J.S. v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul, J.S., este un național britanic, care s-a născut în 1993 și trăiește în Belfast. Președintele a acordat reclamantului reclamantului să nu fie divulgat publicului (art. 47 § 4). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl F. Shiels de Madden & Finucane Sollicitors, o firmă de avocati care se află în Belfast. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Neenan al Oficiului de Externe și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 2008 reclamantul a fost un elev la liceul din County Down („scoala”). La 28 august 2008, Serviciul de Procuratură Publică pentru Irlanda de Nord („PPS”) a primit un dosar de anchetă a poliției, care a susținut că reclamantul a atacat un profesor la școală. În septembrie și octombrie 2008 profesorii de la școală au refuzat să învețe reclamantul din cauza presupusului atac. La 13 octombrie 2008, profesorii au fost în grevă. Pentru ca greva să fie rezolvată, reclamantul s-a exclus voluntar din școală și a fost furnizată asistență educațională alternativă. Greva a generat totuși o mulțime de publicitate. Două articole au apărut în scrisoarea News (una din principalele ziare ziare din Irlanda de Nord) la 21 octombrie 2008. Primul articol a purtat titlul „Detalii despre ‘acuzarea’ școlară dezvăluit” și a continuat: „Detalii despre presupusul atac care a declanșat greva profesorilor la [scoala] au fost eliberate exclusiv în scrisoarea de știri ... Un raport de incident depus la conducerea [scoala] de către profesorul care a fost supus atacat a fost obținut prin scrisoarea de știri. Personalul, care dorește să rămână anonim în timp ce negocierile continuă, a susținut că a fost împins prin ușa clasei sale după ce a fost țipat și blestemat de către băiat ... Elevul este înțeles că a suferit două pagube de familie, inclusiv moartea fratelui său, înainte de presupusul atac. Documentele interne arată că șefii școlii l-au marcat pe băiat cu probleme de management emoțional și furie. Rapoartele au dezvăluit, de asemenea, conducerea a avertizat pe personal să se mute cel puțin 3 metri de la elev când era într-o stare de confruntare. Băiatul a fost implicat într-o luptă serioasă cu un alt elev [scolar] la începutul acestui an după ce el a fost bolnav despre membrii familiei. El a fost învățat în nevoile speciale ale școlii Centrul de sprijin pentru pupil chiar înainte de grevă. Profesorii au cerut ca elevul să fie îndepărtat din școală sau învățat în izolare – dar autoritățile educaționale au refuzat.” 8. Al doilea articol, publicat în titlul „Pupil implicat în 10 detenții” a declarat: „Elevul din centrul rândului grevei a fost implicat în până la 10 detenții în ultimul an, înregistrări de comportament obținute de serialul News Letter. Pedeapsa a fost acordată între septembrie 2007 și februarie în acest an pentru incidentele de agresiune îndreptate către profesori și alți elevi la comportamentul perturbator și la părăsirea școlii fără permisiunea. El a fost, de asemenea, implicat într-o luptă serioasă cu un alt elev după ce a fost tentat despre familia sa, dosare confidențiale spun. Oficialii Uniunii au insistat că elevul are probleme care îl fac un candidat pentru nevoile speciale învățământ. ... jurnalul de monitorizare al elevului din timpul său în centrul segregat de sprijin al elevilor arată că face îmbunătățiri.” 9. Un articol similar a apărut în Belfast Telegraph (un alt ziar publicat la Belfast) la 20 octombrie 2008, în titlul „Detalii privind incidentul școlar de grevă dezvăluit”. Acest articol conține, de asemenea, detalii din jurnalul de monitorizare, inclusiv semnele reclamantului pentru comportament și comentariile făcute de profesori. 10. În timpul grevei, media a făcut anchete cu privire la poliție, PPS și Biroul pentru Irlanda de Nord („NIO”) în ceea ce privește măsurile luate în legătură cu presupusul atac la școală. PPS, prin intermediul unui comunicat de presă NIO, a informat media că un tânăr a fost raportat la PPS de către Serviciul de Poliție al Irlandei de Nord („PSNI”), că a fost eliberată o decizie și că va exista o primă apariție la convocare în noiembrie cu privire la o acuzație de agresiune. În răspunsul la întrebări suplimentare, PPS a informat media că apariția curții tinerilor va avea loc la 4 noiembrie 2008. 11. Comunicatul de presă nu a dezvăluit numele reclamantului, vârsta sau școala. Cu toate acestea, rapoartele ulterioare ale mass-media au conectat tinerii din comunicatul de presă cu poveștile anterioare despre grevă la școală. Deși numele reclamantului nu a fost publicat, vârsta sa, numele școlii sale și data audierii sale în fața Curții de Tineret au fost dezvăluite în aceste rapoarte. 12. Avocații reclamanților au scris PPS cere să-i explice decizia de a emite comunicatul de presă. De asemenea, au invitat PPS să retragă convocarea și să-l reemite fără să informeze mass-media că a fost stabilită o nouă dată a instanței. 13. În lipsa unui răspuns al PPS, reclamantul a emis proceduri de reexaminare judiciară în care a susținut că informațiile pe care le-a comunicat NIO și presa constituiau o interferență nejustificată cu drepturile sale în temeiul articolului 8 din convenție (a se vedea secțiunea 3 de mai jos). 14. La 4 noiembrie 2008, pentru a exclude media din proces, reclamantul a solicitat Curtea de Tineret ca acest caz să fie suspendat la o dată care să nu fie anunțat în instanță deschisă. Cererea a fost refuzată de judecătorul de district, care a suspendat în schimb audierea la 2 decembrie 2008 și a ordonat ca doar trei reporteri să poată participa la aceasta. În conformitate cu art. 22 din Ordinul 1998 privind Justiția Penală (Copiii) (Irlanda de Nord) („Ordinea 1998”), judecătorul de district a ordonat, de asemenea, să nu fie publicată sau eliberată în mass-media „nu există detalii referitoare la identificarea reclamantului”. 15. Reclamantul a reînnoit cererea în scris. La 2 decembrie 2008, judecătorul de district a hotărât că cazul nu ar trebui suspendat la o dată nedifuzată, ci a indicat că instanța va auzi argumente în ceea ce privește excluderea presei. Aceste argumente au fost auzite la 20 ianuarie 2009. Belfast Telegraph a fost reprezentat și s-a opus cererii de excludere ale reclamantului; PPS nu a formulat nicio observație. 16. După ce a auzit argumentele părților, judecătorul de district a refuzat cererea din cauza faptului că, din cauza dimensiunii publicității în acest caz, o mare parte din aceasta din perspectiva profesorului presupus a fost agresat, reclamantul ar fi defavorizat de o interdicție de presă, deoarece ar însemna că versiunea lui de evenimente nu ar fi transmisă. 17. Reclamantul a solicitat revizuirea judiciară a deciziei judecătorului de district, în baza articolelor 6 și 8 din Convenție și a articolului 40 alineatul (2) litera (b) punctul (vii) din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului (a se vedea legea și practicile relevante de mai jos). 18. Solicitările de autorizare a cererii de reexaminare judiciară împotriva PPS (a se vedea punctul 13 de mai sus) și împotriva hotărârii judecătorului de district (a se vedea punctul 17 de mai sus) au fost ascultate împreună de Curtea Înaltă, ședința în calitate de Curtea Divizională. Cu toate acestea, la 26 iunie 2009, cererile au fost respinse. 19. Curtea a acceptat faptul că art. 8 a fost angajat, deoarece reclamantul avea o așteptare rezonabilă a vieții private datorată în primul rând, schemei legale în vigoare în temeiul Ordinei 1998; și, în al doilea rând, a intruziei personale care au apărut din natura extinsă a raportării media a cauzei. În această concluzie, Curtea Divizională nu a luat în considerare plângerile reclamantului individual, ci mai degrabă a avut în vedere caracterul intruzător al rapoartelor de presă luate în ansamblul său. 20. După constatarea faptului că art. 8 a fost implicat, Curtea divizivă a continuat să examineze dacă PPS a fost justificată în divulgațiile pe care le-a făcut și dacă Curtea de Tineret a fost justificată pentru a permite trei membri ai presei în audierea. În ceea ce privește divulgațiile PPS, Curtea Divizională a constatat că este responsabilitatea mass-media de a nu publica nimic care a dezvăluit numele, adresa sau școala unui copil acoperit de Ordinul 1998 și PPS-ul nu a fost obligat să avertizezeze mass-media de responsabilitățile sale. 21. În ceea ce privește participarea presei la ședință, Curtea divizională a constatat că interesul public de asigurare a justiției deschise a depășit interesul reclamantului în prevenirea raportării cauzei. Acesta a adăugat că, în cursul ședinței Curții de Tineret, materialele personale referitoare la solicitant ar putea fi divulgate în care există puțin sau nici un interes public. Cu toate acestea, Curtea Divizională a considerat că Curtea Tineretului ar face ordine adecvate pentru prevenirea publicării acestor informații. 22. La 1 iulie 2009, Curtea Divizională a refuzat să certifice un punct de drept de importanță publică generală, care ar trebui să fie luată în considerare de Camera Lordelor. 23. Procesul reclamantului a început la 26 iulie 2009. Reclamantul a furnizat dovezi în apărarea sa și a fost achitat. Curtea de Tineret a constatat că a fost reținut ilegal de către profesorul în cauză și că forța utilizată de către solicitant la profesor a fost rezonabilă și proporțională. 24. Înainte de proces, avocatii reclamanților s-au plâns la poliție în legătură cu comportamentul mass-media și au susținut că școala și-a încălcat obligațiile în temeiul legii privind protecția datelor din 1998 în ceea ce privește eliberarea informațiilor personale despre el către mass-media. Poliția a informat avocatul reclamantului că plângerea cu privire la eliberarea informațiilor personale la mass-media va fi transmisă Comisarului Informației, deoarece acest aspect al plângerii nu este o chestiune care ar putea investiga. Poliția a luat o declarație de la solicitant la 25 februarie 2010. 25. La 7 octombrie 2010, PSNI a scris avocatului reclamantului pentru a confirma faptul că un raport a fost prezentat PPS și că s-a așteptat sfatul și direcția acestuia. La 12 noiembrie 2010, PSNI a notificat avocatului reclamantului că PPS a recomandat că infracția în cauză este o infracțiune succintă și, ca astfel, a devenit obligatorie la statut șase luni de la data comisă. Prin urmare, nu s-a putut acuza. 26. PSNI nu a transmis plângerea reclamantului către comisarul informației și, prin urmare, reclamantul s-a plâns direct la comisar la 16 noiembrie 2010. Rezultatul acestei plângeri este necunoscut. 27. În plus, prin scrisoarea din 22 februarie 2011, reclamantul s-a plâns la școală cu privire la difuzarea informațiilor confidențiale către mass-media. Școala a răspuns la 14 martie 2011, indicând că nu a eliberat nici o informație personală sau confidențială către mass-media, cu excepția cazului în care reclamantul a autorizat să facă acest lucru. 28. art. 22 din Ordinul de mai sus prevede următoarele: „Restricții privind procedurile de raportare (1) În cazul în care un copil este implicat în orice procedură penală (altele decât procedura la care se aplică alin. (2)) instanța poate să îndrume că - (a) nu se publică niciun raport care dezvăluie numele, adresa sau școala copilului sau include orice indicație care poate conduce la identificarea copilului; și (b) nu se publică nici o imagine ca fiind sau care include o imagine a copilului, cu excepția cazului în care (în cazul în care este permisă de direcția instanței). (2) În cazul în care un copil este îngrijorat în orice procedură într-o instanță de tineret sau în recurs de la o instanță de tineret (inclusiv o procedură prin cauze declarate) - (a) nu se publică niciun raport care dezvăluie numele, adresa sau școala copilului sau include orice indicație care poate conduce la identificarea copilului; și (b) nici o imagine nu se publică ca fiind sau inclusiv o poză a copilului în cauză, cu excepția cazului în care instanța sau secretarul de stat, dacă este convins că este în interesul justiției de a face acest lucru, prevede o ordonanță de dispunere a acestor interdicții în măsura în care ar putea fi specificată în ordine. ... (4) O instanță nu își exercită competența în temeiul alineatului (3) fără a permite părților la procedură o oportunitate de a face declarații; și (b) ținând seama de orice reprezentanță care să fie efectuată în mod corespunzător. (5) În cazul în care un raport sau o imagine este publicat în contravenție cu o direcție prevăzută la alin. (1) sau la alin. (2), următoarele persoane - (a) în cazul publicării unui raport scris sau a unei imagini ca parte a unui ziar, a unui proprietar, a unui editor sau a unui editor al ziarului; (b) în cazul includerii unui raport sau a unei imagini într-un serviciu de program, orice corporație care furnizează serviciul și orice persoană care are funcții în raport cu programul corespunzător celor ale unui editor al ziarului, este vinovat de o infracțiune și este responsabilă de condamnare sumară la o amendă care nu depășește nivelul 5 la scară standard... (6) În sensul prezentului articol, un copil este „prezentat” în orice procedură, fie că este persoana de către sau împotriva cărora se întâmpină procedura sau că este martor în cadrul procedurii. (7) În prezentul articol - ... „publica” include - ... (b) cauzează să fie publicată...” 29. Principiile relevante de protecție a datelor sunt stabilite în secțiunea 4 din legea: „4 Principiile de protecție a datelor (4) Sub rezerva articolului 27 alineatul (1), trebuie să se conformeze principiile de protecție a datelor în ceea ce privește toate datele cu caracter personal cu privire la care este persoana de control a datelor” și la alineatele (1) și (2) din lista 1 din lege: „1. Datele cu caracter personal sunt prelucrate în mod echitabil și legal și, în special, nu sunt prelucrate cu excepția cazului în care se îndeplinește, de asemenea, cel puțin una dintre condițiile din anexa 2, și (b) în cazul datelor cu caracter personal sensibil, cel puțin una dintre condițiile din anexa 3. Datele cu caracter personal se obțin numai pentru unul sau mai multe scopuri specificate și legale și nu se prelucrează în mod suplimentar în niciun fel incompatibil cu acest scop sau cu scopurile respective.” 30. Agenda 3 prevede că, în cazul datelor cu caracter personal sensibil, prelucrarea trebuie să fie necesară în scopul exercitării sau îndeplinirii oricărui drept sau obligație care este conferit sau impusă prin lege asupra operatorului de date în legătură cu ocuparea forței de muncă. În conformitate cu secțiunea 2, „datele cu caracter personal sensibil” includ informațiile referitoare la „orice procedură pentru orice infracțiune comisă sau presupusă că a fost comisă de [suportatul], la eliminarea unor astfel de proceduri sau la sentința oricărei instanțe în astfel de proceduri”. 31. Secțiunea 13 din lege prevede acordarea compensației pentru daunele cauzate de o contravenție a legii: „13 Compensarea pentru nerespectarea anumitor cerințe (1) Un individ care suferă de daune din cauza oricărei contravenții de către un operator de date a oricărei dintre cerințele prezentei legi are dreptul la compensație de către operatorul de date pentru această daune. (2) O persoană care suferă de dificultăți din cauza oricărei contravenții de către un operator de date a oricărei dintre cerințele prezentei legi are dreptul la compensarea de către operator de date pentru această dificultăți în cazul în care – (a) persoana suferă, de asemenea, daune din cauza contravenției, sau (b) contravenția se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri speciale. (3) În cadrul procedurii interzise împotriva unei persoane în temeiul prezentei secțiuni, este o apărare să demonstreze că a avut grijă de toate situațiile, cum ar fi, în mod rezonabil, de a respecta cerința în cauză.” 32. În plus, unul dintre rolurile biroului comisarului informațional este de a menține drepturile de informare în interesul public. Comisarul poate decide cu privire la plângerile eligibile și poate lua măsurile adecvate atunci când legea este încălcată. În special, art. 40 din lege permite Comisarului informației să emită un anunț de punere în aplicare în cazul în care un operator de date a încălcat Actul: „40 anunțuri de punere în aplicare (1) În cazul în care comisarul este convins că un operator de date a contravenit sau contravenit oricare dintre principiile de protecție a datelor, comisarul poate să-l furnizeze cu un anunț (în prezenta lege se menționează ca „un anunț de punere în aplicare”) impunendu-l, pentru respectarea principiului sau a principiilor în cauză, să facă fie sau ambele date cu caracter personal specificate în anunț, sau să se abțină de la prelucrarea acestora pentru un scop specificat sau într-o manieră astfel specificată, după ce se menționează.” 33. Secțiunea 7 alineatul (1) din Legea privind drepturile omului din 1998 prevede că „o persoană care susține că o autoritate publică a acționat (sau a propus să acționeze) într-un mod care este respinsă ilegal în temeiul articolului 6 alineatul (1) poate (a) adresa autorității în temeiul prezentului lege în instanța sau tribunalul corespunzător, sau (b) se bazează pe dreptul sau drepturile convenției în cauză în orice procedură juridică, dar numai dacă este (sau ar fi) victimă de actul ilegal.” 34. art. 40 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului prevede: „1. Statele Părți recunosc dreptul fiecărui copil presupus, acuzat sau recunoscut că a încălcat legislația penală pentru a fi tratat într-un mod corespunzător cu promovarea simțului demnității și valorii copilului, ceea ce consolidează respectul copilului pentru drepturile omului și libertățile fundamentale ale altor persoane și care ține seama de vârsta copilului și de dorința de a promova reintegrarea copilului și de asumarea unui rol constructiv în societate. În acest scop ... statele părți se asigură, în special, că: ... (b) Orice copil presupus sau acuzat de încălcarea legislației penale are cel puțin următoarele garanții: ... (vii.) Pentru a-și respecta pe deplin intimitatea în toate etapele procedurii.”