorității care l-a eliberat [actului], în termen de treizeci de zile de la comunicarea actului administrativ sau în termen de treizeci de zile de la expirarea termenului prevăzut la secțiunea 1 alin. (2) Dacă persoana care este considerată a suferit daune nu este satisfăcută de rezoluția cererii sale, el sau ea poate adresa instanțelor în termen de treizeci de zile de la comunicarea rezultatului ... (4) Instanțele pot fi abordate chiar dacă autoritatea administrativă care a emis actul sau superiorul său ierarhic nu au rezolvat reclamația în termenul prevăzut la alineatul (1). (5) În toate cazurile, tribunalele pot fi abordate cel târziu un an de la data comunicării actului în cauză.” „Pitolatorul atașează simultan actul administrativ atacat sau, după caz, răspunsul autorității administrative care a comunicat refuzul de soluționare a cererii (care este legat de un drept recunoscut de lege).
În cazul în care reclamantul nu primește un răspuns, el sau ea atașează o copie a cererii, certificată pentru conformitate ...”
1. The applicant, Mr Nicolae Popa, is a Romanian national who was born in 1955 and lives in Orșova.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
By an order issued on 19 June 2001 the applicant was discharged from the position of deputy chief of the Caraș Severin Border Police Department. The discharge order was not communicated to him.
From July 2001, the applicant began to submit letters to different authorities asking to be sent a copy of the order and contesting the discharge measure.
On 11 February 2002, the applicant lodged an action with the domestic courts seeking the withdrawal of the discharge order of 19 June 2001 and the recalculation of his salary rights.
After a first set of proceedings, by a judgment of 30 July 2005 the Mehedinți County Court dismissed the applicant’s action on the ground that it had not been lodged within thirty days of the communication of the order, as required by law. It held that the applicant’s enquiries to the authorities proved that he had become aware of the discharge order more than thirty days before lodging his action.
The applicant lodged an appeal on points of law on the ground that the order of 19 June 2001 had never been communicated to him, and stated that in his letters to the authorities he had in fact been requesting them to communicate to him the reasons for his discharge. Moreover, the authority that had issued the order had an obligation to prove that it had communicated such reasons to him, which it had not done.
On 22 March 2006, the Craiova Court of Appeal dismissed the appeal. It found that the applicable legislation was section 5 of the Administrative Litigation Act (Law no. 29/1990). The relevant excerpts of its decision read as follow: « The applicant was discharged by Order no. 231645 of 19 June 2001... On 9 September 2001 the applicant complained of [his discharge] to the Ministry of the Interior. On page 3 of his written complaint (memoriu) he claimed to have been unjustly discharged, which proves that the applicant was already aware of the order on 9 September 2001. The time-limit for administrative complaint (contestare pe cale administrativă) runs from this date. Having in mind the date on which the applicant was aware of the content of Order no. 231645/19 June 2001, more precisely on 9 September 2001 at the latest, the firstinstance court correctly allowed the exception and found that the action was lodged out of time ... The applicable legal norm ... is section 5 of Law no. 29/1990. According to section 5 paragraphs 1 and 2 of Law no. 29/1990, an individual who is deemed to have suffered as a result of an administrative act ... is to address himself to the administrative litigation tribunal within thirty days of the communication of the decision or within thirty days of the expiry of the time-limit for the administrative complaint (contestația administrativă). Therefore, [the applicant] should have lodged the action on 10 November 2001 at the latest.”
The relevant provisions of the Administrative Litigation Act, in force at the material time, read as follows: “(1) Every individual or legal person who considers that his or her rights recognised by law have been prejudiced by an administrative act or by the unjustified refusal of a public authority to resolve an issue related to a right recognised by law may address himself to the competent court to seek the quashing or withdrawal of the act, the recognition of the right that is claimed, or the reparation of the damage thus caused. (2) If the public authority does not respond to the petitioner within thirty days of the registration of the claim, unless the law sets a different time-limit, this is also considered to be an unjustified refusal to solve a request related to a right recognised by law.” “(1) Before requesting the courts to quash or withdraw an act or to render its delivery mandatory, the person who is deemed to have suffered damage shall address himself to the authority that issued it [the act], within thirty days of the communication of the administrative act or within thirty days of the expiry of the time-limit set out in section 1 paragraph 2; the authority that issued the act must resolve the claim within thirty days. (2) If the person who is deemed to have suffered damage is not satisfied with the resolution of his or her claim, he or she can address the courts within thirty days of communication of the outcome ... (4) The courts may be addressed even when the administrative authority that issued the act or its hierarchical superior have not resolved the claim within the timelimit set out in paragraph 1. (5) In all instances, the courts may be addressed no later than one year from the day of the communication of the act in question.” “The petitioner shall simultaneously attach the contested administrative act or, as the case may be, the response of the administrative authority which communicated the refusal to resolve the claim (which is related to a right recognised by law). If the claimant does not receive a response, he or she shall attach a copy of the request, certified for conformity ...”