HOTĂRÂREA TERZĂ PRIVIND DECIZIA nr. 21517/13 Marioara Elisabeta ANDRONIC împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 16 decembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Kristina Pardalos, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 21 martie 2013, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 18 septembrie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna Marioara Elisabeta Andronic, este o națională română, născută în 1952 și locuiește în Timișoara. A fost reprezentată în fața Curții de către dl A. Anastasescu, un avocat practicant la Timișoara. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile inumane ale detenției sale, și anume suprapopularea, în care a fost deținută timp de patru luni și douăzeci și trei de zile. În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a procedurii penale împotriva ei, care a durat opt ani înainte de trei grade de competență. În sfârșit, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că interceptarea conversațiilor telefonice ei era ilegală deoarece nu avea autorizarea de la un judecător. La 20 martie 2014, reclamațiile de mai sus au fost comunicate guvernului HOTĂRÂREA După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 27 octombrie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării problemelor planteate de cerere. „Le Gouvernement classé — au moin de la présidence declaration unilatérale — qu’il reconnais l’existence d’une violation de l’article 3 de la Convention qui découle des conditions de detention, notation la surpopulation dans le centre pénitentiaire de Arad, d’une violation de l’article 6 de la Convention qui découle de la durée déraisonable de la procédure dans laquelle la recherche Marioara Elisabeta Andronic a été impliquée, isi que d’une violation de l’article 8 de la Convention qui découle de l’interception de communications téléphoniques autorisées par le procureur. Le Gouvernement classé prêt à verser à la partie requisante au titre de satisfacție echitabil la somme totale de 4 500 EUR, montant qu’il considére comme raisonnable au vu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme qui couvrira toute pratique matériel et moral issi que les frais et dépens, ne sera soumise à auun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiquant par la partie requisante, dans les trois moi suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformement à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal a celui de la facilite de prêt marginal de la Banque centrale européenne, agrement de trois points de pourcentage. Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article § 1 litera (c) de la Convention.” Reclamantul a indicat că ea nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale pe motiv că nu i-a oferit suficientă satisfacție. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 10. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 11. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). 12. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 3 cu privire la condițiile de detenție (a se vedea Iacov Stanciu c. România , nr. 35972/05, 24 iulie 2012), art. 6 § 1 cu privire la dreptul unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, Vlad și alții c. România c. , nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, 26 noiembrie 2013), precum și despre art. 8 privind intercepția conversațiilor telefonice autorizate de procuror (a se vedea Dumitru Popescu c. România (nr. 2), nr. 71525/01, 26 aprilie 2007). 13. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 14. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 15. Curtea consideră că această sumă ar trebui convertită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 16. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 3, 6 § 1 și 8 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului
Application no. 21517/13
Marioara Elisabeta ANDRONIC
against Romania
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16
December 2014 as a Committee composed of:
Dragoljub Popović,
President,
Kristina Pardalos,
Valeriu Grițco,
judges,
and Marialena Tsirli,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 21 March 2013,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 18 September 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Ms Marioara Elisabeta Andronic, is a Romanian national, who was born in 1952 and lives in Timișoara. She was represented before the Court by Mr A. Anastasescu, a lawyer practising in Timișoara.
2.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, of the Ministry of Foreign Affairs.
3.
The applicant complained under Article 3 of the Convention about the inhuman conditions of her detention, namely overcrowding, in which she was held for four months and twenty-three days.
4.
Relying on Article 6 § 1 of the Convention the applicant complained of the excessive length of the criminal proceedings against her which lasted eight years before three degrees of jurisdiction.
5.
Lastly, the applicant complained under Article 8 of the Convention that the interception of her phone conversations was illegal as it lacked authorisation from a judge.
6.
On 20 March 2014 the above complaints were communicated to the Government
.
7.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 27 October 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“Le Gouvernement déclare — au moyen de la présente déclaration unilatérale — qu’il reconnait l’existence d’une violation de l’article 3
de la Convention qui découle des conditions de détention, notamment la surpopulation dans le centre pénitentiaire de Arad, d’une violation de l’article 6
de la Convention qui découle de la durée déraisonnable de la procédure dans laquelle la requérante Marioara Elisabeta Andronic a été impliquée, ainsi que d’une violation de l’article 8
de la Convention qui découle de l’interception de communications téléphoniques autorisées par le procureur.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser à la partie requérante au titre de satisfaction équitable la somme totale de 4
500 EUR, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour.
Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indique par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal a celui de la facilite de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmente de trois points de pourcentage.
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article
37
8.
The applicant indicated that she was not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that it did not offer her sufficient just satisfaction.
9.
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37 §
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
10.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
11.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v.
Turkey
, [GC], no.
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.) no. 11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.) no. 28953/03).
12.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of Article 3 with respect to conditions of detention (see
Iacov Stanciu v. Romania
, no. 35972/05, 24 July 2012), Article 6 § 1 with respect to one’s right to a hearing within a reasonable time (see,
Vlad and Others v.
Romania
, nos. 40756/06, 41508/07 and 50806/07, 26 November 2013), as well as about Article 8 concerning the interception of one’s phone conversations authorised by the prosecutor (see
Dumitru Popescu v.
Romania (No. 2)
, no. 71525/01, 26 April 2007).
13.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).
14.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
15.
The Court considers that this amount should be converted into Romanian lei at the rate applicable at the date of payment, and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amount in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.
16.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 3, 6 § 1 and 8 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37 § 1 (c) of the Convention.
Marialena Tsirli
Dragoljub Popović
Deputy Registrar
President