DEDESH v. UKRAINE

Comunicat la 22 ianuarie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 50705/13 Oleksandr Kyrylovych DEDESH împotriva Ucrainei depusă la 6 august 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Oleksandr Kyrylovych Dedesh, este un național ucrainean, care s-a născut în 1951 și locuiește în satul Shyroke, regiunea Kherson. El este reprezentat în fața Curții de către dl M. A. Tarakkhkalo, un avocat practicant în Kyiv. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 ianuarie 2011, Tribunalul Orașului Skadovsk a constatat că reclamantul a fost vinovat de extorcare și de hooliganism cu utilizarea armelor comise în iulie 2010. El a fost condamnat la doi ani de închisoare în ceea ce privește prima acuzație și trei ani de închisoare în ceea ce privește a doua. Pedeapsa finală a fost de trei ani de închisoare, pedeapsa mai grea a absorbit cea mai liniștită. Curtea a considerat că reclamantul trebuie să rămână sub angajamentul de a nu se absoarbe ca măsură preventivă în așteptarea intrării în vigoare a hotărârii. De asemenea, a precizat că termenul de încarcerare trebuie calculat de la începutul executării sentinței. Reclamantul nu a făcut apel. La 10 mai 2011 a început să-și îndeplinească sentința. La 24 ianuarie 2013, Curtea orașului Kalanhak („Curtea Kalanhak”) a declarat reclamantul vinovat de o infracțiune legată de droguri comisă în decembrie 2008 și l-a condamnat la o restricție de un an de libertate (pentru nici o izolare). Acesta a specificat că condamnarea constă în includerea detenției preliminare a reclamantului în cadrul acestui set de proceduri de la 6 decembrie 2008 (zisiunea se referă în mod eronat la 6 august 2008 în schimb) la 16 martie 2010, precum și a perioadei de 10 mai 2011 la 24 În ianuarie 2013, în timpul căreia își îndeplinește condamnarea în altă serie de proceduri (a se vedea mai sus). Curtea a afirmat, de asemenea, că sentința reclamantului trebuie considerată ca fiind absorbită de pedeapsa mai grea de trei ani de închisoare în temeiul hotărârii 21 În consecință, sentința finală în temeiul celor două hotărâri a fost de trei ani de închisoare. Hotărârea ar putea fi atacată în termen de două săptămâni de la data de pronunțare. Reclamantul nu a depus niciun recurs. El a considerat că deja a îndeplinit condamnarea și se aștepta să fie eliberată imediat după pronunțarea hotărârii. Calculul său a fost după cum urmează: perioada cuprinsă între 6 decembrie 2008 și 16 martie 2010 a fost de un an, trei luni și unsprezece zile, iar perioada cuprinsă între 10 mai 2011 și 24 ianuarie 2013 a fost de un an, opt luni și douăzeci și cinci de zile (de fapt, reclamantul a eșuat aici, cincizeci de zile). La 28 ianuarie 2013, Curtea Kalanhak a emis o hotărâre, în care a declarat că „formula” utilizată în hotărârea sa din 24 ianuarie 2013 în ceea ce privește determinarea propoziției finale și includerea în această hotărâre a celor două perioade de detenție anterioară a reclamantului „ar complica aplicarea sentinței”. Prin urmare, instanța a hotărât să completeze partea operativă a acestei hotărâri, după cum urmează: „Pentru a se încarcera [reclamantul] ca măsură preventivă în așteptarea intrării în vigoare a hotărârii”. Se bazează pe art. 273 din Codul de Procedură Penală (1960), o dispoziție generală privind procedura de eliberare a hotărârilor. Noiembrie 2012 a fost adoptat un nou Cod de Procedură Penală, vechiul Cod (1960) a continuat să se aplice procedurilor în care procesul a început în temeiul acelui vechi Cod, așa cum a fost în cazul reclamantului. La 1 februarie 2013, aceeași instanță, în urma unei ședințe cu participarea procurorului, însă în absența reclamantului sau a avocatului său, a emis o altă hotărâre, în care a remarcat că „partea operativă a hotărârii din 24 ianuarie 2013 [...] ar complica executarea hotărârii, deoarece sentința a fost considerată în mod eronat să includă partea din sentința deja îndeplinită de [reclamantul] înainte”. În consecință, instanța a considerat necesară „clarificarea” partea operativă. Mai precis, a exclus perioada de detenție a reclamantului de la 6 decembrie 2008 la 16 martie 2010 de la termenul de trei ani de închisoare în temeiul hotărârii din 24 ianuarie 2013. Curtea Kalanchak a invocat articolele 409 și 411 din Codul de procedură penală. La 12 (sau 13) februarie 2013 reclamantul a aflat de la administrația SIZO despre deciziile menționate mai sus din 28 ianuarie și 1 februarie 2013. Solicitările sale de eliberare au rămas fără răspuns. Într-o dată neespecificată în iulie 2013 a fost luată o decizie de eliberare a reclamantului cu eliberare condiționată. În acest sens, guvernatorul închisoarei Orikhiv nr. 88, în care reclamantul își îndeplinea condamnarea la momentul respectiv, a aplicat instanței locale pentru supravegherea administrativă a reclamantului timp de un an de la eliberare. La 8 iulie 2013, Curtea Orașului Orikhiv a acordat cererea menționată. A enumerat o serie de restricții care trebuie aplicabile reclamantului pentru o perioadă de un an. Acestea au inclus o stare de asediu de la ora 9:00 la 17:00 a.m., interzicerea de a merge la restaurante, hoteluri, piețe, baruri etc. în cazul în care alcoolul a fost vândut, interzicerea de a părăsi orașul fără permisiunea ofițerilor responsabile de supravegherea sa, obligația de a raporta poliției de patru ori pe lună, etc. În hotărârea s-a remarcat că ar putea fi apelat în termen de șapte zile. La 16 iulie 2013, reclamantul a fost eliberat cu eliberare condiționată. Legea internă și practica Codul penal 2001 În conformitate cu art. 70, o sentință finală în ceea ce privește mai multe infracțiuni este stabilită prin absorbția unor sancțiuni mai puțin severe printr-unul din cele mai grele. Aceeași regulă se aplică în cazul mai multor verdicți, în cazul în care condamnatul este considerat vinovat de o infracțiune comisă înainte de verdictul deja pronunțat (în un alt set de proceduri). Codul de procedură penală 1960 (revocat la 20 noiembrie 2012 cu intrarea în vigoare a noului cod de procedură penală din 13 aprilie 2012, dar încă se aplică cazurilor în care procesul a fost început în conformitate cu dispozițiile sale) În conformitate cu art. 409 alineatul (1), competența instanței a eliberat hotărârea de a rezolva orice chestiune cu privire la îndoieli sau contradicții în ceea ce privește executarea acestei hotărâri. În temeiul articolului 411, problemele legate de executarea unei condamnate ar trebui rezolvate de către instanță într-o audiere în instanță cu participarea procurorului. Ca o regulă, condamnatul trebuia, de asemenea, să fie convocat, precum și avocatul său, dacă este solicitat. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că detenția sa este ilegală între 24 ianuarie și 16 iulie 2013. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 5 § 5 că nu are dreptul executor de compensare în ceea ce privește detenția sa ilegală. În plus, în baza articolului 6, el se plânge că nici el, nici avocatul său nu a fost prezent la audierile din 28 ianuarie și 1 februarie 2013. În sfârșit, reclamantul se plânge că supravegherea administrativă sa după eliberarea sa eliberată cu eliberare condiționată a fost în contravenție cu drepturile sale în temeiul articolului 8 din Convenție și cu art. 2 din Protocolul nr. 4. QUESȚII PRIVIND PARTELE A fost reclamantul privat de libertate de la 24 ianuarie la 16 iulie 2013 în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? Reclamantul are dreptul efectiv și executiv de a beneficia de compensații pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5 § 1, conform articolului 5 § 5 din Convenție? A fost art. 6 § 1 din Convenție în conformitate cu șeful său penal aplicabil la audiere a Curții din Kalanchak din 1 februarie 2013? Dacă este cazul, ședința a fost publică, după cum prevede art. 6 § 1 din Convenția? A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată contrar articolului 8 din Convenție, în ceea ce privește supravegherea administrativă ordonată la 8 iulie 2013? A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de circulație contrar articolului 2 din Protocolul nr. 4, în ceea ce privește supravegherea administrativă ordonată la 8 iulie 2013?

Communicated on 22 January 2015

FIFTH SECTION

Application no. 50705/13

Oleksandr Kyrylovych DEDESH

against Ukraine

lodged on 6 August 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Oleksandr Kyrylovych Dedesh, is a Ukrainian national, who was born in 1951 and lives in Shyroke village, Kherson region. He is represented before the Court by Mr M. A. Tarakhkalo, a

lawyer practising in Kyiv.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 21 January 2011 the Skadovsk Town Court found the applicant guilty of extortion and hooliganism with the use of arms committed in July 2010. He was sentenced to two years’ imprisonment in respect of the first charge and three years’ imprisonment in respect of the second one. The final sentence was three years’ imprisonment, with the heavier penalty having absorbed the more lenient one. The court held that the applicant was to remain under a commitment not to abscond as a preventive measure pending the entry of the judgment into force. It also specified that the term of the imprisonment was to be calculated from the beginning of the enforcement of the sentence.

The applicant did not appeal.

On 10 May 2011 he started serving his sentence.

On 24 January 2013 the Kalanchak Town Court (“the Kalanchak Court”) found the applicant guilty of a drug-related offence committed in December

2008 and sentenced him to a one-year restriction of liberty (implying no isolation). It specified that the sentence was to include the applicant’s pre-trial detention within this set of proceedings from 6

December 2008 (the judgment erroneously referred to 6

August 2008 instead) to 16

March 2010, as well as the period from 10

May 2011 to 24

January 2013, during which he had been serving his sentence in another set of proceedings (see above). The court also stated that the applicant’s sentence was to be regarded as absorbed by the heavier sentence of three years’ imprisonment under the judgment of 21

January 2011. Accordingly, the final sentence under the two judgments was three years’ imprisonment. The judgment could be appealed against within two weeks from the date of its pronouncement.

The applicant did not lodge any appeal. He considered that he had already served his sentence and expected to be released immediately after the pronouncement of the judgment. His calculation was as follows: the period from 6 December 2008 to 16 March 2010 was one year three months and eleven days and the period from 10 May 2011 to 24 January 2013 was one year eight months and twenty-five (the applicant erred here, in fact fifteen) days.

On 28 January 2013 the Kalanchak Court issued a ruling, in which it stated that the “formula” used in its judgment of 24 January 2013 as regards the determination of the final sentence and the inclusion therein of the two periods of the applicant’s earlier detention “would complicate the enforcement of the sentence”. The court therefore decided to supplement the operative part of that judgment as follows: “To remand [the applicant] in custody as a preventive measure pending the entry of the judgment into force”. It relied on Article 273 of the Code of Criminal Procedure (1960), a general provision concerning the procedure of delivery of rulings. Although on 20

November 2012 a new Code of Criminal Procedure was enacted, the old Code (1960) continued to apply to proceedings in which the trial had started under that old Code, as was in the applicant’s case.

On 1 February 2013 the same court, following a hearing with the participation of the prosecutor, but in the absence of the applicant or his lawyer, issued another ruling, in which it noted that “the operative part of the judgment of 24 January 2013 [...] would complicate the enforcement of the judgment, because the sentence was mistakenly considered to include the part of the sentence already served by [the applicant] before”. Accordingly, the court deemed it necessary to “clarify” the operative part. More specifically, it excluded the period of the applicant’s detention from 6

December 2008 to 16

March 2010 from the three-year imprisonment term under the judgment of 24 January 2013. The Kalanchak Court relied on Articles 409 and 411 of the Code of Criminal Procedure.

On 12 (or 13) February 2013 the applicant found out from the SIZO administration about the aforementioned rulings of 28 January and 1

February 2013. His requests for release remained unanswered.

On an unspecified date in July 2013 a decision was taken that the applicant was to be released on parole. In this connection, the governor of the Orikhiv Prison no. 88, in which the applicant was serving his sentence at the time, applied to the local court for the applicant’s administrative supervision for one year following his release.

On 8 July 2013 the Orikhiv Town Court granted the aforementioned application. It listed a number of restrictions to be applicable to the applicant for a one-year period. They included a curfew from 9 p.m. to 5

a.m., a prohibition to go to restaurants, hotels, markets, bars etc. where alcohol was sold, a prohibition to leave the town without permission of the officers in charge of his supervision, an obligation to report to the police four times per month, etc. It was noted in the ruling that it could be appealed within seven days.

On 16 July 2013 the applicant was released on parole.

B.

Relevant domestic law and practice

1.

Criminal Code 2001

Under Article 70, a final sentence in respect of several offences is established by absorption of less severe penalties by a heavier one. The same rule is applicable in case of several verdicts, where the convict is found guilty of an offence committed prior to the verdict already pronounced (in another set of proceedings).

2.

Code of Criminal Procedure 1960 (repealed on 20 November 2012 with the entry into force of the new Code of Criminal Procedure of 13 April 2012, but still applicable to cases in which the trial was started under its provisions)

Pursuant to paragraph 1 of Article 409, it was the competence the court which delivered the judgment to resolve any issues concerning doubts or contradictions in respect of execution of that judgment.

Under Article 411, issues related to execution of a sentence were to be resolved by the court in a court hearing with the participation of the prosecutor. As a rule, the convict was also to be summoned, as well as his lawyer if requested.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 5 § 1 of the Convention that his detention from 24 January to 16 July 2013 was unlawful.

He also complains under Article 5 § 5 that he had no enforceable right to compensation in respect of his unlawful detention.

Furthermore, relying on Article 6, he complains that neither he nor his lawyer was present at the hearings of 28 January and 1 February 2013.

Lastly, the applicant complains that his administrative supervision following his release on parole was in contravention of his rights under Article 8 of the Convention and Article 2 of Protocol No. 4.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the applicant deprived of his liberty from 24 January to 16

July 2013 in breach of Article 5 § 1 of the Convention?

2.

Did the applicant have an effective and enforceable right to compensation for his detention in alleged contravention of Article 5 § 1, as required by Article 5 § 5 of the Convention?

3.

Was Article 6 § 1 of the Convention under its criminal head applicable to the hearing of the Kalanchak Court of 1 February 2013?

If so, was that hearing public, as required by Article 6 § 1 of the Convention?

4.

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his private life contrary to Article 8 of the Convention, in respect of his administrative supervision ordered on 8 July 2013?

5.

Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of movement contrary to Article 2 of Protocol No. 4, in respect of his administrative supervision ordered on 8 July 2013?