KOLONJA c. GRÈCE

Comunicat la 16 martie 2015 Prima SECȚIUNE Cerere nr. 49441/12 Stefan KOLONJA împotriva Greciei introdusă la 4 august 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Stefan Kolonja, este un resortisant albanez născut în 1968 și rezident în prezent în Albania. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul V. Chirdaris și E. Salamoura, avocați în Atena. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, se pot rezuma după cum urmează. Reclamantul s-a născut în Albania de părinți albanezi de origine greacă (ομογενείς . Locuiește pe insula Corfu din 1989 în cazul în care el a ocupat zidar. La 13 aprilie 1994, s-a căsătorit cu o soție din satul său Corfu și a avut doi copii : o fată, născută la 10 decembrie 1994, și un băiat, născut la 30 aprilie 2009, soția și copiii ei au cetățenia greacă. printr-o hotărâre n 24/99 din 12 octombrie 1999, Curtea de Apel din Corfu, care se află în formațiune de cinci membri și ca instanță de primă instanță, l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de reținere de șapte ani și o pedeapsă pecuniară de trei milioane de drahme pentru achiziționarea de produse narcotice. Curtea de apel a impus, de asemenea, o interdicție definitivă a teritoriului elen după ce acesta și-a ispășit pedeapsa. La 2 decembrie 1999, camera de judecată a tribunalului corecțional din Corfu a decis să elibereze reclamantul sub condiție condiționată, considerând că condițiile legale pentru eliberarea anticipată erau îndeplinite în cazul său. 225/99, camera de acuzare sublinia faptul că comportamentul său în timpul încarcerării sale era bun, că el nu a făcut obiectul unei sancțiuni disciplinare, că el era muncitor și părea să regrete acțiunea sa și că expulzarea sa și, prin urmare, separarea familiei sale, i-ar cauza soției și fiicei sale probleme psihologice și economice foarte grave. Cu toate acestea, reclamantul a fost trimis înapoi în Albania în executarea hotărârii nr. 24/99 menționate anterior. La 18 iunie 2007, reclamantul s-a întors în mod clandestin în Grecia. La 18 aprilie 2011, reclamantul a prezentat procurorului în apropierea tribunalului corecțional din Corfu obiecții împotriva caracterului perpetuu al expulzării sale prin Hotărârea nr. 24/99. La 20 aprilie 2011, Tribunalul Corecțional din Corfu a respins obiecțiile. El a considerat că, întrucât expulzarea fusese deja executată împotriva reclamantului, aceasta rămânea valabilă, nu era acoperită de prescripție și putea fi executată din nou în temeiul aceleiași hotărâri. Pe de altă parte, s-a constatat că reclamantul nu a obținut cetățenia greacă și că numai originea sa greacă nu a fost suficientă pentru a-l împiedica să plece. În cele din urmă, a menționat că reclamantul nu era în așteptarea deținerii cetățeniei elene, deoarece nu reiese din dosarul pe care îl sesizase autoritățile competente cu privire la o cerere de naturalizare. La 17 mai 2011, reclamantul s-a ocupat de această decizie și s-a bazat, printre altele, pe art. 8 din Convenție și a invocat stabilitatea relațiilor sale familiale și sociale în Grecia și problemele cu care se confrunta familia sa dacă ar fi trebuit să fie interzise definitiv pe teritoriul elen. La 5 octombrie 2011, reclamantul a fost arestat și deținut în vederea expulzării sale în Albania. La 6 octombrie 2011, reclamantul a prezentat obiecții împotriva deciziei de detenție în fața președintelui Tribunalului Administrativ din Corfu. La 21 octombrie 2011, acesta a introdus, de asemenea, în fața aceleiași instanțe, o acțiune în anulare împotriva deciziei directorului general al poliției din Insulele Ioniene privind expulzarea, precum și o acțiune în suspendare a executării acestei măsuri. La 7 octombrie 2011, președintele Tribunalului Administrativ a întâmpinat obiecțiile reclamantului și a ordonat eliberarea sa. El a constatat că, pe toată durata șederii sale în Grecia după ce și-a ispășit pedeapsa, reclamantul nu a demonstrat un comportament penal reprobabil sau o incivibilitate de natură să pună în pericol ordinea publică. El a remarcat, de asemenea, că familia reclamantului a avut o reședință stabilă și constantă într-o casă deținută de ea, că acesta nu era periculos pentru ordinea publică și nu risca să fugă și că, dacă ar fi fost eliberat, ar fi fost ușor de găsit. 26/2012 din 24 februarie 2012, Tribunalul Administrativ din Corfu a acceptat cererea de suspendare a reclamantului și a considerat că expulzarea reclamantului ar cauza o deteriorare greu de reparat, care ar consta în distrugerea relațiilor familiale pe care le-a avut până în prezent în Grecia. În această privință, el s-a referit la faptele că soția și unul dintre copii dobândiseră naționalitatea greacă, pe care o avea într-o casă ale cărei proprietari erau soția și cei doi frați ai săi și că părinții și frații săi locuiau legal în Grecia și aveau un permis de ședere special albanez de origine greacă. Tribunalul a considerat, de asemenea, că măsura în cauză nu a fost justificată de motive imperative de interes public. La data depunerii prezentei cereri, instanța administrativă nu a pronunțat încă cu privire la acțiunea în anulare menționată anterior. La 22 mai 2012, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului din 17 mai 2012, În ceea ce privește motivul întemeiat pe art. 8, Comisia a considerat că, în cazul în care acest articol proteja dreptul la respectarea vieții de familie, nu excludea faptul că statul membru, în cadrul competenței sale penale, ar putea impune sancțiuni și măsuri de securitate chiar dacă acestea ar avea un impact asupra vieții de familie a condamnatului. La 3 august 2012, directorul general al poliției din Insulele Ionice a ordonat trimiterea reclamantului în Albania. Sub rezerva dispozițiilor relevante ale convențiilor internaționale ratificate de țară, instanța poate declara expulzarea unui străin condamnat la reținere, în cazul în care consideră că șederea în străinătate a țării nu este compatibilă cu condițiile de coabitare socială și ținând cont, în special, de natura infracțiunii pentru care a fost condamnat, gradul de răspundere a străinului, condițiile speciale în care a fost comisă gladiatura, consecințele șederii în străinătate pe teritoriu, caracterul legal sau ilegal al șederii, comportamentul străinului, activitatea sa profesională, existența legăturilor familiale și, în general, gradul de integrare a acestuia în societatea elenă. (...) Deportarea are loc imediat după ce sentința a fost pronunțată sau după eliberare. (...) Instanța care a dat ordin unui străin să-i impună, de asemenea, o interdicție de a se întoarce pe teritoriu pe o perioadă de zece ani sau pe viață. În urma unui aviz al autorităților de poliție, camera de judecată a tribunalului din locul în care s-a pronunțat expulzarea poate, în urma unui aviz al autorităților de poliție, să primească cererea unui resortisant străin al statului membru respectiv după o perioadă de trei ani de la expulzare (...).Limitarea temporală a paragrafului precedent nu se aplică în cazul în care străinul este căsătorit cu un resortisant grec pe toată durata căsătoriei, precum și în cazul în care se întoarce în țara unui emigrant ( παλιννοσττος ) de origine greacă (...) GRIEF Invouchant la art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge că obligația sa de a părăsi definitiv teritoriul elen, în temeiul hotărârii nr. 24/99 a Tribunalului de apel din Corfu, iar interdicția de a reveni i-a adus o atingere disproporționată dreptului său de a respecta viața de familie. ÎNTREBARE către părți În conformitate cu hotărârea nr. 24/99 a Curții de Casație din 22 mai 2012, în temeiul hotărârii Curții de Casație din 22 mai 2012, a încălcat dreptul la respectarea vieții de familie a reclamantului, garantat prin art. 8 din convenție

Communiquée le 16 mars 2015

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

49441/12

Stefan KOLONJA

contre la Grèce

introduite le 4 août 2012

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Stefan Kolonja, est un ressortissant albanais né en 1968 et résidant actuellement en Albanie. Il est représenté devant la Cour par M

es

V. Chirdaris et E. Salamoura, avocats à Athènes.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant est né en Albanie de parents albanais d’origine grecque (

ομογενείς

). Il réside sur l’île de Corfou depuis 1989 où il exerçait la profession de maçon. Le 13 avril 1994, il épousa une femme de son village de Corfou et eut deux enfants

: une fille, née le 10 décembre 1994, et un garçon, né le 30 avril 2009. Son épouse et ses enfants ont la nationalité grecque.

Par un arrêt n

o

24/1999 du 12 octobre 1999, la cour d’appel de Corfu, siégeant en formation de cinq membres et comme juridiction de première instance, condamna le requérant à une peine de réclusion de sept ans et une sanction pécuniaire de trois millions de drachmes pour achat de produits stupéfiants. La cour d’appel ordonna aussi une interdiction définitive du territoire grec après que celui-ci eût purgé sa peine.

Le 2 décembre 1999, la chambre d’accusation du tribunal correctionnel de Corfu décida de libérer le requérant sous condition, estimant que les conditions légales pour une libération anticipée se trouvaient réunies dans son cas. Dans sa décision n

o

225/1999, la chambre d’accusation soulignait que son comportement pendant son incarcération était bon, qu’il n’avait pas fait l’objet de sanction disciplinaire, qu’il était travailleur et semblait regretter son acte. Elle relevait aussi que son expulsion et donc la séparation de sa famille, lui causerait ainsi qu’à son épouse et sa fille des problèmes psychologiques et économiques très graves.

Le requérant fut cependant renvoyé en Albanie en exécution de l’arrêt n

o

24/1999 susmentionné.

Le 18 juin 2007, le requérant revint clandestinement en Grèce.

Le 18 avril 2011, le requérant présenta auprès du procureur près le tribunal correctionnel de Corfou des objections contre le caractère perpétuel de son expulsion ordonnée par l’arrêt n

o

24/1999. Le 20 avril 2011, le tribunal correctionnel de Corfou rejeta les objections. Il considéra que comme l’expulsion avait déjà été exécutée à l’encontre du requérant, elle restait valide, n’était pas couverte par la prescription et pouvait de nouveau être exécutée en vertu du même arrêt. Il releva par ailleurs que le requérant n’avait pas obtenu la nationalité grecque et que son origine grecque seule ne suffisait pas à lui faire éviter l’expulsion. Enfin, il nota que le requérant n’était pas en attente d’obtention de la nationalité grecque car il ne ressortait pas du dossier qu’il avait saisi les autorités compétentes d’une demande de naturalisation.

Le 17 mai 2011, le requérant se pourvut en cassation contre cette décision. Il se fondait, entre autres, sur l’article 8 de la Convention et invoquait la stabilité de ses relations familiales et sociales en Grèce et les problèmes que sa famille rencontrerait s’il devait être interdit définitivement du territoire grec.

Le 5 octobre 2011, le requérant fut arrêté et détenu en vue de son expulsion vers l’Albanie. Le 6 octobre 2011, le requérant présenta des objections contre la décision de détention devant le président du tribunal administratif de Corfou. Le 21 octobre 2011, il introduisit aussi, devant le même tribunal, un recours en annulation contre la décision du directeur général de la police des îles Ioniennes ordonnant l’expulsion ainsi qu’un recours en suspension de l’exécution de cette mesure.

Le 7 octobre 2011, le président du tribunal administratif accueillit les objections du requérant et ordonna sa mise en liberté. Il constata que pendant toute la durée de son séjour en Grèce après avoir purgé sa peine, le requérant n’avait pas fait preuve d’un comportement pénalement répréhensible ou d’une incivilité de nature à mettre l’ordre public en danger. Il nota aussi que la famille du requérant résidait de manière stable et constante dans une maison dont elle était propriétaire, que celui-ci n’était pas dangereux pour l’ordre public et ne risquait pas de fuir et que s’il était mis en liberté, il serait facile de le retrouver.

Par une décision n

o

26/2012 du 24 février 2012, le tribunal administratif de Corfou accueillit la demande de suspension du requérant. Il considéra que l’expulsion du requérant lui causerait un dommage difficilement réparable, qui consisterait en la destruction des relations familiales qu’il avait jusqu’alors tissées en Grèce. À cet égard, il se référa aux faits que son épouse et l’un des enfants avaient acquis la nationalité grecque, qu’il résidait dans une maison dont les propriétaires étaient son épouse et ses deux frères et que ses parents et ses frères résidaient légalement en Grèce et étaient munis d’une carte de séjour spéciale d’albanais d’origine grecque. Le tribunal estima, en outre, que la mesure litigieuse n’était pas justifiée par des motifs impérieux d’intérêt public.

À la date du dépôt de la présente requête, le tribunal administratif n’avait pas encore statué sur le recours en annulation précité.

Le 22 mai 2012, la Cour de cassation rejeta le pourvoi du requérant du 17

mai 2011. Elle considéra que la décision attaquée était suffisamment motivée. Quant au moyen tiré de l’article 8, elle releva que si cet article protégeait le droit au respect de la vie familiale, il n’excluait pas que l’Etat, dans le cadre de sa compétence pénale, puisse imposer des sanctions et des mesures de sûreté même si celles-ci avaient des incidences sur la vie familiale du condamné.

Le 1

er

août 2012, le requérant fut à nouveau arrêté et détenu en vue de son expulsion.

Le 3 août 2012, le directeur général de la police des îles Ioniennes ordonna le renvoi du requérant en Albanie.

B.

Le droit interne pertinent

L’article 74 du code pénal dispose

:

«

(...)

παλιννοστούντος

) d’origine grecque (...)

»

GRIEF

Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint que son obligation de quitter définitivement le territoire grec, en vertu de l’arrêt n

o

24/1999 de la cour d’appel de Corfou, et l’interdiction d’y revenir ont porté une atteinte disproportionnée à son droit au respect de la vie familiale.

QUESTION AUX PARTIES

L’interdiction pérenne de revenir sur le territoire grec, en vertu de l’arrêt n

o

24/1999 tel que maintenu par l’arrêt de la Cour de cassation du 22 mai 2012, a-t-elle emporté violation du droit au respect de la vie familiale du requérant, garanti par l’article 8 de la Convention

?