Primă secțiune decizia nr. 29993/06 Aleksandr Konstantinovich CHERNUKHIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 10 martie 2015 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Erik Møse, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 iunie 2006, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să scoată cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la declarația, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Aleksandr Konstantinovich Chernukhin, este un național rus, care s-a născut în 1947 și trăiește în Rostov-on-Don. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl R. Yefimov, un avocat care practică în Rostov-on-Don. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns, printre altele, cu privire la condițiile slabe de detenție anterioară și lipsa unor căi de recurs interne eficace în acest sens, cu privire la întârzierea executării ordinii de eliberare a instanței de recurs și la lipsa dreptului executiv la compensare pentru privarea ilegală de libertate, precum și la egalitatea de arme în cadrul procedurii civile. Aceste plângeri au fost comunicate guvernului, plângerile referitoare la condițiile de detenție inumane sau degradante, dreptul la libertate, acces la instanță și căi de recurs interne eficace Reclamantul s-a plâns că condițiile de detenție anterioară constituie tratamente inumane și degradante interzise în temeiul articolului 3 din convenție, care prevede următoarele: „Nimeni nu va fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsele inumane sau degradante.” El s-a plâns în continuare în temeiul articolului 5 din Convenție cu privire la întârzierea ilegală în eliberarea acestuia și la presupusa lipsă de compensare. Partele relevante ale articolului 5 din Convenție se citesc după cum urmează: „1. Oricine are dreptul la libertate și securitatea persoanei. Nimeni nu va fi privat de libertate în afară de următoarele cazuri și în conformitate cu o procedură prevăzută de lege ... Oricine a fost victim de arest sau detenție, în contravenție cu dispozițiile prezentului articol, are dreptul la compensare executiv.” În sfârșit, reclamantul s-a plâns că procedura civilă inițiată a fost condusă în încălcarea principiului egalității armelor și, prin urmare, instanțele interne i-au refuzat accesul efectiv la instanță. "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere ... corectă ... de [a] ... tribunal ... " Prin scrisoarea din 16 octombrie 2014, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor legate de cerere și a comunicat acestora. Prin declarația de mai sus, autoritățile ruse au recunoscut încălcări ale drepturilor reclamantului în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție, având în vedere condițiile de detenție în centrul de reținere și lipsa unor căi de recurs interne eficace în acest sens, în temeiul articolului 5 §§ 1 și 5 din Convenție, având în vedere întârzierea executării ordinii instanței de recurs pentru eliberarea reclamantului și lipsa unei compensații în acest sens și în conformitate cu art. 1 din Convenție, din cauza lipsei de acces eficient la instanță și încălcarea principiului egalității armelor. Guvernul a declarat că sunt dispuși să plătească reclamantului 13.000 euro (EUR). Restul declarației se citește după cum urmează: „În consecință, autoritățile invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor. Ele sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică supunerea cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 5 decembrie 2014, reclamantul a exprimat opinia că Curtea ar trebui să examineze celelalte plângeri, care nu au fost comunicate guvernului. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. În special, articolul (c) permite Curtea să atace un caz din lista sa în cazul în care: „... Pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 10. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 11. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). 12. Curtea constată la început că de la prima hotărâre privind condițiile de detenție inumane și degradante în centrele anterioare ruse (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99 , CEDO 2002 VI), a constatat o încălcare a articolului 3 din cauza unor condiții similare de detenție într-o serie de cazuri care pun probleme comparabile. Curtea a adoptat, de asemenea, o hotărâre pilotă privind problema structurală a suprapopulației și condițiile inadecvate de detenție în centrele penitenciare ruse (a se vedea Ananiev și altele c. Rusia , nos. 42525/07 și 60800/08, 10 ianuarie Prin urmare, plângerea reclamantului în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții. 13. În ceea ce privește plângerile în temeiul articolului 5 din Convenție, Curtea a deținut deja în multe cazuri împotriva Rusia că practica menținerii inculpaților în detenție fără autorizație judiciară sau norme clare care reglementează situația lor era incompatibilă cu principiile certității juridice și cu protecția împotriva arbitrației (a se vedea, printre altele, Belov c. Rusia , nr. 22053/02, §§ 90-91, 3 iulie 2008; Shukhardin c. Rusia , nr. 65734/01, §§ 84-85, 28 iunie 2007; și Korchuganova c. Rusia , nr. 75039/01, § 57, 8 iunie 2006). În plus, a constatat încălcări ale articolului 5 § 5 din Convenție în cazurile în care privarea de libertate nu a fost efectuată în conformitate cu o „procedură prescrisă de lege” (a se vedea Chuprikov c. Rusia , nr. 17504/07, § 98, 12 iunie 2014; Abasev c. Rusia , nr. 9096/09, § 42, 27 iunie 2013; și Nolan și K. c. Rusia , nr. 2512/04, § De asemenea, Curtea a constatat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile în care instanța internă a privat deținuții de ocazia de a-și prezenta în mod eficient cazurile civile în încălcarea principiului egalității armelor (a se vedea, de exemplu, Gryaznov c. Rusia , nr. 19673/03, §§ 42-61, 12 iunie 2012; Beresnev c. Rusia , nr. 37975/02, §§§§ 117-27, 18 aprilie 201; și Artyomov c. Rusia , nr. 14146/02, §§ 204 208, 27 mai 2010). În consecință, Curtea consideră că plângerile relevante formulate de reclamant se bazează, de asemenea, pe jurisprudența clară și extinsă a Curții. 14. Referindu-se la natura admiterilor conținute în declarația guvernului, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de reclamant și a recunoscut în mod explicit încălcări ale Convenției cu privire la mai multe conturi (a se vedea punctul 7 mai sus). 15. În ceea ce privește remedierea prevăzută pentru solicitant, Guvernul s-a angajat să-i plătească o anumită cantitate de compensare în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Suma propusă nu este irezonabilă în comparație cu premiile acordate de Curte în cazuri similare (a se vedea Ananiev și altele , citate mai sus § 172, și Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, § 105, CEDH 2006 V). Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestui sumă în termen de trei luni de la decizia Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în caz de întârziere a soluționarii. 16. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea prezentului caz în partea referitoare la plângerile referitoare la condițiile inumane și degradante ale detenției reclamantei, la ilegalitatea deținurii sale și la lipsa de compensare pentru aceasta, precum și la lipsa de acces la instanță și la egalitatea de arme. Întrucât Comitetul de Miniștri rămâne competent să supravegheze, în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție, punerea în aplicare a hotărârilor privind aceleași chestiuni, Curtea este de asemenea convinsă că respectarea drepturilor omului așa cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 Martie 2008, Aleksantseva si 28 altele c. Rusia (dec.), nr. 750025/01 et al., 23 martie 2006). 17. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă reclamațiile referitoare la condițiile inumane și degradante ale detenției reclamantului, la ilegalitatea detenției sale și la lipsa de compensare pentru aceasta, precum și la lipsa de acces la instanță și la egalitatea de arme. Celelalte plângeri 18. Reclamantul a formulat, de asemenea, plângeri suplimentare cu privire, în special, la art. 6 din Convenție. 19. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de protocolele sale în acea parte a cererii. 20. Prin urmare, cererea din această parte trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. în ceea ce privește termenii declarației guvernamentale privind plângerile reclamantului cu privire la condițiile inumane și degradante ale detenției sale, la ilegalitatea detenției sale și la lipsa de compensare pentru aceasta, precum și la lipsa accesului la instanță și la egalitatea de arme, precum și la modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție în ceea ce privește plângerile referitoare la condițiile inumane și degradante ale detenției reclamantului, la ilegalitatea deținerii sale și la lipsa de compensare pentru aceasta, precum și la lipsa de acces la instanță și la egalitatea de arme; declară restul cererii inadmisibilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 2 aprilie 2015, André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului
Application no. 29993/06
Aleksandr Konstantinovich CHERNUKHIN
against Russia
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 10
March 2015 as a Committee composed of:
Khanlar Hajiyev,
President,
Erik Møse,
Dmitry Dedov,
judges,
and André Wampach,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 26 June 2006,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to the declaration,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr Aleksandr Konstantinovich Chernukhin, is a Russian national, who was born in 1947 and lives in Rostov-on-Don. He was represented before the Court by Mr R. Yefimov, a lawyer practising in Rostov-on-Don.
2.
The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr
3.
The applicant complained, among other matters, about poor conditions of his pre-trial detention and lack of effective domestic remedies in this respect, about the delay in the execution of the appeal court’s order for release and about lack of enforceable right to compensation for unlawful deprivation of liberty, as well as about equality of arms in the civil proceedings.
4.
Those complaints have been communicated to the Government.
A.
The complaints concerning inhuman or degrading conditions of detention, right to liberty, access to court and effective domestic remedies
5.
The applicant complained that the conditions of his pre-trial detention amounted to inhuman and degrading treatment prohibited under Article 3 of the Convention, which provides as follows:
“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
He further complained under Article 5 of the Convention about the unlawful delay in releasing him and the alleged lack of any compensation. The relevant parts of Article 5 of the Convention read as follows:
“1.
Everyone has the right to liberty and security of person. No one shall be deprived of his liberty save in the following cases and in accordance with a procedure prescribed by law
...
5.
Everyone who has been the victim of arrest or detention in contravention of the provisions of this Article shall have an enforceable right to compensation.”
Lastly, the applicant complained that the civil proceedings that he had initiated were conducted in breach of the equality of arms principle and thus the domestic courts denied him an effective access to court. He relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads, in so far as relevant, as follows:
“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”
6.
By letter of 16 October 2014, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised in the application and communicated to them. They further requested the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 of the Convention.
7
.
By the above declaration, the Russian authorities acknowledged violations of the applicant’s rights under Articles 3 and 13 of the Convention on account of the conditions of his detention in the remand centre and lack of effective domestic remedies in that respect, under Article
5 §§ 1 and 5 of the Convention on account of the delay in the execution of the appeal court’s order for the applicant’s release and lack of any compensation in that respect and under Article
6
§
1 of the Convention on account of lack of an effective access to court and a breach of the equality of arms principle. The Government stated their readiness to pay the applicant 13,000 euros (EUR).
The remainder of the declaration read as follows:
“The authorities therefore invite the Court to strike the present case out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking of the case out of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.
The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
This payment will constitute the final resolution of the case.”
8.
By letter of 5 December 2014, the applicant expressed the view that the Court should examine his other complaints, which had not been communicated to the Government.
9.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. In particular, Article
37
§
1
(c) enables the Court to strike a case out of its list if:
“...
for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
10.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
11.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles established in its case-law, in particular the
Tahsin
Acar
judgment (see
Tahsin Acar v.
Turkey
[GC], no.
26307/95, §§
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.), no.
11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no. 28953/03).
12.
The Court notes at the outset that since its first judgment concerning the inhuman and degrading conditions of detention in Russian pre-trial remand centres (see
Kalashnikov v. Russia
, no. 47095/99, ECHR 2002
‑
VI), it has found a violation of Article 3 on account of similar conditions of detention in a series of cases raising comparable issues. The Court also adopted a pilot judgment concerning the structural problem of overcrowding and inadequate conditions of detention in Russian penitentiary facilities (see
Ananyev and Others v. Russia
, nos. 42525/07 and 60800/08, 10
January
2012). It follows that the applicant’s complaint under Articles 3 and 13 of the Convention is based on the clear and extensive case-law of the Court.
13.
As to the complaints under Article 5 of the Convention, the Court has already held in many cases against
Russia that the practice of keeping defendants in detention without judicial authorisation or clear rules governing their situation was incompatible with the principles of legal certainty and the protection from arbitrariness (see, among many others,
Belov v.
Russia
, no.
22053/02, §§ 90-91, 3 July 2008;
Shukhardin v.
Russia
, no. 65734/01, §§ 84-85, 28 June 2007; and
Korchuganova v.
Russia
, no.
75039/01, § 57, 8
June 2006). Moreover, it has found violations of Article 5 § 5 of the Convention in cases where deprivation of liberty was not effected in accordance with a “procedure prescribed by law” (see
Chuprikov v. Russia
, no. 17504/07, § 98, 12 June 2014;
Abashev v. Russia
, no. 9096/09, § 42, 27
June 2013; and
Nolan and K. v. Russia
, no. 2512/04, §
104, 12 February 2009). The Court also found violations of Article 6 § 1 of the Convention in cases in which the domestic courts had deprived the detainees of the opportunity to present their civil cases effectively in breach of the equality of arms principle (see, for example,
Gryaznov v. Russia
, no.
19673/03, §§ 42-61, 12
June
2012;
Beresnev v. Russia
, no. 37975/02, §§
117-27, 18 April 201; and
Artyomov v. Russia
, no. 14146/02, §§
204
‑
208,
27 May 2010). Accordingly, the Court considers that the relevant complaints raised by the applicant are based on the clear and extensive case
‑
law of the Court as well.
14.
Turning next to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, the Court is satisfied that the Government did not dispute the allegations made by the applicant and explicitly acknowledged violations of the Convention on several accounts (see paragraph 7 above).
15.
As to the intended redress to be provided to the applicant, the Government have undertaken to pay him a certain amount of compensation in respect of pecuniary and non-pecuniary damages, as well as costs and expenses. The amount proposed is not unreasonable in comparison with the awards made by the Court in similar cases (see
Ananyev and Others
, cited above, §
172, and
Cocchiarella v. Italy
[GC], no. 64886/01, § 105, ECHR
2006
‑
V). The Government have committed themselves to effecting the payment of this sum within three months of the Court’s decision, with default interest to be payable in case of delay of settlement.
16.
The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of the present case in the part concerning the complaints about inhuman and degrading conditions of the applicant’s detention, unlawfulness of his detention and lack of compensation for it, as well as lack of access to court and equality of arms. As the Committee of Ministers remains competent to supervise, in accordance with Article 46 § 2 of the Convention, the implementation of the judgments concerning the same issues, the Court is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention (Article 37 § 1
in fine
) does not require it to continue the examination of these parts of the case. In any event, the Court’s decision is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the applications to its list of cases, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration (see
Josipović v. Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008, and
Aleksentseva and 28 Others v. Russia
(dec.), nos. 75025/01 et al., 23 March 2006).
17.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in the part concerning the complaints about inhuman and degrading conditions of the applicant’s detention, unlawfulness of his detention and lack of compensation for it, as well as lack of access to court and equality of arms.
B.
The other complaints
18.
The applicant also raised additional complaints with reference to, in particular, Article 6 of the Convention.
19.
Having regard to all the material in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols in that part of the application.
20.
It follows that the application in this part must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the Government’s declaration concerning the applicant’s complaints about inhuman and degrading conditions of the his detention, unlawfulness of his detention and lack of compensation for it, as well as lack of access to court and equality of arms, and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention in so far as it concerned the complaints about inhuman and degrading conditions of the applicant’s detention, unlawfulness of his detention and lack of compensation for it, as well as lack of access to court and equality of arms;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Done in English and notified in writing on 2 April 2015.
André Wampach
Khanlar Hajiyev
Deputy Registrar
President