Comunicat la 6 martie 2015 SECȚIUNEA a doua Cerere nr 21614/12 Hassan IASIR împotriva Belgiei introdusă la 28 martie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Hassan Lasir, este un resortisant belgian născut în 1976 și deținut la închisoarea de stat. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Neve, avocat la Liège. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 11 aprilie 2011, tribunalul din Bruxelles l-a declarat pe reclamant vinovat, printre altele, de faptul că, în noaptea de 3-4 decembrie 2007, a comis un jaf prin violență sau amenințări, cu excepția cazului în care persoana poliției N. a fost comisă intenționat o crimă cu intenția de a da moartea, fie pentru a facilita furtul, fie pentru a asigura moartea. După ce a observat că reclamantul și C., unul dintre co-autorii săi au ieșit din casa în cazul în care au comis furtul calificat în cauză, curtea din spate a luat în considerare faptul că K., un alt co-autor, a tras într-o mașină de poliție care a ajuns la locul crimei, ucigând N. și rănind grav al doilea polițist prezent în mașină. În primul rând, instanța de judecată concluzionează că nu există nici o îndoială cu privire la caracterul voluntar al focurilor de armă și cu privire la uciderea lui K., flancul drept al mașinii de poliție fiind atins de cel puțin 16 impacturi ale gloanțelor primare trase la o distanță de 5 metri cu ajutorul unei arme automate de război. Circumstanțele agravante de crimă pentru facilitarea furtului trebuie, de asemenea, imputate [C. și reclamantului] în măsura în care, fiind la fața locului cu o mașină furată, gântuită, deghizată și puternic înarmată, ei au fost conștienți de faptul că această situație constituie un element sau o continuare previzibilă a comisiei de lacună și că, în ciuda acestei cunoașteri, ei nu s-au dezorientat în niciun moment de trăgător și au persistat în dorința de a participa la furtul pe care au planificat să îl comită. Natura armelor luate în cunoștință de cauză de către cei trei inculpați nu poate lăsa nicio îndoială cu privire la cunoașterea riscului de a cauza moartea persoanei fizice și acceptarea acestei posibilități. Instanța a stabilit pedeapsa printr-o hotărâre din 12 aprilie 2011 și l-a condamnat pe reclamant la 30 de ani de recucerire. Reclamantul s-a ocupat de casare și a invocat, printre altele, încălcarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 2 din convenție. El a reproșat în instanță că a declarat vinovat de crimă pentru a facilita furtul, în calitate de autor sau coautor, din cauza cunoașterii riscului de a cauza moartea persoanei fizice și a acceptării acestei posibilități. Prin hotărârea din 12 octombrie 2011, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului în acest sens. Juriul a arătat că circumstanța agravantă a crimei trebuia să fie ținută în grija reclamantului, deoarece, fiind la locul faptei cu o mașină furată, gântuită, glumă și bine înarmată, el știa că această circumstanță constituia un element sau o continuare previzibilă a comisiei pentru încălcarea dreptului comunitar și că, în ciuda acestei cunoștințe, el nu era în nici un moment dezorientat al trăgătorului și a persistat în voința sa de a se asocia cu zborul pe care intenționaseră să îl comită. Prin aceste considerații, hotărârea motivată în mod regulat și justifică în mod legal decizia sa că reclamantul și-a făcut vinovat de această prevenire în calitate de autor sau coautor, pentru că a cooperat direct la executarea sa. Dreptul intern relevant În ceea ce privește zborul însoțit de o omucidere, Codul penal prevede următoarele Art. 474 În cazul în care violența sau amenințările fără intenția de a da moartea sunt cauzate totuși, vinovații vor fi condamnați la condamnarea la închisoare între 20 și 30 de ani. Art. 475 Crima comisă pentru a facilita furtul sau extorcarea, fie pentru a-l asigura, va fi pedepsită cu condamnarea pe viață. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 2 din Convenție, reclamantul se plânge că instanța de judecată a reținut circumstanța agravantă de crimă împotriva sa fără a se pronunța asupra intenției sale de a ucide, fie elementul moral al circumstanței agravante reale intenționate de crimă. 1 a Convenției Goktepe c. Belgia 50372/99, 2 iunie 2005, § 29) și a prezumției de nevinovăție garantate prin art. 6 alineatul (2) din convenție (Haxhishabani Luxemburg 52131/07, 20 ianuarie 2011, § 40)?
Communiquée le 6 mars 2015
Requête n
o
21614/12
Hassan IASIR
contre la Belgique
introduite le 28 mars 2012
Le requérant, M. Hassan Iasir, est un ressortissant belge né en 1976 et détenu à la prison d’Ittre. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 11 avril 2011, la cour d’assises de Bruxelles déclara le requérant coupable notamment d’avoir, en qualité d’auteur, la nuit du 3 au 4 décembre 2007, commis un vol à l’aide de violences ou de menaces, avec entre autres la circonstance que sur la personne de la policière N. a été volontairement commis un homicide avec intention de donner la mort, soit pour faciliter le vol, soit pour en assurer l’impunité.
Après avoir noté que le requérant et C., un de ses co-auteurs étaient sortis de la maison où ils venaient de commettre le vol qualifié en question, la cour d’assises releva que K., un autre co-auteur, tira sur une voiture de police qui arrivait sur les lieux, tuant N. et blessant grièvement le deuxième policier présent dans la voiture.
La cour d’assises conclut tout d’abord qu’il ne saurait y avoir de doute quant au caractère volontaire des coups de feu et à l’intention de tuer de K., le flanc droit du véhicule de police ayant été atteint par au moins seize impacts de balles primaires tirés à une distance de 5 mètres à l’aide d’une arme de guerre automatique. Elle poursuivit en ces termes
:
«
La circonstance aggravante de meurtre pour faciliter le vol doit également être imputée respectivement [à C. et au requérant] dans la mesure où, étant sur les lieux avec une voiture volée, gantés, cagoulés et lourdement armés, ils avaient conscience que cette circonstance constituait un élément ou une suite prévisible de la commission de l’infraction et que malgré cette connaissance, ils ne se sont à aucun moment désolidarisés du tireur et ont persisté dans la volonté de s’associer au vol qu’ils avaient prévu de commettre. La nature des armes emportées en connaissance de cause par les trois accusés ne peut laisser aucun doute quant à la connaissance du risque de causer la mort de quelqu’un et l’acceptation de cette possibilité.
»
La cour d’assises fixa la peine par un arrêt du 12 avril 2011 et condamna le requérant à 30 ans de réclusion.
Le requérant se pourvut en cassation et invoqua notamment la violation l’article 6 §§1 et 2 de la Convention. Il reprocha à la cour d’assises de l’avoir déclaré coupable de meurtre pour faciliter le vol, en qualité d’auteur ou de co-auteur, en raison de sa «
connaissance du risque de causer la mort de quelqu’un et de l’acceptation de cette possibilité
», alors que sa passiveté ne pouvait justifier légalement sa condamnation sur base de l’article 66 du code pénal.
Par arrêt du 12 octobre 2011, la Cour de cassation rejeta le pourvoi du requérant en ces termes
:
«
Le jury a relevé que la circonstance aggravante de meurtre devait être retenue à charge du demandeur dans la mesure où, étant sur les lieux avec une voiture volée, ganté, cagoulé et lourdement armé, il avait conscience que cette circonstance constituait un élément ou une suite prévisible de la commission de l’infraction et que, malgré cette connaissance, il ne s’est à aucun moment désolidarisé du tireur et a persisté dans sa volonté de s’associer au vol qu’ils avaient prévu de commettre.
Par ces considérations, l’arrêt motive régulièrement et justifie légalement sa décision que le demandeur s’est rendu coupable de cette prévention en qualité d’auteur ou co-auteur, pour avoir coopéré directement à son exécution.
»
B.
Le droit interne pertinent
En matière de vol accompagné d’un homicide, le code pénal dispose ce qui suit
:
Art.
474
.
Si les violences ou les menaces exercées sans intention de donner la mort l’ont pourtant causée, les coupables seront condamnés à la réclusion de vingt à trente ans.
Art.
475
.
Le meurtre commis pour faciliter le vol ou l’extorsion, soit pour en assurer l’impunité, sera puni de la réclusion à perpétuité.
GRIEF
Invoquant l’article 6 §§1 et 2 de la Convention, le requérant se plaint que la cour d’assises a retenu la circonstance aggravante de meurtre à son égard sans se prononcer sur son intention de tuer, soit l’élément moral de la circonstance aggravante réelle intentionnelle de meurtre.
Eu égard aux griefs du requérant, a-t-il bénéficié d’un procès équitable au sens de l’article
6
§
1 de la Convention
(
Goktepe c. Belgique
n
o
50372/99, 2 juin 2005, § 29) ainsi que de la présomption d’innocence garantie par l’article 6 § 2 de la Convention (
Haxhishabani
c.
Luxembourg
(n
o
52131/07, 20 janvier 2011, § 40)?