CASE OF TOȘCUȚĂ AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF TOȘCUȚĂ AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2015)

Tradus

și

revizuit de IER

(

http://ier.gov.r

o/

)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A TRE

IA

CAUZA TOȘCUȚĂ ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 36900/03)

HOTĂRÂR

EA

(

reparație echitabilă

)

Strasbourg

din 3 martie 20

15

Cerere pendinte de trimitere în fața Marii Camere

Hotărârea devine definitivă în condițiile prevăzute la art. 44

§

2 din Convenție.

Aceasta poate suferi

modificări de formă.

În cauza Toșcuță și alții împotriva Rom

âniei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într

-

o cameră compusă din

: Josep

Casadevall,

președint

e

, Luis López Guerra,

Ján Šikuta,

Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu

Grițco,

Iulia Antoanella Motoc,

judecători

și Marialena Tsirli

,

grefier adjunct de secție

,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 10 febr

uarie 2015,

pr

onunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

PROCEDU

RA

1

. La originea cauzei se află cererea nr. 36900/03 îndreptată împotriva României, prin care șapte

resortisanți români, domnii Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, Gheorghe

Negulescu, George Negulescu și doamnele Maria Negulescu și Sevastița Negulesc

u („reclamanții”), au

sesizat Curtea la 5 septembrie 2003, în temeiul art.

34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamental

e (

„Convenția

”

).

o hotărâre pronunțată la 25 noiembrie 2008 („hotărârea principală”), Curtea a declarat că a

fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește drepturile de proprietate al rec

lamanților (a se

vedea

Toșcuță și alții împotriva României

, nr. 36900/03, 25 noiembrie 2008).

3

. Având în vedere că cea de

-

a șasea reclamantă, doamna Maria Negulescu, a decedat în 2011,

moștenitorii acesteia, domnul Dănuț Negulescu și doamna Sevastița N

egulescu, cel de-al treilea

reclamant și, respectiv, cea de

-

a șaptea reclamantă, și

-

au exprimat dorința de a continua procedura în

numele acesteia.

Din motive practice, doamna Maria Negulescu va fi denumită în continuare „cea de

-a

șasea reclamantă”, deși domnul Dănuț Negulescu și doamna Sevastița Negulescu trebuie considerați

în prezent ca atare [a se vedea

Dalban împotriva României

(MC), nr. 28114/95, pct. 1, CEDO 1999-VI

și

Janowiec și alții împotriva Rusiei

(MC), nr.

55508/07 și 29520/09, pct

. 97

-101, CEDO 2013].

41 din Convenție, reclamanții au solicitat acordarea unei reparații echitabile pentru

prejudiciul material suferit ca urmare a încălcării menționate anterior.

putut pronunța cu privire la problema aplicării art. 41 din Convenție, Curtea a

rezervat-

o și a solicitat Guvernului și reclamanților să prezinte, în termen de trei luni, observații scrise

privind această problemă și, în special, să informeze Curtea cu pr

ivire la orice acord la care ar putea

ajunge (a se vedea hotărârea principală, pct. 46

și pct.

4 din dispozitiv

).

6

. Atât reclamanții, cât și Guvernul, au prezentat ob

servații.

nvitat părțile să prezinte observații actualizate, acestea conformându

-

se.

ÎN DREPT

8

. Art. 41 din Convenție prev

ede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă

dreptul intern al îna

ltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor

acestei încălcări, Curtea acorda părții lezate, dacă este cazul, o reparație

echitabilă.”

A. Prejudiciu

9

. În cadrul pretențiilor actualizate formulate la 22 noiembrie 2013, reclamanții au susținut că

valoarea unui metru pătrat era de 750 EUR, astfel cum a fost atestată în raportul de expertiză din iunie

6 581 m

2

la care aveau dreptul era 4 935

750 de euro (EUR). Ceilalți reclamanți au pretins că valoarea

celor 2 5

00 m

2

la care aveau dreptul er

a 1 875

000 EUR. Reclamanții nu au solicitat despăgubiri

cu titlu

de prejudiciu moral.

10

. În cadrul observațiilor actualizate din 17 septembrie 2013, Guvernul a susținut că noul mecanism

instituit de Legea nr. 165/2013 constituia o cale de atac internă eficientă și putea să le ofere reclamanților

o reparație suficientă.

Pentru acest motiv, Gu

vernul a susținut că reclamanții nu au epuizat căile de atac

interne.

În plus, acesta a precizat că, în conformitate cu evaluarea din septembrie 2013, furnizată de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, valoarea celor 6

581 m

2

era 1 664 993 EUR, iar

valoarea celor 2 500 m

2

era între EUR 597 500 și 632

500 EUR.

11

. Curtea respinge excepția preliminară ridicată de Guvern cu privire la neepuizarea căilor de atac

interne, deoarece fondul cauzei a fost soluționat deja, și declară că a fost încălcat art. 1 din Protocolul

nr. 1 [a se vedea

Xenides-Arestis împotriva Turciei

(reparație echitabilă), nr.

46347/99, pct.

37,

7 decembrie 2006

].

12

. Curtea reiterează că, atunci când se constată o încălcare a Convenției într

-

o hotărâre, statul

pârât are obligația legală de a pune capăt respectivei î

ncălcări și de a

-

i repara consecințele astfel î

ncât

să restabilească pe cât posibil situația existentă înainte de încălcare [a se vedea

Iatridis împotriva

Greciei

(reparație echitabilă) (MC), nr. 31107/96, pct.

32, CEDO 2000-

XI și

Kozacýođlu împotriva Turciei

(MC), nr. 2334/03, pct. 80, 19 februarie 2009].

13

. Curtea observă că Guvernul nu a prezentat nicio probă care să indice că reclamanților li s

-a

eliberat un titlu de proprietate asupra terenului sau că aceștia au primit vreo despăgubire pentru

pierderea proprietății lor.

14

. În consecință, Curtea consideră că restituirea celor 6

581 m

2

și a celor

2

500 m

2

ar plasa

reclamanții pe cât posibil într

-

o situație echivalentă celei în care s

-

ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcat

art. 1 din Protocolul nr. 1. Așadar, hotărăște că statul pârât trebuie să îi pună pe reclamanți efectiv în

posesia terenului în cauză și să le elibereze un titlu de proprietate asupra terenului. În cazul în care

statul pârât nu face acest lucru, Curtea hotărăște că acesta trebuie să le plătească

reclamanților Adrian

Toșcuță și Paul Ion Șerban Toșcuță împreună suma de 1

665

000 EUR și celorlalți cinci reclamanți

împreună suma de 630 000 E

UR,

cu titlu de prejudiciu material.

Curtea subliniază că reclamanții nu au solicitat despăgubiri cu titlu de prejudiciu moral.

B. Cheltuieli de judec

ată

15

. Reclamanții au solicitat 4

000

EUR, adică echivalentul cheltuielilor de judecată efectuate în fața

instanțelor naționale și a Curții, reprezentând onorariile avocaților și onorariul expertului.

l a contestat cererea de rambursare a cheltuielilor de judecată, pe motiv că era

nejustificată și excesivă.

17

. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată

numai în măsur

a în car

e s-

a stabilit caracterul real, necesar și rezonabil al acestora. În

prezenta cauză,

ținând seama de informațiile pe care le deține, Curtea consideră că este rezonabil să acorde suma de

2 300 EUR pentru toate cheltui

elile.

C. Dobânzi moratorii

18

. Curtea consideră necesar ca rata dobânzii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de

împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive,

în unanimitate,

CURTEA:

ărăște:

a) că statul pârât trebuie, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive

a hotărârii, în conformitate cu art. 44

§

2 din Convenție, să îi pună pe primii doi reclamanți în posesia

efectivă asupra celor 6

581 m

2

de t

eren și să îi pună pe ceilalți cinci reclamanți în posesia efectivă

asupra celor 2 500 m

2

de teren și că trebuie să asigure tuturor reclamanților eliberarea unui titlu de

proprietate asupra terenului lor;

b)

că, în caz contrar față de cele prevă

zute la lit

.

a) supra, statul pârât trebuie, în acela

și termen de

trei luni, să plătească primilor doi reclamanți în solidar suma de 1

665 000

EUR (un milion șase sute

șaizeci și cinci de mii de euro) pentru prejudiciul material, care treb

uie convertită în moneda sta

tului

pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de

impozit;

c)

că, în caz contrar față de cele prevăzute la lit. a) supra, statul pârât trebuie, în același termen de

trei luni, să plătească celui de

-al

treilea, al patrulea și al cincilea reclamant, precum și celei de

-a

șasea și a șaptea reclamante, în solidar suma de 630 000 EUR (șase sute treizeci de mii de euro)

pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de s

chim

b

aplicabilă la data plății, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu

de impozit;

d) că statul pârât trebuie, în același termen de trei luni, să plătească reclamanților în solidar suma

de 2 300

EUR (două mii trei sute de euro), care trebuie convertită în moneda națională a statului

pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce

poate fi datorată cu titlu de impoz

it;

e) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aces

te sume trebuie majorate

cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de

Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte

procentuale

;

cererea de

acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 3 martie 2015, în temeiul art.

77 §

2 și

art. 77 §

3 din Regulamentul Curții.

Stephen Phillips

Grefier

Josep Casadevall

Preș

edinte