CASE OF TOȘCUȚĂ AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF TOȘCUȚĂ AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2017)

Tradus și revizuit de IER

(

www.ier.ro

)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

FOSTA SECȚIE A TREIA

CAUZA TOȘCUȚĂ ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 36900/03)

HOTĂRÂRE

(Revizuire)

STRASBOURG

5 decembrie 2017

DEFINIT

IVĂ

05.03.

2018

Hotărârea a rămas definitivă în temeiul art.

44 §

2 din Convenție. Aceasta poate

suferi modificări de formă.

1

În cauza Toșcuță și alții împotriva României [cerere de revizuire a

hotărârilor din 25 noiembrie 2008 (fond) și din 3 martie 2015 (reparație

echitabilă)],

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (fosta Secția a treia), reunită în

tr

-

o cameră compusă din:

Helena Jäderblom,

președinte,

Luis López Guerra,

Kristina Pardalos,

Helen Keller,

Valeriu Grițco

,

Iulia Motoc,

Jolien Schukking

, judecători

,

și Fatoș Aracı,

grefier adjunct de secție

,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 14 noiembrie 2017,

p

ronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dat

ă:

PROCEDUR

A

1.

La originea cauzei se află cererea nr.

36900/03 îndreptată împotriva

României, prin care șapte resortisanți ai acestui stat, domnii Adrian Toșcuță,

Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, Gheorghe Negulescu și George

Negulescu, și doamnele Maria Negulescu și Sevastița Negulescu

(„reclamanții”) au sesizat Curtea la 5 septembrie 2003, în temeiul art.

34 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertățil

or fundamentale

(„Convenția”).

o hotărâre din 25 noiembrie 2008, Curtea a declarat cererea

admisibilă și a hotărât că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenție, din cauza neacordării unei despăgubiri pentru

privarea de

proprietate suferită de reclamanți. De asemenea, Curtea a decis să acorde

reclamanților în solidar suma de 4 000 de euro (EUR) pentru cheltuielile de

judecată și a rezervat soluționarea problemei aplicării art. 41 din Convenție

în ceea ce priv

ește prejudiciul material.

o hotărâre din 3 martie 2015, Curtea a decis să acorde

reclamanților Adrian Toșcuță și Paul Ion Șerban Toșcuță suma de 1

665 00

0

EUR, în solidar, și reclamanților Dănuț Negulescu, Gheorghe Negul

escu,

George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița Negulescu suma de 630

000

EUR, în solidar, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material și suma

de 2

300

EUR, tuturor reclamanților în solidar, cu titlu de cheltuieli de

judecată

.

4.

La 6 noiembrie 2015, Guvernul a solicitat revizuirea hotărârilor

pronunțate la 25 noiembrie 2008 și 3 martie 2015, ca urmare a descoperirii

unui fapt nou legat de reclamantul Gheorghe Negulescu, care, prin natura sa,

2

ar fi putut exercita o infl

uență decisivă asupra soluționării cauzei și care, la

momentul pronunțării hotărârilor, nu era cunoscut de Curte și nu putea, în

mod rezonabil, să fie cunoscut de Guvern. Acesta și

-a întemeiat cererea pe

art. 80 din Convenție.

a 1 martie 2016, Curtea a examinat cererea de revizuire și a decis să

acorde reprezentantului reclamanților un termen pentru prezentarea de

observații.

o scrisoare din 25 mai 2016, soția domnului Gheorghe

Negulescu a comu

nicat decesul acestuia din urmă, care a avut loc la 21

octombrie 2015. Aceasta nu a prezentat observații ca răspuns la cererea de

revizuire și nici nu a indicat eventualii moștenitori ai defunctului.

ÎN DREPT

CU PRIVIRE LA CEREREA DE REVIZUIRE

solicită revizuirea hotărârilor pronunțate la 25

noiembrie

2008 și 3 martie 2015 și declară că domnul Gheorghe Negulescu nu a avut

niciodată calitatea de victimă a vreunei încălcări a dreptului său de proprietate

asupra bunului în

cauză, deoarece acesta vânduse partea care i se cuvenea din

bunul respectiv în 1996, cu mult timp înainte de introducerea cererii în fața

Curții. Guvernul susține că a luat cunoștință de acest lucru abia cu ocazia

demersurilor efectuate în vederea executării hotărârii Curții din 3 martie

2

015.

8.

Curtea reamintește că, în temeiul art. 44 din Convenție, hotărârile sale

sunt definitive și că, în măsura în care contestă acest caracter definitiv,

procedura de revizuire, neprevăzută de Convenție, dar instituită de

Regulamentul Curții, are un caracter excepțional: de unde și cerința privind

examinarea strictă a admisibilității oricărei cereri de revizuire a unei hotărâri

a Curții, în cadrul unei astfel de proceduri

[

Pardo împotriva Franțe

i

(revizuire

– admisibilitate), 10 iulie 1996, pct. 21,

Culegere de hotărâri și decizii

1996-III,

Gustafsson împotriva Suediei

(revizuire – temeinicie), 30 iulie1998,

pct. 25,

Culegere de hotărâri și decizii

1998

-

V, și

Stoicescu împotriv

a

României

(revizuire), nr. 31551/96, pct. 33, 21 septembrie 2004].

9.

Curtea trebuie așadar să stabilească dacă este necesară revizuirea

hotărârilor pronunțate la 25 noiembrie 2008 și 3 martie 2015 în conformitat

e

cu art.

80 din Regulamentul său, care, în măsura relevantă, este redactat

astfel:

„În cazul descoperirii unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență

decisivă cu privire la soluția unei cauze judecate deja și care, la momentul pronunțării

hotărârii nu era cunoscut de Curte și nu putea, în mod rezonabil, să fie cunoscut de

3

parte, aceasta din urmă poate […] să sesizeze Curtea cu o cerere de revizuire a acelei

hotărâri. [...]

”

10.

Prin urmare, trebuie să se stabilească dacă aceste condiții sunt

îndeplinite în speță [

Pennino împotriva Italiei

(revizuire), nr. 43892/04, pct.

11, 8 iulie 2014,

și

Petroiu și alții împotriva României

(revizuire), nr.

30105/05

, pct. 11 și urm., 14

iunie 2016]

.

11.

Curtea observă pentru început că domnul Gheorghe Negulescu se

număra printre reclamanții care au sesizat Curtea în prezenta cauză.

12.

În hotărârea sa din 25 noiembrie 2008, aceasta a declarat că anularea

în 2002 a titlurilor de proprietate ale reclamanților asupra a două terenuri de

6 581 m

2

și 2

500 m

2

, situate în București, a constituit o privare de proprietate

și, ținând seama de faptul că nu li s

-

a acordat nicio despăgubire, a constatat

încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Curtea subliniază,

d

e

asemenea, că din documentele furnizate de Guvern reiese că, în 1996, domnul

Negulescu, care era coproprietar asupra terenului de 2 500 m

2

, vânduse unui

terț partea lui din teren, de 834 m

2

. Această vânzare, cu privire la care Curtea

nu a fost informată de către reclamant, a avut loc înainte de anularea titlului

de proprietate și înainte de introducerea cererii în fața Curții

.

13.

Pentru a stabili dacă faptele aflate la originea unei cereri de revizuire

sunt „[de natură să exercite] o influență decisivă”, în sensul art. 80 § 1 din

Regulament, acestea trebuie să fie examinate în raport cu hotărârea Curții a

cărei revizuire este solicitată (

P

ardo

, citată anterior, pct. 22).

14.

În speță, Curtea constată că t

erenul de 834 m

2

nu se mai afla în

patrimoniul domnului Negulescu la momentul introducerii cererii și al

pronunțării hotărârii din acțiunea principală, acesta pierzând

u

-

și astfel

calitatea de victimă în sensul art. 34 din Convenție. În opinia Curții, această

situație constituie într

-

adevăr un fapt „[de natură să exercite] o influență

decisivă” în raport cu hotărârea din acțiunea principală.

15.

În ceea ce privește „descoperirea unor fapte necunoscute”, condiție

impusă de art. 80 din Regulament, Curtea observă că domnul Gheorghe

Negulescu își vânduse terenul printr

-

un înscris sub semnătură privată. Prin

urmare, nu i se poate reproșa în mod rezonabil Guvernului că nu a avut

cunoștință de acesta. De altfel, acesta din urmă susține că a

aflat de actul în

cauză abia în 2015, atunci când terțul cumpărător a informat Guvernul cu

privire la existența acestui act (supra, pct. 7).

16.

În aceste condiții și ținând seama de specificitatea cauzei, Curtea

constată că Guvernul nu putea „în mod rezonabil” să fi știut de existența

acestor fapte.

17.

Ținând seama de cele de mai sus, Curtea consideră că este necesară

revizuirea hotărârilor din 25 noiembrie 2008 și 3 martie 2015.

18.

În ceea ce privește hotărârea sa din 25 noiembrie 2008, Curtea

subliniază că punctul 8 din aceasta se citește astfel:

„8.

La 11 martie 1993, comisia locală i

-

a pus pe P.N. și reclamanții Gheorghe

Negulescu și Maria Negulescu în posesia a două terenuri în suprafață totală de 34 400

4

m², din care 31 900 m² erau situați în extravilan, iar 2 500 m² în intravilan. Cei 2 500

m² făceau parte din terenul de 9 081 m² atribuit anterior parohiei. La 24 august 1993,

comisia municipiului le-a acordat un titlu adminis

trativ de proprietate pentru o suprafață

totală de 34 400 m

².”

19.

Ținând seama de noile elemente de fapt, aceasta apreciază că

paragraful citat anterior se citește astfel:

„8.

La 11 martie 1993, comisia locală i

-

a pus pe P.N. și reclamanții Gheorghe

Negulescu și Maria Negulescu în posesia a două terenuri în suprafață totală de 34 400

m², din care 31 900 m² erau situați în extravilan, iar 2 500 m² în intravilan. Cei 2

500 m²

făceau parte din terenul de 9

081 m²

atribuit anterior parohiei. La 24

august 1993,

comisia municipiului le-

a acordat un titlu administrativ de proprietate pentru o suprafață

totală de 3

4

400 m².

Terenul de 2

500 m

2

a făcut obiectul unui partaj între reclamanții și reclamantul

Gheorghe Negulescu a devenit proprietarul unei parcele

de 834 m

2

. La 26 martie 1996

,

printr-

un înscris sub semnătură privată, acesta a vândut parcela respectivă unui terț.

”

20.

În continuare, Curtea subliniază că punctul 30 din această hotărâre s

e

citește după cum urmează:

„30.

Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul

art. 35 § 3 din Convenție. De asemenea, Curtea subliniază că acesta nu prezintă niciun

alt motiv de inadmisibilitate. Așadar, este necesar să fie declarat adm

is

ibil. ”

21.

Ținând seama de noile elemente de fapt, aceasta apreciază că

paragraful citat anterior se citește astfel:

„30.

În privința reclamantului Gheorghe Negulescu, Curtea observă în primul rând

că acesta din urmă și

-a vândut

bunul înainte de data introducerii cererii în fața Curții.

Prin urmare, apreciază că domnul Gheorghe Negulescu nu poate pretinde că este

victima vreunei încălcări a dreptului său la respectarea bunurilor, în sensul art. 34 din

Convenție.

În privința celorlalți reclamanți, Curtea constată că respectivul capăt de cerere

întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu este în mod vădit nefondat în

sensul art. 35 § 3 din Convenție. De asemenea, Curtea subliniază că acesta nu prezintă

niciun alt motiv

d

e inadmisibilitate. Așadar, este necesar să fie declarat admisibil.

”

22.

În consecință, dispozitivul hotărârii din 25 noiembrie 2008 trebuie să

se citească astfel:

„1.

declară

cererea admisibilă în ceea ce privește capătul de cer

ere formulat în

temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 de reclamanții Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban

Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița

Negulescu, și inadmisibilă în ceea ce îl privește pe reclamantul Gheorghe Negulescu;

[...

]

5.

hotărăște

a) că statul pârât trebuie să plătească în solidar reclamanților Adrian Toșcuță, Paul Ion

Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița

Negulescu, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în

conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, suma de 4 000 EUR (patru mii euro) pentru

toate cheltuielile, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de i

mpozit;

5

[...] ”

23.

În ceea ce privește hotărârea sa din 3 martie 2015, Curtea subliniază

că, în dispozitivul acesteia, a inclus obligația ca statul să îi repună pe

reclamanți în posesia terenurilor în litigiu sau să le plătească următoarele

sume:

„1.

hotărășt

e

a) că statul pârât trebuie, prin mijloace adecvate,

în termen de trei luni de la data

rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, să îi pună

pe primii doi reclamanți în posesia efectivă asupra celor 6 581 m2 de teren și să

îi pună

pe ceilalți cinci reclamanți în posesia efectivă asupra celor 2 500 m2 de teren și că

trebuie să asigure tuturor reclamanților eliberarea unui titlu de proprietate asupra

terenului lor;

b) că, în caz contrar față de cele prevăzute la lit. a) supra, statul pârât trebuie, în același

termen de trei

luni, să plătească primilor doi reclamanți în solidar suma de 1 665 000

EUR (un milion șase sute șaizeci și cinci de mii de euro) pentru prejudiciul material,

care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății,

plu

s orice sumă ce poate fi datorată cu titlu d

e impozit;

c) că, în caz contrar față de cele prevăzute la lit. a) supra, statul pârât trebuie, în același

termen de trei luni, să plătească celui de

-

al treilea, al patrulea și al cincilea reclamant,

precum și ce

lei de-

a șasea și a șaptea reclamante, în solidar suma de 630 000 EUR (șase

sute treizeci de mii de euro) pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în

moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, plus orice sumă ce poate

fi

datorată cu titlu de imp

ozit;

d) că statul pârât trebuie, în același termen de trei luni, să plătească reclamanților în

solidar suma de 2 300 EUR (două mii trei sute de euro), care trebuie convertită în

moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, pentru

cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;

[...] ”

24.

Curtea apreciază că schimbările intervenite în situația de fapt au

consecințe asupra sumelor acordate în solidar cu titlu de despăgubire pentru

prejudiciul material și cu titlu de cheltuieli de judecată. Aceasta consideră că

trebuie să acorde o sumă cu acest titlu doar reclamanților Adrian Toșcuță,

Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulesc

u, Maria

Negulescu și Sevastița Negulescu. Prin urmare, această parte a dispozitivului

trebuie să fie modificată în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA

1.

hotărăște

să admită cererea de revizuire a hotărârii din 25 noiembrie 2008;

în

consecință

,

6

„1.

declară

cererea admisibilă în ceea ce privește capătul de cerere formul

at

în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 de reclamanții Adrian Toșcuță, Paul

Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria

Negulescu și Sevastița Negulescu, și inadmisibilă în ceea ce îl privește pe

reclamantul Gheorghe Negulescu

;

[...]

5.

hotărăște

a) că statul pârât trebuie să plătească în solidar reclamanților Adrian

Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț Negulescu, George Negulescu,

Maria Negule

scu și Sevastița Negulescu, în termen de trei luni de la data

rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din

Convenție, suma de 4 000 EUR (patru mii euro) pentru toate cheltuielile,

plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de imp

ozit

;

[...] ”

2.

hotărăște

să admită cererea de revizuire a hotărârii din 3 martie 201

5;

în consecință,

„1.

hotărăște

a) că statul pârât trebuie, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de

la data rămânerii definitive a hotărârii, în

conformitate cu art. 44 § 2 din

Convenție, să îi pună pe reclamanții Adrian Toșcuță și Paul Ion Șerban

Toșcuță în posesia efectivă asupra celor 6 581 m2 de teren și să îi pună pe

reclamanții Dănuț Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și

Sevastița Negulescu în posesia efectivă asupra celor 1,666 m2 de teren

și

că trebuie să asigure tuturor reclamanților eliberarea unui titlu de

proprietate asupra terenului lor;

b) că, în caz contrar față de cele prevăzute la lit. a) supra, statul pârât

trebuie, în ac

elași termen de trei luni, să plătească primilor doi reclamanți

în solidar suma de 1 665 000 EUR (un milion șase sute șaizeci și cinci

de

mii de euro) pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în moneda

statului pârât la rata de schimb aplicabil

ă la data plății, plus orice sumă ce

poate fi datorată cu titlu de impozi

t;

c) că, în caz contrar față de cele prevăzute la lit. a) supra, statul pârât

trebuie, în același termen de trei luni, să plătească reclamanților Dănuț

Negulescu, George Negulescu, M

aria Negulescu și Sevastița Negulescu

în solidar suma de EUR 420,000 (patru sute douăzeci de mii de euro)

pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în moneda statului

pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, plus orice sumă ce poate

fi

datorată cu titlu de impozit

;

7

d) că statul pârât trebuie, în același termen de trei luni, să plătească

reclamanților Adrian Toșcuță, Paul Ion Șerban Toșcuță, Dănuț

Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu și Sevastița Negulescu

în solidar suma de 2 30

0 EUR (două mii trei sute de euro), care trebuie

convertită în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă

la data plății, pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi

datorată cu titlu de impozit

;

[...] ”

Redactată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 5 decembrie

2017, în temeiul art. 77 §

2 și art. 77 § 3 din Regulamentul Curții.

Fatoș Aracı

Helena Jäderblom

Grefier adjunc

t

Președinte