GAZULLI AND OTHERS v. GREECE

Decizia nr. 67349/16 Gzin GAZULLI împotriva Greciei și a altor 8 cereri (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), care a stat la 18 decembrie 2025 în calitate de comitet al comitetului compus din: Diana Kovatcheva , Președintele Canòlic Mingorance Cairat , Vasilka Sancin , judecători și Viktoriya Maradodina , grefier adjunct al secțiunii interioare , Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților și reprezentanților acestora este prezentată în tabelul adăugat. Denumirile reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție au fost comunicate guvernului grec („Guvernului”). În toate cererile, plângerile bazate pe aceleași fapte au fost comunicate, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, cu privire la lipsa unui remediu eficace în legislația internă în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție. DIRECȚIUNEA cererilor având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o decizie unică. 10482/17, 10557/17, 27340/17, 35775/17, 76434/17, 84136/17, 15732/22 și 41869/22, după examinarea tuturor materialelor dinaintea acesteia și a argumentelor părților, Curtea consideră că plângerile referitoare la condițiile de detenție ale reclamanților în diferite închisoare și lipsa unui remediu eficace în legislația internă în ceea ce privește aceste condiții sunt inadmisibile din motivele menționate mai jos. În special, Guvernul a solicitat Curții să respingă cererile din motive de neepuizare a măsurilor interne din cauza faptului că reclamanții nu au depus acțiuni compensatorii cu instanța internă bazate pe art. 105 din Legea introductivă a Codului Civil pentru condițiile de detenție a acestora. Curtea reiterează că, în ceea ce privește epuizarea recourslor interne, situația persoanei care au fost reținute în condiții pe care le-a considerat contrar articolului 3 din Convenție și care au avizat Curtea după eliberarea sa este diferită de situația unei persoane care este încă în detenție în condițiile în care se plânge. În special în ceea ce privește Grecia, o acțiune în temeiul articolului 105 din Legea introductivă a Codului Civil constituie un remediu pur compensatoriu care permite persoanei în cauză să caute și să obțină reparații pentru condițiile sale de detenție în închisoare după eliberarea sau transferul (a se vedea, de exemplu, Zabelos și alții c. Grecia , nr. 1167/15, §§ 50 și 54, 17 mai 2018; Papadakis și alții v. Grecia , nr. 34083/13 , § 40, 25 februarie 2016; și Chatzivasilidis v. Grecia (dec.), nr. 51618/12, §§ 29-34, 26 noiembrie 2013). În cererile nr. 10482/17, 10557/17, 27340/17, 35775/17, 76434/17, 84136/17, 15732/22 și 41869/22, reclamanții au fost eliberați din închisoare în diferite date înainte de depunerea cererii la Curte sau la data introducerii cererilor la Curte (a se vedea tabelul apendice pentru informațiile relevante). În consecință, atunci când au depus cererile la Curte, reclamanții nu au mai fost reținuți în condițiile în care s-au plâns la Curte. Prin urmare, prin depunerea cererilor lor la Curte, nu au încercat să pună capăt unei încălcări în curs, ci să obțină o hotărâre ulterioară cu privire la o presupusă încălcare anterioară din cauza condițiilor de detenție în închisoare și, dacă este cazul, să primească satisfacție echitabilă pentru prejudiciu moral. Prin urmare, o acțiune în temeiul articolului 105 din Legea introductivă a Codului Civil a constituit un remediu intern care ar fi trebuit să fie utilizat de către solicitanți. În urma acesteia, în temeiul articolului 35 §§ 1 și al articolului 4 din Cerințele Convenției nr. 10482/17, 10557/17, 27340/17, 35775/17, 76434/17, 84136/17, 15732/22 și 41869/22 ar trebui respinsă din motive de neepuizare a căilor de recurs interne. Cererea nr. 67349/16 În cererea nr. 67349/16, reclamantul a formulat plângeri în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție în închisoarea agricolă Kassandra și lipsa unui remediu eficace în legislația internă în ceea ce privește aceste condiții. În special, reclamantul a avut loc de la 15 iulie până la 31 august 2016 în celula nr. 4 în „spațiile închise” și de la 7 septembrie 2016 până la ziua eliberării sale la 11 august 2016. Noiembrie 2016 într-un regim de semiliberare. Este clar din cadrul legislativ relevant și din dosarele că închisoarea Kassandra, ca închisoare agricolă, a avut un scop și o organizație foarte diferită de cele ale altor unități penitenciare și că deținuții au fost separati în clădiri în conformitate cu statutele lor diferite. În special, Curtea își reiterează concluziile în Zografos și alții c. Grecia [Comitetul] (dec.), nr. 29744/13, §§ 111-27, 19 mai 2022) în ceea ce privește condițiile în „spațele închise” în care reclamantul a fost deținut în prima parte a detenției sale în acea instituție. Curtea își reafirmă în continuare constatările privind „spațele deschise” în care deținuți în închisoare deschisă și în regimul de semiliberare (a se vedea Zografos și alții , citat mai sus, §§ 91-107). Acești prizonieri au avut o libertate considerabilă de mișcare când au lucrat în timpul zilei în afara dormitorilor lor. Prizonierii în unități deschise care lucrează sub supraveghere au fost clar distincti de cei din închisoarele închise care au fost limitate la celule și a căror oportunități de a merge în curtea închisorii au fost limitate. Prizonierii care locuiau în case separate au avut o autonomie considerabilă, care și-a determinat statutul și libertatea de circulație pe o zonă foarte mare. Având în vedere toate materialele disponibile și argumentele părților, Curtea remarcă că reclamantul nu a justificat acuzațiile sale sau a contestat argumentele guvernului potrivit căreia instituția nu a fost suprapopulată și condițiile de detenție nu au constituit tratamente inumane sau degradante. Prin urmare, Curtea constată că nu poate stabili că reclamantul a suferit de o suprapopulație severă de tipul care ar putea implica, pe cont propriu, o încălcare a articolului 3 (a se vedea Muršić c. Croația) [GC], nr. 7334/13, 20 octombrie 2016) și nu se poate constata că efectul cumulativ al celorlalte aspecte ale detenției pe care reclamantul le-a plângut a atins pragul de severitate necesar pentru a caracteriza tratamentul ca inuman sau degradant în sensul articolului 3 (a se vedea Bokor v. Portugalia (dec.) nr. 5227/18, § 34, 10 decembrie 2020). Prin urmare, Curtea nu găsește niciun motiv să se depărteze de concluziile anterioare din Zografos și alții (citate mai sus, §§§ 91-127) și nu poate concluziona că condițiile de detenție ale reclamantului au fost contrare garanțiilor prevăzute la art. 3 din convenție. În consecință, reclamațiile reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile sale de detenție în închisoarea agricolă Kassandra sunt manifeste nefondate și trebuie respinse în conformitate cu articolele 3 și 4 din Convenție. În baza articolului 13 din Convenție, reclamantul s-a plâns de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește condițiile sale de detenție în închisoarea agricolă Kassandra. Plențiunea în temeiul articolului 3 a fost declarată inadmisibilă ca fiind evident nefondată și nu poate fi considerată „argumentabilă” în sensul articolului 13. Prin urmare, plângerea reclamantului în temeiul articolului 13 referitoare la detenția sa în închisoarea Kassandra este evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție cu privire la condițiile sale de detenție și lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește astfel de condiții în închisoarea Diavata din Salonicul, înainte de transferul său la închisoarea agricolă Kassandra. Reclamantul a avut loc în închisoarea Diavata din 20 noiembrie 2013 până la 15 iulie 2016 în celulă nr. 19. Curtea reiterează că o perioadă de detenție ar trebui considerată o „situație continuă” în cazul în care detenția a fost efectuată în același tip de instalație de detenție în condiții substanțiale similare. Eliberarea sau transferul reclamantului într-un alt tip de regim de detenție, fie în interiorul sau în afara acestuia, ar pune capăt „situării continuă” (a se vedea Ananyev și alții c. Rusia , nos 42525/07 și 60800/08, § 78, 10 ianuarie 2012 . Curtea remarcă că închisoarea Kassandra este o închisoare agricolă, care diferă de unitățile penitenciare de tip general, cum ar fi cea din Diavata . În plus, condițiile de detenție ale reclamantului în închisoarea Kassandra nu susțin probleme în temeiul Convenției. Reclamantul nu a justificat faptul că condițiile de detenție în închisoarea Diavata erau în esență aceleași ca cele din închisoarea Kassandra și existența de „situare continuă”. Detenția sa nu a fost efectuată în același tip de centru de detenție, nici în aceleași condiții. Curtea constată, de asemenea, că plângerile reclamantului cu privire la închisoarea Diavata au fost depuse după transferul la închisoarea agricolă Kassandra, care constituia un alt tip de închisoare. Prin urmare, prin depunerea cererii sale la Curte, el nu a încercat să pună capăt unei încălcări în curs, ci să obțină o hotărâre ulterioară privind o presupusă încălcare a articolului 3 din cauza condițiilor de detenție în închisoare și, dacă este cazul, să primească satisfacție echitabilă pentru prejudiciu moral. Prin urmare, o acțiune în temeiul articolului 105 din Legea introductivă a Codului Civil a constituit un remediu intern care ar fi trebuit să fie utilizat de reclamant (a se vedea Tasios și alții c. Grecia ([Comitet] (dec.), nr. 70606/17 și altele 6, §§§ 29-35, 26 mai 2020). Rezultă că, în conformitate cu art. 35 §§ § 1 și 4 din Convenția, partea de aplicare nr. 67349/16 care se referă la condițiile de detenție ale reclamantului și lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește astfel de condiții în închisoarea Diavata ar trebui respinsă din cauza neepuizării recoursurilor interne. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; Declară cererile inadmisibile. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 22 ianuarie 2026. Viktoriya Maradudina Diana Kovatcheva Președintele Adjunct Registrul interimar Apendice Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție) Nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Facilități de eliberare Data de eliberare Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite 67349/16 10/11/2016 Gzin GAZULLI 1983 Kazanas Alexandros-Timotheos Thessaloniki Diavata Prizonă 15/07/2016 Kassandra Penitenciarul Agricol 11/11/2016 Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție – 10482/17 26/01/2017 Konstantinos VELONIS 1972 Lampakis Christos Thessaloniki Pipertzi Ioanna Thessaloniki Kassandra Prizonă Agricolă 26/01/2017 Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește condițiile de detenție inadecvate – 10557/17 26/01/2017 Nikolaos ILIADIS 1967 Lampakis Christos Thessaloniki Pipertzi Ioanna Thessaloniki Kassandra Prizonă Agricolă 26/01/2017 Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție – 27340/17 03/04/2017 Kriton SKOURAS 1960 Lambakis Christos Thessaloniki Pipertzi Ioanna Thessaloniki Kassandra Prizonă Agricolă 08/03/2017 Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție - 35775/17 11/05/2017 Zlatko ILIEV 1969 Lambakis Christos Thessaloniki Pipertzi Ioanna Thessaloniki Kassandra Inchisoare Agricolă 07/03/2017 Art. 13 - lipsa unui remediu eficient în dreptul intern în ceea ce privește condițiile de detenție inadecvate - 76434/17 30/10/2017 Eleni PAPADOPOULOU 1963 Lambakis Christos Thessaloniki Pipertzi Ioanna Thessaloniki Elaionas Inchisoare 02/06/2017 Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție - 84136/17 15/12/2017 Raim CHASANOGLOU 1991 Pipertzi Ioanna Thessaloniki Prizonă Larisa 27/09/2017 Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție – 15732/22 28/02/20222 Nikos NIKOLAOU 1999 Tsitselikis Konstantinos Thessaloniki Spathis Antonios Thessaloniki Prizon Korydallos 25/02/2022 Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește condițiile de detenție inadecvate - 41869/22 22/02/2021 Konstantinos DIMADIS 1982 Tsitselikis Konstantinos Thessaloniki Spathis Antonios Thessaloniki Korydallos Prizoni 15/02/2021 Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție -

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 67349/16

Gzin GAZULLI against Greece

and 8 other applications

(see appended table)

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 18

December 2025 as a Committee composed of:

Diana Kovatcheva

, President

,

Canòlic Mingorance Cairat,

Vasilka Sancin

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants and their representatives is set out in the appended table.

The applicants’ complaints under Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention were communicated to the Greek Government (“the Government”). In all the applications, complaints based on the same facts were also communicated under Article 13 of the Convention concerning the lack of any effective remedy in domestic law in respect of inadequate conditions of detention.

THE LAW

Joinder of the applications

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

Applications nos. 10482/17, 10557/17, 27340/17, 35775/17, 76434/17, 84136/17, 15732/22 and 41869/22

In applications nos. 10482/17, 10557/17, 27340/17, 35775/17, 76434/17, 84136/17, 15732/22 and 41869/22, having examined all the material before it and the parties’ arguments, the Court considers that the complaints about the applicants’ conditions of detention in various prisons and the lack of any effective remedy in domestic law in respect of such conditions are inadmissible for the reasons stated below.

In particular, the Government asked the Court to reject the applications on the grounds of non-exhaustion of domestic remedies on account of the applicants’ failure to lodge compensatory actions with the domestic courts based on Article 105 of the Introductory Law to the Civil Code for the conditions of their detention.

The Court reiterates that as regards the exhaustion of domestic remedies, the situation of a person who was detained under circumstances which he or she deemed contrary to Article 3 of the Convention and who apprised the Court after his or her release is different from the situation of an individual who is still in detention under the circumstances of which he or she complains. In particular as regards Greece, an action under Article 105 of the Introductory Law to the Civil Code constitutes a purely compensatory remedy which allows the person concerned to seek and obtain redress for his or her conditions of detention in prison following release or transfer (see, for instance,

Zabelos and Others v. Greece

, no. 1167/15, §§ 50 and 54, 17

May 2018,

Papadakis and Others v. Greece

, no. 34083/13, § 40, 25

February 2016; and

Chatzivasiliadis v. Greece

(dec.), no. 51618/12, §§

29-34, 26

November 2013).

In applications nos. 10482/17, 10557/17, 27340/17, 35775/17, 76434/17, 84136/17, 15732/22 and 41869/22 the applicants were released from prison on various dates prior to lodging their application with the Court or on the date of the introduction of the applications to the Court

(see appended table for the relevant information). It follows that when they lodged their applications with the Court the applicants were no longer detained under the conditions of which they complained to the Court. Hence, by lodging their applications with the Court they did not seek to put an end to an ongoing violation, but to obtain a subsequent ruling on an alleged past violation on account of the conditions of their detention in prison and, if appropriate, to receive just satisfaction for non-pecuniary damage. Therefore, an action under Article 105 of the Introductory Law to the Civil Code constituted a domestic remedy which should have been used by the applicants.

It follows that pursuant to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention applications nos. 10482/17, 10557/17, 27340/17, 35775/17, 76434/17, 84136/17, 15732/22 and 41869/22 should be rejected on the grounds of non-exhaustion of domestic remedies.

Application no. 67349/16

In application no.

67349/16, the applicant raised complaints under Articles

3 and 13 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention in the Kassandra Agricultural Prison and the lack of any effective remedy in domestic law in respect of such conditions. In particular, the applicant was held from 15 July until 31 August 2016 in cell no. 4 in the prison’s “closed spaces” and from 7 September 2016 until the day of his release on 11

November 2016 in a semi-liberty regime.

It is clear from the relevant legislative framework and the case files that the Kassandra Prison, as an agricultural prison, had a purpose and organisation that were very different from those of other penitentiary establishments and that prisoners were separated in the buildings according to their different statuses. In particular, the Court reiterates its findings in

Zografos and Others v. Greece

([Committee] (dec.), no. 29744/13, §§

111-27, 19 May 2022) as regards the conditions in the “closed spaces” in which the applicant was held during the first part of his detention in that facility.

The Court further reiterates its findings regarding the “open spaces” where prisoners were held in an open prison and the semi-liberty regime (see

Zografos and Others

, cited above, §§ 91-107). These prisoners enjoyed considerable freedom of movement when they worked during the day outside their dormitories. Prisoners in open facilities who worked under supervision were clearly distinct from those in closed prisons who were confined to cells and whose opportunities to walk in the prison yard were limited. Prisoners on work release who resided in separate houses enjoyed considerable autonomy, which determined their status, and freedom of movement over a very large area.

Having regard to all the available material and the parties’ arguments, the Court notes that the applicant failed to substantiate his allegations or contest the Government’s arguments that the facility was not overcrowded, and the detention conditions did not amount to inhuman or degrading treatment. Therefore, the Court finds that it cannot establish that the applicant suffered from severe overcrowding of the kind that could entail, on its own, a violation of Article 3 (see

Muršić v. Croatia

[GC], no. 7334/13, 20 October 2016) nor can it be found that the cumulative effect of the other aspects of the detention which the applicant complained about reached the threshold of severity required to characterise the treatment as inhuman or degrading within the meaning of Article 3 (see

Bokor v. Portugal

(dec.) no. 5227/18, § 34, 10

December 2020).

Therefore, the Court does not find a reason to depart from its earlier findings in

Zografos and Others

(cited above, §§ 91-127) and cannot conclude that the applicant’s conditions of detention were contrary to the guarantees of Article 3 of the Convention.

It follows that the applicant’s complaints under Article 3 of the Convention concerning his conditions of detention in the Kassandra Agricultural Prison are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article

35

§§

3 and

4 of the Convention.

Relying on Article 13 of the Convention, the applicant complained of the lack of an effective remedy in respect of his conditions of detention in the Kassandra Agricultural Prison. The complaint under Article 3 has been declared inadmissible as being manifestly ill-founded and cannot be regarded as “arguable” for the purposes of Article 13. Therefore, the applicant’s complaint under Article 13 related to his detention in the Kassandra Prison is manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

The applicant further complained under Articles 3 and 13 of the Convention about his conditions of detention and the lack of any effective remedy in domestic law in respect of such conditions in the Diavata Prison in Thessaloniki, prior to his transfer to the Kassandra Agricultural Prison. The applicant was held in the Diavata Prison from 20 November 2013 to 15

July 2016 in cell no. 19.

The Court reiterates that a period of detention should be regarded as a “continuing situation” if the detention has been effected in the same type of detention facility in substantially similar conditions. The applicant’s release or transfer to a different type of detention regime, either within or outside the facility, would put an end to the “continuing situation” (see

Ananyev and Others v. Russia

, nos. 42525/07 and 60800/08, § 78, 10 January 2012).

The Court notes that the Kassandra Prison is an agricultural prison, which differs from general-type penitentiary establishments such as that of Diavata. Moreover, the applicant’s detention conditions in the Kassandra Prison do not raise any issues under the Convention. The applicant failed to substantiate that the conditions of detention in the Diavata Prison were essentially the same as those in the Kassandra prison and the existence of “continuing situation”. His detention has not been effected in the same type of detention facility nor in the same conditions. The Court further notes that the applicant’s complaints regarding Diavata Prison were lodged after his transfer to the Kassandra Agricultural Prison, which constituted a different type of prison. Hence, by lodging his application with the Court he did not seek to put an end to an ongoing violation, but to obtain a subsequent ruling on an alleged past violation of Article 3 on account of the conditions of his detention in prison and, if appropriate, to receive just satisfaction for non-pecuniary damage. Therefore, an action under Article 105 of the Introductory Law to the Civil Code constituted a domestic remedy which should have been used by the applicant (see

Tasios and Others v. Greece

([Committee] (dec.), nos.

70606/17 and 6 others, §§ 29-35, 26 May 2020).

It follows that pursuant to Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention the part of application no. 67349/16 which refers to the applicant’s conditions of detention and lack of an effective remedy in respect of such conditions in the Diavata Prison should be rejected on the ground of the non-exhaustion of domestic remedies.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications inadmissible.

Done in English and notified in writing on 22 January 2026.

Viktoriya Maradudina

Diana Kovatcheva

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article

3 of the Convention

(inadequate conditions of detention)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Facility of release

Release date

Other complaints under well-established case-law

67349/16

10/11/2016

Gzin GAZULLI

1983

Kazanas Alexandros-Timotheos

Thessaloniki

Diavata Prison

15/07/2016

Kassandra Agricultural Prison

11/11/2016

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of inadequate conditions of detention –

10482/17

26/01/2017

Konstantinos VELONIS

1972

Lampakis Christos

Thessaloniki

Pipertzi Ioanna

Thessaloniki

Kassandra Agricultural Prison

26/01/2017

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of inadequate conditions of detention –

10557/17

26/01/2017

Nikolaos ILIADIS

1967

Lampakis Christos

Thessaloniki

Pipertzi Ioanna

Thessaloniki

Kassandra Agricultural Prison

26/01/2017

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of inadequate conditions of detention –

27340/17

03/04/2017

Kriton SKOURAS

1960

Lampakis Christos

Thessaloniki

Pipertzi Ioanna

Thessaloniki

Kassandra Agricultural Prison

08/03/2017

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of inadequate conditions of detention -

35775/17

11/05/2017

Zlatko ILIEV

1969

Lampakis Christos

Thessaloniki

Pipertzi Ioanna

Thessaloniki

Kassandra Agricultural Prison

07/03/2017

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of inadequate conditions of detention -

76434/17

30/10/2017

Eleni PAPADOPOULOU

1963

Lampakis Christos

Thessaloniki

Pipertzi Ioanna

Thessaloniki

Elaionas Prison

02/06/2017

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of inadequate conditions of detention -

84136/17

15/12/2017

Raim CHASANOGLOU

1991

Pipertzi Ioanna

Thessaloniki

Larisa Prison

27/09/2017

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of inadequate conditions of detention –

15732/22

28/02/2022

Nikos NIKOLAOU

1999

Tsitselikis Konstantinos

Thessaloniki

Spathis Antonios Thessaloniki

Korydallos Prison

25/02/2022

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of inadequate conditions of detention -

41869/22

22/02/2021

Konstantinos DIMADIS

1982

Tsitselikis Konstantinos

Thessaloniki

Spathis Antonios Thessaloniki

Korydallos Prison

15/02/2021

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of inadequate conditions of detention -