SWISSAIR INTERNATIONAL FINANCE III c. BELGIQUE

SECȚIUNEA I Cerere nr. 1294/22 SWISSAIR INTERNATIONAL FINANCE III împotriva Belgiei (a se vedea tabelul din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 18 decembrie 2025 într-un comitet compus din Davor Derenčinović , președintele Frederic Krenc, Alain Chablais , judecători și Viktoriya Maradududna, graffière de secțiune f.f. Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 23 decembrie 2021, având în vedere declarația guvernului pârât care invită Curtea să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURĂ Informațiile detaliate referitoare la reclamantă se găsesc în tabelul anexat. recurenta a fost reprezentată în fața Curții de către M. P. Sculier, avocat care își desfășoară activitatea la Bruxelles. P. Sculier, avocatul care își desfășoară activitatea la Bruxelles, obiecțiile pe care recurenta le-a formulat în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție (durata excesivă a procedurii civile) și al articolului 13 coroborat cu art. 6 alineatul (1) din Convenție (lipsa unei căi de atac efective) au fost comunicate guvernului belgian ( La încheierea negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă, guvernul a informat Curtea că propunea să pronunțe o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste obiecții și, în plus, a invitat Curtea să șteargă cererea de participare în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul recunoaște încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție, precum și încălcarea art. 13 coroborat cu art. 6 alin. (1) din Convenție. El propune ca partea reclamantă să plătească suma reprodusă în tabelul anexat și invită Curtea să șteargă cererea de participare în conformitate cu art. Această sumă se plătește în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu ar fi plătit în acest termen, Ö Õ s Õ angajat să majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Plata va duce la decontarea definitivă a cauzei. În plus, guvernul își dă seama de problema duratei excesive a procedurilor judiciare și afirmă că a pus deja în aplicare mai multe măsuri generale în vederea punerii în aplicare a acestora. De asemenea, acesta indică faptul că acțiunea de despăgubire a fost consolidată printr-o lege din 7 februarie 2024 care poartă cartea 6 □ Răspunderea extracontractuală a codului civil și, prin urmare, consideră că orice altă măsură de ordin general nu este necesară. Termenii declarației unilaterale au fost transmise părții solicitante cu câteva săptămâni înainte de data deciziei respective. Prin scrisoarea din 8 octombrie 2025, recurenta a indicat că nu respectă termenii declarației. Aceasta susține că lipsa unei decizii definitive în cadrul procedurii civile în curs de desfășurare împiedică încheierea procesului de lichidare, ceea ce duce la costuri permanente care constituie un prejudiciu material și moral mult mai mare decât suma propusă de guvern. De asemenea, recurenta consideră că trimiterea făcută de guvern la noile dispoziții ale Codului civil este inadecvată din moment ce aceasta ar implica pentru reclamant introducerea unei noi proceduri și termene suplimentare pentru obținerea justiției. În plus, potrivit acesteia, o astfel de procedură nu ar avea valoarea, impactul și autoritatea unei hotărâri a Curții. În cele din urmă, recurenta susține că, contrar faptului că avansează guvernul, măsurile generale necesare pentru rezolvarea problemei structurale nu au fost puse în aplicare în ceea ce privește curtea de apel din Bruxelles. Curtea amintește că articolul (c) din Convenție îi permite să elimine o cauză a rolului dacă [...] pentru orice alt motiv pe care [ea] îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate să șteargă din rol cereri pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Hotărârea Tahsin Acar c. (întrebare preliminară) [GC], n 26307/95, § 77, CEDO 2003 VI, Association SOS Attintats și Boëry c. Franța (dec.) [GC], n 76642/01, § 37, CEDH 2006 XIV, și P.F. c. Belgia (dec.), n 70759/12, 23 august 2016). Jurisprudența Curții privind durata excesivă a procedurilor civile și eficacitatea căilor de atac aferente este clară și abundentă (a se vedea în special, Van den Kerkhof c. Belgia , n 13630/19, 5 septembrie 2023 și referințele menționate în aceasta. Curtea constată că faptele prezentei cauze sunt anterioare pronunțării hotărârii Van den Kerkhof , citată anterior, care a identificat o problemă structurală privind durata excesivă a procedurilor în sectorul judiciar din Bruxelles. Curtea subliniază în acest sens că executarea hotărârii Van den Kerkhof, menționat anterior, face obiectul supravegherii de către Comitetul miniștrilor, în conformitate cu art. 46 alin. (2) din Convenție, căruia îi revine sarcina de a stabili dacă mijloacele alese și măsurile de ordin general puse în aplicare de statul belgian sunt suficiente pentru a-și îndeplini obligația în temeiul art. 46 din Convenție (a se vedea, în același sens, Ilgar Mammadov c. Azerbaidjan [Recursul în constatarea neîndeplinirii obligațiilor] [GC], nr. 15272/13, § 147-56, 29 mai 2019, și Ngegba și Attarzadeh c. Belgia (dec.), nr. 42874/22 și 45607/22, § 19, 14 mai 2024). Prin urmare, prezenta decizie nu poate fi interpretată în niciun caz ca o recunoaștere de către Curte a faptului că măsurile generale luate de guvern sunt suficiente. Curtea constată, de asemenea, că suma propusă a despăgubirii ia în considerare durata procedurii în speță și este conformă cu cea alocată în cauze similare. Curtea arată, de asemenea, că partea reclamantă nu a numărat prejudiciul moral și material pe care l-a imputat nici cheltuielile și cheltuielile pe care le-a angajat în procedură. Astfel, având în vedere concesiile pe care le conține declarația guvernului și, în special, angajamentul său de a continua punerea în aplicare a măsurilor de ordin general pentru a pune capăt acestei probleme sistemice, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c) din convenție). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune, de asemenea, că: ea .. examinarea cererii (articolul fin În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, această cerere ar trebui eliminată din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred Acte. termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate decid să șteargă cererea de rol în temeiul articolului (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 ianuarie 2026. Viktoriya Maradudna Davor Derenčinović Modulul adjunct f.f. Președintele Anexă Cererea privind obiecțiunile întemeiate pe art. 6 alineatul (1) și art. 13 din convenție (durata excesivă a procedurii civile și lipsa unei căi de atac efective) Numărul și data la care a fost introdusă cererea Numele reclamantului și data la care a fost înregistrată Numele și orașul reprezentantului Data primirii declarației guvernului Data primirii scrisorii reclamantului Suma alocată pentru daune morale și cheltuieli de judecată (în euro) [1] 1294/22 23/12/2021 SWISSAIR INTERNATIONAL FINANCE III 1995 Sculier Pierre Bruxelles 09/09/2025 08/10/2025 25 000 [1] Plus orice sume care pot fi datorate cu titlu de impozit de către reclamant.

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

Requête n

o

1294/22

SWISSAIR INTERNATIONAL FINANCE III

contre la Belgique

(voir tableau en annexe)

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 18 décembre 2025 en un comité composé de

:

Davor Derenčinović

, président

,

Frédéric Krenc,

Alain Chablais

, juges

,

et de Viktoriya Maradudina,

greffière adjointe de section f.f.

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 23 décembre 2021,

Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Les informations détaillées concernant la partie requérante se trouvent dans le tableau joint en annexe.

La requérante a été représentée devant la Cour par M

e

P. Sculier, avocat exerçant à Bruxelles.

Les griefs que la requérante tirait de l’article

6 § 1 de la Convention (durée excessive de la procédure civile) et de l’article 13 combiné à l’article 6 § 1 de la Convention (absence de recours effectif) ont été communiqués au gouvernement belge («

le Gouvernement

»).

EN DROIT

À l’issue de négociations en vue d’un règlement amiable qui se sont révélées infructueuses, le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ces griefs. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article

37 de la Convention.

Le Gouvernement reconnaît la violation de l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi que la violation de l’article 13 combiné à l’article 6 § 1 de la Convention. Il offre de verser à la partie requérante la somme reproduite dans le tableau joint en annexe et il invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article

37 §

1

c) de la Convention. Cette somme sera payable dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elle n’était pas versée dans ce délai, le Gouvernement s’engage à la majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire.

En outre, le Gouvernement se dit conscient de la problématique de la durée excessive des procédures judiciaires et dit avoir déjà mis en œuvre plusieurs mesures générales afin d’y pallier. Il s’engage à poursuivre sur cette voie pour mettre un terme au problème systémique identifié par la Cour. Il indique également que le recours indemnitaire a été renforcé par une loi du 7 février 2024 portant le livre 6 « La responsabilité extracontractuelle » du code civil et considère dès lors qu’aucune autre mesure d’ordre général ne s’avère nécessaire.

Les termes de la déclaration unilatérale ont été transmis à la partie requérante plusieurs semaines avant la date de cette décision. Par une lettre du 8 octobre 2025, la requérante a indiqué qu’elle n’acceptait pas les termes de la déclaration. Elle fait valoir que l’absence de décision définitive dans la procédure civile en cours l’empêche de clôturer le processus de liquidation dont elle fait l’objet, ce qui entraîne des frais permanents qui constituent un préjudice matériel et moral bien plus important que la somme proposée par le Gouvernement. La requérante considère également que la référence faite par le Gouvernement aux nouvelles dispositions du code civil est inadéquate dès lors que cela impliquerait pour la requérante l’introduction d’une nouvelle procédure et des délais complémentaires pour obtenir justice. De plus, selon elle, une telle procédure n’aurait pas la valeur, l’impact et l’autorité d’un arrêt de la Cour. Enfin, la requérante fait valoir que, contrairement à ce qu’avance le Gouvernement, les mesures générales nécessaires pour pallier le problème structurel n’ont pas été mises en œuvre en ce qui concerne la cour d’appel de Bruxelles.

La Cour rappelle que l’article

37

§

1

c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si

:

«

(...)

pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête

».

Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt

Tahsin Acar c.

Turquie

(question préliminaire) [GC], n

o

26307/95, §§

75

‑

77, CEDH 2003

‑

VI,

Association SOS Attentats et de Boëry c. France

(déc.) [GC], n

o

76642/01, §

37, CEDH 2006

‑

XIV, et

P.F. c. Belgique

(déc.), n

o

70759/12, 23

août 2016).

La jurisprudence de la Cour en matière de durée excessive des procédures civiles et l’effectivité des recours y afférente est claire et abondante (voir, en particulier,

Van den Kerkhof c. Belgique

, n

o

13630/19, 5 septembre 2023, et les références qui y sont citées). La Cour note que les faits de la présente affaire sont antérieurs au prononcé de l’arrêt

Van den Kerkhof

, précité, qui a identifié un problème structurel concernant

la durée excessive des procédures dans l’arrondissement judiciaire de Bruxelles.

La Cour relève sur ce point que l’exécution de l’arrêt

Van den Kerkhof

, précité, fait l’objet d’une surveillance par le Comité des Ministres, conformément à l’article 46 § 2 de la Convention, à qui il revient de déterminer si les moyens choisis et les mesures d’ordre général mises en œuvre par l’État belge suffisent pour s’acquitter de son obligation au regard de l’article 46 de la Convention (voir, dans le même sens,

Ilgar Mammadov c. Azerbaïdjan

(recours en manquement) [GC], n

o

15172/13, §§ 147-56, 29

mai 2019, et

Ngegba et Attarzadeh c. Belgique

(déc.), n

os

42874/22 et 45607/22, § 19, 14 mai 2024). La présente décision ne saurait donc en aucun cas être interprétée comme une reconnaissance, par la Cour, que les mesures générales prises par le Gouvernement sont suffisantes.

La Cour constate en outre que le montant de l’indemnisation proposée tient compte de la longueur de la procédure en l’espèce et est conforme à celui alloué dans des affaires similaires. La Cour relève par ailleurs que la partie requérante n’a pas chiffré le préjudice moral et matériel qu’elle allègue subir ni les frais et dépens qu’elle a engagés dans la procédure.

Ainsi, eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement et en particulier à son engagement à continuer à mettre en œuvre les mesures d’ordre général pour mettre un terme à ce problème systémique, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article

37

§

1

c) de la Convention).

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire à ce sujet,

la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article

37

§

1

in

fine

).

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article

37

§

2 de la Convention (

Josipović c.

Serbie

(déc.), nº

18369/07, 4

mars 2008).

Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer cette requête du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer la requête du rôle en vertu de l’article

37

§

1

c) de la Convention.

Fait en français puis communiqué par écrit le 22 janvier 2026.

Viktoriya Maradudina

Davor Derenčinović

Greffière adjointe f.f.

Président

ANNEXE

Requête concernant des griefs tirés de l’article

6 § 1 et de l’article 13 de la Convention

(durée excessive de la procédure civile et absence de recours effectif)

Numéro et date d’introduction de la requête

Nom du requérant et date d’enregistrement

Nom et ville du représentant

Date de réception de la déclaration du Gouvernement

Date de réception de la lettre du requérant

Montant alloué pour dommage moral et frais et dépens

(en euros)

[1]

1294/22

23/12/2021

SWISSAIR INTERNATIONAL FINANCE III

1995

Sculier Pierre

Bruxelles

09/09/2025

08/10/2025

25 000

[1]

Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.