ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 03.03.2015 Auto

CASE OF TOȘCUȚĂ AND OTHERS v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

03.03.2015

Pe scurt

Instanță

CtEDO

Articole

Articolul 41

Concluzie

Prejudiciu material — sumă acordată

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015 · Articolul 41
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF TOȘCUȚĂ AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

CAUZUL TOȘCUȚĂ ȘI ALȚII v. ROMANIA (Depunerea nr. 3690/03) HOTĂRÂREA Just satisfăcătoare Această hotărâre a fost revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul Curții într-o hotărâre din 5 decembrie 2017 STRASBOURG 3 martie 2015 FINAL 06/07/2015 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale.

În cazul lui Toșcuță și alții c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, având deliberat în particular la 10 februarie 2015, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost inițiat într-o cerere (nr. 3690/03) împotriva României depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de șapte resortisanți români, dl Adrian Toșcuță, dl Paul Ion Șerban Toșcuță, dl Dănuț Negulescu, Dl Gheorghe Negulescu, Dl George Negulescu, dna Maria Negulescu și Dl Sevastița Negulescu („reclamanții”), la 5 septembrie 2003. Într-o hotărâre pronunțată la 25 noiembrie 2008 („hotărârea principală”), Curtea consideră că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la drepturile de proprietate ale reclamanților (a se vedea Toșcuța și alții c. România) În calitate de a șasea reclamantă, dna Maria Negulescu, a murit în 2011, moștenitorii ei, dl Dănuț Negulescu și dna Sevastița Negulescu, a treia și a șaptea reclamantă, au exprimat dorința de a continua procedurile în numele ei.

Din motive practice, doamna Maria Negulescu va continua să fie menționată în prezenta hotărâre ca „al șaselea reclamant”, deși dl Danuț Negulescu și dna Sevastița Negulescu sunt acum considerate ca atare (a se vedea Dalban c. România [GC], nr. 28114/95, § 1, CEDO 1999 VI și Janowiec și alții c. Rusia [GC], nr. 55508/07 și 29520/09, §§ 97-101, CEDO 2013). În temeiul articolului 41 din Convenție, reclamanții au solicitat doar satisfacția de prejudiciu material susținute ca urmare a încălcării menționate anterior. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamanții să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (a se vedea hotărârea principală, punctul 46 și punctul 4 din dispozițiile operative).

La 23 iulie 2013, Curtea a invitat aceste părți să prezinte observații actualizate, așa cum au făcut-o. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” În cererile actualizate din 22 noiembrie 2013, reclamanții au susținut că valoarea de 1 m mp a fost de 750 EUR, astfel cum a fost documentată de un raport de experți din iunie 2009. Prin urmare, reclamanții M Adrian Toșcuță și M. Paul Ion Șerban Toșcuță au susținut că valoarea de 6.581 m mp au dreptul de a fi de 4.935.750 euro (EUR).

Ceilalți solicitanți au susținut că valoarea de 2.500 m mp. 10. Guvernul a susținut în prezentarea actualizată a 17 În septembrie 2013, noul mecanism introdus prin Legea nr. 165/2013 a constituit un remediu intern eficient și a fost capabil să ofere suficiente remedii reclamanților. Din acest motiv, Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne. În plus, acestea au indicat că, în conformitate cu evaluarea din septembrie 2013 furnizată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, valoarea celor 6.581 m mp a fost de 1.664.993, în timp ce valoarea celor 2.500 m mp a fost de 597.500 EUR și de 632.500 EUR.

11. Neepușirea recourslor interne, Curtea îl respinge având în vedere faptul că fondurile cauzei au fost deja hotărâte susținând că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Xenides-Arestis c. Turcia (justă satisfacție), nr. 46347/99, § 37, 7 decembrie 2006). 12. Curtea reiterează că, în cazul în care a constatat încălcarea Convenției într-o hotărâre, Statul pârât este sub obligația juridică de a pune capăt acestei încălcări și de a face reparații pentru consecințele sale, astfel încât să restabilească, în măsura posibilă, situația existentă înainte de încălcare (a se vedea Iatridis c. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 32, ECHR 2000-XI și Curtea constată că guvernul nu a prezentat nici o dovadă care să indice că un titlu de proprietate pentru teren a fost eliberat reclamanților sau că au primit o compensație pentru pierderea proprietății lor.

14. Prin urmare, Curtea consideră că returnarea celor 6.581 mp și a celor 2.500 mp. M de teren ar pune reclamanții cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care ar fi fost dacă nu ar fi existat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. În cazul în care nu reușesc, Curtea consideră că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților dl Adrian Toșcuță și dl Paul Ion Șerban Toșcuță în comun 1.665.000 EUR și celorlalte cinci solicitanți în comun 630.000 EUR în ceea ce privește prejudiciu material. Curtea constată că reclamanții nu au solicitat prejudiciu moral. Costuri și cheltuieli 15. Reclamanții au solicitat 4.000 EUR, echivalentul costurilor și cheltuielilor suportate în fața instanțelor interne și în fața acestei Curții, reprezentând taxele percepute de avocații și de expert.

16. Guvernul a contestat cererea de costuri și cheltuieli din cauza faptului că aceaceasta a fost nefondată și excesivă. 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa, Curtea consideră rezonabil atribuirea sumei de 2300 EUR care acoperă costurile în cadrul tuturor șefelor. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

faptul că Statul pârât permite, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, primii doi solicitanți să ia posesia efectivă a terenurilor de 6.581 m mp și a celorlalte cinci solicitanți să ia posesia efectivă a celor 2.500 mp.

m de teren și ca toți reclamanții să fie furnizat un document de titlu pentru terenurile lor; (b) că, în absența unor astfel de acorduri, astfel cum se prevede la litera (a) de mai sus, statul pârât trebuie să plătească primele două solicitante, în aceeași perioadă de trei luni, în comun 1,665.000 EUR (un milion șase sute șase cinci mii de euro) pentru prejudiciu material, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (c) că, în absența unor astfel de acorduri, astfel cum se prevede la litera (a) de mai sus, statul pârât trebuie să plătească cele trei, patru, cinci, șase și șaptea solicitanți, în aceeași perioadă de trei luni, 630.000 EUR în comun pentru prejudiciu material, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (d) faptul că Statul pârât trebuie să plătească împreună reclamanților, în aceleași trei luni, 2300 EUR (2 mii trei sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie transformat în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare;

(e) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 3 martie 2015, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stephen Phillips Josep Casadevell Președintele grefierului

THIRD SECTION

CASE OF TOȘCUȚĂ AND OTHERS v. ROMANIA (Application no. 36900/03) JUDGMENT ( Just satisfaction ) This judgment was revised in accordance with Rule 80 of the Rules of Court in a judgment of 5 December 2017 STRASBOURG 3 March 2015 FINAL 06/07/2015 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Toșcuță and Others v. Romania, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judges, and Stephen Phillips, Section Registrar, Having deliberated in private on 10 February 2015, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application (no. 36900/03) against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by seven Romanian nationals, Mr Adrian Toșcuță, Mr Paul Ion Șerban Toșcuță, Mr Dănuț Negulescu, Mr Gheorghe Negulescu, Mr George Negulescu, Ms Maria Negulescu and Ms Sevastița Negulescu (“the applicants”), on 5 September 2003.

In a judgment delivered on 25 November 2008 (“the principal judgment”), the Court held that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 with regard to the applicants’ property rights (see Toșcuță and Others v. Romania , no. 36900/03, 25 November 2008).

As the sixth applicant, Ms Maria Negulescu, died in 2011, her heirs, Mr Dănuț Negulescu and Ms Sevastița Negulescu, the third and seventh applicant respectively, expressed their wish to pursue the proceedings on her behalf. For practical reasons, Ms Maria Negulescu will continue to be referred to in this judgment as "the sixth applicant", although Mr Dănuț Negulescu and Ms Sevastița Negulescu are now to be regarded as such (see Dalban v. Romania [GC], no. 28114/95, § 1, ECHR 1999 ‑ VI and Janowiec and Others v. Russia [GC], nos. 55508/07 and 29520/09, §§ 97-101, ECHR 2013).

Under Article 41 of the Convention the applicants sought just satisfaction of pecuniary damage sustained as a result of the above violation.

Since the question of the application of Article 41 of the Convention was not ready for decision, the Court reserved it and invited the Government and the applicants to submit, within three months, their written observations on that issue and, in particular, to notify the Court of any agreement they might reach (see the principal judgment, paragraph 46 and point 4 of the operative provisions).

The applicants and the Government each filed observations.

On 23 July 2013, the Court invited these parties to submit updated observations, which they did. THE LAW

Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage

In their updated claims of 22 November 2013, the applicants maintained that the value of 1 sq. m was of EUR 750, as documented by an expert report of June 2009. Therefore, the applicants M Adrian Toșcuță and M Paul Ion Șerban Toșcuță claimed that the value of the 6,581 sq. m they were entitled to was of 4,935,750 euros (EUR). The other applicants claimed that the value of the 2,500 sq. m they were entitled to was of EUR 1,875,000. The applicants have not claimed non-pecuniary damage.

10.

The Government contended in their updated submissions of 17 September 2013 that the new mechanism which had been introduced by Law no. 165/2013 constituted an effective domestic remedy and was capable of providing sufficient redress to the applicants. For this reason the Government submitted that the applicants have failed to exhaust domestic remedies. Further they indicated that, according to the evaluation of September 2013 provided by the National Authority for the Restitution of Properties, the value of the 6,581 sq. m was of EUR 1,664,993, while the value of the 2,500 sq. m was between EUR 597,500 and EUR 632,500.

11.

Regarding the Government’s preliminary objection of non-exhaustion of domestic remedies, the Court rejects it in view of the fact that the merits of the case have already been decided holding that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 (see Xenides-Arestis v. Turkey (just satisfaction), no. 46347/99, § 37, 7 December 2006).

12.

The Court reiterates that, where it has found a breach of the Convention in a judgment, the respondent State is under a legal obligation to put an end to that breach and make reparation for its consequences in such a way as to restore as far as possible the situation existing before the breach (see Iatridis v. Greece (just satisfaction) [GC], no. 31107/96, § 32, ECHR 2000-XI and Kozacıoğlu v. Turkey [GC], no. 2334/03, § 80, 19 February 2009).

13.

The Court notes that the Government did not submit any evidence which would indicate that a title of property for the land has been issued to the applicants or that they have received any compensation for the loss of their property.

14.

Consequently, the Court considers that the return of the 6,581 sq. m and of the 2,500 sq. m of land would put the applicants as far as possible in a situation equivalent to the one in which they would have been if there had not been a breach of Article 1 of Protocol No. 1. Therefore, it holds that the respondent State is to enable the applicants to take effective possession of the land in issue and to provide them with a property title in respect of that land. If they fail to do so, the Court holds that the respondent State is to pay the applicants Mr Adrian Toșcuță and Mr Paul Ion Șerban Toșcuță jointly EUR 1,665,000 and to the other five applicants jointly EUR 630,000 in respect of pecuniary damage. The Court notes that the applicants did not claim non-pecuniary damage. B. Costs and expenses

15.

The applicants claimed EUR 4,000, the equivalent of the costs and expenses incurred before the domestic courts and before this Court representing fees charged by the lawyers and the expert.

16.

The Government contested the claim for costs and expenses on the ground that it was unsubstantiated and excessive.

17.

According to the Court’s case-law, an applicant is entitled to the reimbursement of costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and are reasonable as to quantum. In the present case, regard being had to the information in its possession, the Court considers it reasonable to award the sum of EUR 2,300 covering costs under all heads. C. Default interest

18.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Holds (a) that the respondent State shall enable, by appropriate means, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, the first two applicants to take effective possession of the 6,581 sq. m of land and the other five applicants to take effective possession of the 2,500 sq. m of land, and that all applicants shall be provided with a document of title to their land; (b) that, in the absence of such arrangements, as set out under (a) above, the respondent State is to pay the first two applicants, within the same period of three months, jointly EUR 1,665,000 (one million six hundred sixty five thousand euros) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable; (c) that, in the absence of such arrangements, as set out under (a) above, the respondent State is to pay the third, fourth, fifth, sixth and seventh applicants, within the same period of three months, jointly EUR 630,000 (six hundred thirty thousand euros) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable; (d) that the respondent State is to pay the applicants jointly, within the same three months, EUR 2,300 (two thousand three hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of costs and expenses, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (e) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 2. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 3 March 2015, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Stephen Phillips Josep Casadevall Registrar President

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze

CtEDO 2017-12-05

0,96

AFFAIRE TOȘCUȚĂ ET AUTRES c. ROUMANIE

Fosta SECȚIUNE TOSCUȚĂ ȘI ALTELE c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 36900/03) HOTĂRÂREA Revizuirii STRASBURG 5 decembrie 2017 DEFINITIVF 05/03/2018 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. Poate

CtEDO 2008-11-25

0,95

AFFAIRE TOSCUTA ET AUTRES c. ROUMANIE

PATRA SECTIUNE CAUZA TOSCUTA SI ALTII c. ROMANIA (Cerere nr. 36900/03) HOTARARE Această hotărâre a fost revizuită conform articolului 80 din regulamentul Curții de o hotărâre pronunțată pe 5 decembrie 2017 STRASBOURG 25 noiembrie 2008 DEFIN

CtEDO 2014-06-10

0,94

CASE OF VIDU AND OTHERS v. ROMANIA

CAUZA DE VIDU ȘI ALȚII PE CAUZA DE VIDU ȘI ALTĂ (Depunerea nr. 9835/02) HOTĂRÂREA (Dar satisfacție) Această hotărâre a fost revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul Curții într-o hotărâre din 17 ianuarie 2017. STRASBOURG 10 iun

CtEDO 2014-07-01

0,94

CASE OF GETA STANCIU AND OTHERS v. ROMANIA

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE GETA STANCIU ȘI ALȚII v. ROMANIA (Depunerea nr. 29755/06) JUGUL (Satisfacție echitabilă) STRASBOURG 1 iulie 2014 FINAL 01/10/2014 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta

CtEDO 2015-04-07

0,93

CASE OF RASIDESCU v. ROMANIA

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE RASIDESCU v. ROMANIA (Depunerea nr. 39761/03) JUGUL (Satisfacție echitabilă) STRASBOURG 7 aprilie 2015 FINAL 07/07/2015 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi

{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}

Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Creează cont gratuit Am deja cont

Sursă