CtEDO 16.12.2014 Auto

SUBERVIOLA ZUMALDE ET SALABERRIA SANSINENEA c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
16.12.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SUBERVIOLA ZUMALDE ET SALABERRIA SANSINENEA c. FRANCE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZII n 31259/14 și 31267/14 Igor SUBERVIOLA ZUMALDE și Jon SALABERIA FANINENEA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află la 16 decembrie 2014 într-un comitet format din Ganna Yudkivska, președinte, Vincent A. De Gaetano, André Potocki, judecători, Stephen Phillips, grefier de secțiune Având în vedere cererile menționate mai sus depuse la 14 aprilie 2014 și 11 aprilie 2014, având în vedere decizia de a comunica obiecțiunile reclamanților întemeiate pe art. 5 alineatul (3) din convenție și de a declara inadmisibil, în formațiune de judecător unic, restul cererilor, având în vedere declarațiile depuse de guvernul pârât la 4 Septembrie 2014 și invitând Curtea să șteargă cererile de rol, precum și răspunsul părților reclamante la aceste declarații După ce au deliberat, ia următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului primei cereri, domnul Igor Suberviola Zumalde, este un resortisant spaniol născut în 1979 și deținut la Sainte Genevieve des Hood. El a fost reprezentat în fața Curții de către M. A. Recarde, avocat la Saint-Jean de Luz. Reclamantul celei de-a doua cereri, domnul Jon Salaberria Sansinea, este un resortisant spaniol născut în 1970 și deținut la Saint Genevieve des Bois. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul A. Recarde, avocat la Sain-Jean de Luz. Guvernul francez ( A fost reprezentat de agentul său, F. Alabrune, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În urma unei examinări a liderilor, în special în ceea ce privește asocierea infractorilor în vederea comiterii de acte de terorism și de recital în bandă organizată de jaf armat în bandă organizată la 24 mai 2008, reclamantul a fost pus în detenție provizorie în aceeași zi, iar arestarea sa provizorie a fost prelungită de șase ori. La 24 mai 2012, instanța de judecată a Tribunalului de Mare Instanță din Paris a dispus punerea sub acuzare a reclamantului și trimiterea acesteia în fața tribunalului special format din Paris a șefilor care i-au fost reproșați în momentul în care a fost pus sub acuzare. În ceea ce privește rolul Tribunalului special din Paris, care nu a permis ca reclamantul să fie citat în termenul de un an prevăzut de lege, procurorul general să se adreseze de două ori și cu succes reclamantului pentru o cerere de prelungire a detenției provizorii, în mod excepțional, pentru o perioadă de șase luni. Prin hotărârea din 12 iunie 2014, tribunalul din Paris l-a condamnat în mod inutil pe reclamant la șaisprezece ani de condamnare penală cu o pedeapsă de securitate de două treimi. În urma unei examinări a liderilor, în special în ceea ce privește asocierea infractorilor în vederea comiterii de acte de terorism și de recital în bandă organizată de jaf armat în bandă organizată la 25 mai 2008, reclamantul a fost pus în detenție provizorie în aceeași zi, iar arestarea sa provizorie a fost prelungită de șase ori. La 24 mai 2012, instanța de judecată a Tribunalului de Mare Instanță din Paris a dispus punerea sub acuzare a reclamantului și trimiterea acesteia în fața tribunalului special format din Paris a șefilor care i-au fost reproșați în momentul în care a fost pus sub acuzare. În ceea ce privește rolul Tribunalului special din Paris, care nu a permis ca reclamantul să fie citat în termenul de un an prevăzut de lege, procurorul general să se adreseze de două ori și cu succes reclamantului pentru o cerere de prelungire a detenției provizorii, în mod excepțional, pentru o perioadă de șase luni. Prin hotărârea din 12 iunie 2014, Tribunalul din Paris l-a condamnat în mod inutil pe reclamant la 12 ani de condamnare penală cu o pedeapsă de securitate de două treimi. Reclamanții susțin că durata detenției lor provizorii este contrară dispozițiilor articolului 5 alineatul (3) din convenție. ÎN DREPT reclamanții se plâng de durata detenției lor provizorii pe care o consideră excesivă. În acest sens, aceștia invocă o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție astfel formulată Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute în alin. (1) lit. (c) din prezentul articol (...) are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în timpul procedurii. Punerea în libertate poate fi condiționată de o garanție care asigură prezentarea în instanță a persoanei respective. Având în vedere similitudinea faptelor și a întrebărilor juridice adresate, Curtea decide să unească cererile și să le examineze împreună într-o singură decizie (art. 42 din Regulamentul de procedură al Curții). În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, guvernul, prin scrisorile din 4 septembrie 2014, a transmis Curții declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de cereri și, în plus, a invitat Curtea să le elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Prin aceste declarații, guvernul a recunoscut că durata deținerilor provizorii efectuate de solicitanți a fost excesivă în raport cu cerințele privind termenul rezonabil prevăzute la art. 5 alineatul (3) din convenție. Guvernul a propus ca fiecare reclamant să plătească suma de 5 400 EUR (cinci mii patru sute de euro). Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în contul bancar indicat de reclamant în termen de trei luni de la data la care hotărârea de radiere pronunțată de Curte în temeiul articolului 37 litera (c) din convenție. Plata va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei. Printr-o scrisoare din 29 septembrie 2014, reclamanții au indicat faptul că nu au fost mulțumiți de termenii declarațiilor unilaterale și că nu au înțeles valoarea compensației propuse; aceștia au insistat ca cererile lor să fie examinate de Curte, Ö Õ din art. 5 Õ 3 ridicat fiind reflectarea unei probleme structurale în Franța. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze cu atenție declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03, 18 septembrie 2007). În speță, Curtea ia act de declarațiile oficiale ale guvernului. Ea ia notă de faptul că aceasta se pronună deja cu privire la problema duratei deteniei provizorii neobișnuit de lungi cauzate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Esparza Luri c. France, n 29119/09, 26 ianuarie 2012 Soria Valderrama c. Franța, n 29101/09, 26 ianuarie 2012 Berasategi c. Franța, n 29095/09, 26 ianuarie 2012). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conțin declarațiile guvernului, precum și cuantumul despăgubirilor propuse (c)). În această privință, trebuie subliniat faptul că Curtea acordă o importanță deosebită faptului că reținerea provizorie a reclamanților în sensul articolului 5 alineatul (3) din convenție s-a încheiat la 12 iunie 2014, cu condamnarea lor prin hotărâre (Zdziarski c. Polonia, 14239/09, §§ 22-24, 25 ianuarie 2011 și Bieniek c. Polonia, n 46117/07, § 22, 1 iunie 2010). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze acest aspect [art. 37 alineatul (1) in fine] În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarațiilor sale unilaterale, cererile ar putea fi reincluse în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile Ia act de termenii declarațiilor guvernului pârât cu privire la art. 5 alin. (3) din Convenție și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate, hotărăște să șteargă restul cererilor de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Stephen Phillips Ganna Yudkivska Modulator președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă