- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 17 martie 2015
- Stat pârât
- HUN
- Articole
- Articolul 1, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Mester și alții împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE MESTER ȘI ALȚII v. HUNGARY (Depunerea nr. 58689/11) HOTĂRÂREA Strasburg 17 martie 2015 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mester și alții v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca compusă din: Helen Keller, Președintele, András Sajó, Robert Spano, judecători și Abel Campos, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 17 februarie 2015, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 58689/11) împotriva Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de patru resortisanți maghiari, dna Zoltán Mester și Zoltán Gőgös, dna Judit Zimay și dna Dóra Hegedes („reclamanții”), la 14 septembrie 2011. Reclamanții au fost reprezentați de dl Cs.
Tordai, un avocat practicant la Budapesta. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. Reclamanții au plâns că impunerea de 98% de impozite pe o parte din plățile lor de indemnizare a fost contrar articolului 1 din Protocolul nr. 1 și mai multe dispoziții din Convenție. La 6 iunie 2014, reclamațiile privind presupusa încălcare a dreptului de proprietate al reclamanților au fost comunicate guvernului și restul cererilor au fost declarate inadmisibile.
La 27 iunie și 10 iulie 2014, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de dl Mester, dl Gőgös și dna Heged 6,100 (seize mii sute de euro), 17,500 EUR (septzeci mii cinci sute de euro) și 8.800 EUR (opt mii opt sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, care vor fi convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în perioada de nerespectare plus trei puncte procentuale.
Plata va constitui rezoluția finală a acestor cazuri. CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Reclamanții s-au născut în 1966, 1960, 1953, 1980 și trăiesc în Budapesta, Pápa, Budapesta și, respectiv, Repcelak. Din 2008 dl Mester a fost angajat ca funcționar într-un minister guvernamental. Angajamentul său a fost încheiat în 2010. Fostul său angajator l-a plătit, după sarcinile salariale, o sumă netă de 2.500.000 Forints maghiari (HUF) (aproximativ 7.800 euro (EUR)), inclusiv plata pentru concediu anual neutilizat și un salariu suplimentar de trei luni. Dl Gőgös a fost angajat într-un minister guvernamental în 2006 ca funcționar public. După terminarea angajamentului său în 2010, fostul angajator i-a plătit plata de livrare în valoarea netă a HUF 5.200.000 (1,300 EUR) corespunzător salariului și plățile pentru concediul anual neutilizat.
Din 2005 doamna Zimay a fost angajată de o societate deținută de stat. Angajamentul său a fost încheiat de comun acord în ianuarie 2010. În temeiul acestui acord, angajatorul i-a plătit o sumă brută de HUF 25,900.000 EUR (81,200 EUR), inclusiv plata pentru concediu anual neutilizat și un suplimentar Salariul de opt luni. Plata de lichidare a fost supusă sarcinilor salariale în valoare de HUF 12.400.000 (38.900 EUR). 10. Din 2003 doamna Heged , a fost angajată ca funcționar în diferite ministere guvernamentale. După terminarea angajamentului în 2010, fosta sa angajatoare și-a plătit plata de lichidare în valoare netă de HUF 3.100.000 EUR (9.700 EUR) după deducerea sarcinilor salariale.
11. În temeiul noilor legislații (a se vedea punctul 12 de mai jos) plățile de indemnizare au fost taxate ulterior la o rată 98% din partea lor care depășește HUF 3,5 milioane; contribuțiile deja plătite pentru impozitul pe venit și securitatea socială au fost deduse din impozitul plătibil. Astfel, dl Mester a plătit impozite suplimentare în valoare de HUF 1.400.000 (4.400 EUR), dl Gőgös în valoare de HUF 4.000.000 (1.300 EUR), dna Zimay în valoare de HUF 11.100.000 (34.0000 EUR) și dna Heged în valoare de HUF 2.000.000 (6.300 EUR). II. Drept DOMESTIC RELEVANT 12. În ceea ce privește legislația internă relevantă, a se vedea hotărârile N.K.M. c. Ungaria (n. 66529/11, §§ 8-19, 14 mai 2013); Gál l c. Ungaria (n. 49570/11, § 8-18, 25 iunie 2013) și R.Sz.
c. Ungaria (n. 41838/11, §§ 8-17, 2 iulie 2013). DREPTUL FRIMENDLE SITUAȚII ÎN CAZUL MR. MESTER, MR. G Este satisfăcut că aceste aranjamente se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum sunt definite în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsesc motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista cu privire la aceste solicitanți. II. VIOLARE ALEGATĂ A ARTICOLUL 1 PROTOCOLUL nr. 1 DE CONVENȚIE ÎN ȚINUTUL ZIMAY 14. Dna Zimay s-a plâns de impunerea impozitului de 98% pe o parte din remunerația ei datorată încetării ocupării forței de muncă. Se bazează pe art. 1 din Protocolul nr. 1. Guvernul a contestat acest argument.
15. Curtea remarcă că cererea adresată dnei Zimay nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, subliniază, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 16. Curtea remarcă că circumstanțe practic identice au dus la încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul R.Sz. v. Ungaria (n. 41838/11, §§ 54-62, 2 iulie 2013) și este convinsă că nu există motive de a reține altfel în acest caz. Rezultă că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1. 17. În baza articolului 41 din Convenție, dna Zimay a susținut valoarea netă a diferenței dintre ceea ce a fost perceput pe plata de indemnizare și ceea ce i-ar fi fost impus în impozitul asupra veniturilor fără impozitul special.
18. Pe baza echivalenților, Curtea a atribuit doamnei Zimay 34,400 EUR în ceea ce privește prejudiciu material și moral combinate. 20. Ea a solicitat, de asemenea, 3.000 EUR, în comun cu celelalte reclamante, pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 21. Guvernul a contestat aceste afirmații.
22. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea doamnei Zimay 1000 EUR sub acest cap. de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție în ceea ce privește dl Mester, dl Gőgös și dna Hegeda; declară admisibilă cererea în ceea ce privește dna Zimay; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în ceea ce privește dna Zimay; deține (a) statul pârât trebuie să plătească doamnei Zimay, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat: (i) 34,400 EUR (trezeci și patru mii de patru sute de euro) plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material și moral combinate; (ii) 1 000 EUR (1 mie de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru doamna Zimay, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale; restul cererii dnei Zimay pentru satisfacție.
A făcut-o în limba engleză și a notificat în scris la 17 martie 2015, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Abel Campos Helen Keller Președintele adjunct al grefierului
SECOND SECTION
CASE OF MESTER AND OTHERS v. HUNGARY (Application no. 58689/11) JUDGMENT STRASBOURG 17 March 2015 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Mester and Others v. Hungary, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Helen Keller, President, András Sajó, Robert Spano, judges, and Abel Campos, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 17 February 2015, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 58689/11) against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by four Hungarian nationals, Messrs Zoltán Mester and Zoltán Gőgös, Ms Judit Zimay and Ms Dóra Hegedűs (“the applicants”), on 14 September 2011.
The applicants were represented by Mr Cs. Tordai, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Public Administration and Justice.
The applicants complained that the imposition of 98% tax on part of their severance payments was contrary to Article 1 of Protocol No. 1 and several provisions of the Convention.
On 6 June 2014 the complaints concerning the alleged infringement of the applicants’ right to property was communicated to the Government and the remainder of the applications was declared inadmissible.
On 27 June and 10 July 2014 the Court received friendly settlement declarations signed by Mr Mester, Mr Gőgös and Ms Hegedűs on the one hand and by the Government on the other hand, under which these applicants agreed to waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to their applications against an undertaking by the Government to pay them respectively EUR 6,100 (six thousand one hundred euros), EUR 17,500 (seventeen thousand five hundred euros) and EUR 8,800 (eight thousand eight hundred euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into Hungarian forints at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of these cases. THE FACTS I.
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
6. The applicants were born in 1966, 1960, 1953, 1980 and live in Budapest, Pápa, Budapest and Répcelak, respectively.
From 2008 Mr Mester was employed as a civil servant in a government ministry. His employment was terminated in 2010. His former employer paid him, after payroll burdens, a net amount of 2,500,000 Hungarian forints (HUF) (approximately 7,800 euros (EUR)), including payment for unused annual leave and an additional three months’ salary.
Mr Gőgös was employed in a government ministry from 2006 as a civil servant. Following the termination of his employment in 2010, his former employer paid him severance payment in the net amount of HUF 5,200,000 (EUR 16,300) corresponding to six months’ salary and payment for unused annual leave.
From 2005 Ms Zimay was employed by a State-owned company. Her employment was terminated by mutual agreement in January 2010. Under this agreement, the employer paid her a gross amount of HUF 25,900,000 (EUR 81,200), including payment for unused annual leave and an additional eight months’ salary. The severance payment was subject to payroll burdens in the amount of HUF 12,400,000 (EUR 38,900).
From 2003 Ms Hegedűs was employed as a civil servant in various government ministries. Following the termination of her employment in 2010, her former employer paid her severance payment in the net amount of HUF 3,100,000 (EUR 9,700) after deduction of payroll burdens.
Under new legislation (see paragraph 12 below) the severance payments were subsequently taxed at a 98% rate in their part exceeding HUF 3.5 million; the income tax and social security contributions already paid were deducted from the tax payable. Thus, Mr Mester paid additional tax in the amount of HUF 1,400,000 (EUR 4,400), Mr Gőgös in the amount of HUF 4,000,000 (EUR 1,300), Ms Zimay in the amount of HUF 11,100,000 (EUR 34,900) and Ms Hegedűs in the amount of HUF 2,000,000 (EUR 6,300). II.
RELEVANT DOMESTIC LAW
12. For relevant domestic law, see the judgments N.K.M. v. Hungary (no. 66529/11, §§ 8-19, 14 May 2013); Gál l v. Hungary (no. 49570/11, §§ 8-18, 25 June 2013) and R.Sz. v. Hungary (no. 41838/11, §§ 8-17, 2 July 2013). THE LAW I.
FRIENDLY SETTLEMENTS IN THE CASES OF MR MESTER, MR
GŐGÖS AND MS HEGEDŰS
13. The Court takes note of the friendly settlement reached between these applicants and the Government. It is satisfied that these settlements are based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in regard to these applicants. II. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1 OF
THE CONVENTION IN REGARD TO MS ZIMAY
14. Ms Zimay complained about the imposition of 98% tax on part of her remuneration due on termination of her employments. She relied on Article 1 of Protocol No. 1. The Government contested that argument.
The Court notes that the application in regard to Ms Zimay is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.
The Court observes that virtually identical circumstances gave rise to a violation of Article 1 of Protocol No. 1 in the case of R.Sz. v. Hungary (no. 41838/11, §§ 54-62, 2 July 2013) and is satisfied that there is no reason to hold otherwise in the present case. It follows that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1.
Relying on Article 41 of the Convention, Ms Zimay claimed the net value of the difference between what was levied on her severance payment and what would have been imposed on her in income tax without the special tax.
The Government contested this claim.
On the basis of equity, the Court awards Ms Zimay EUR 34,400 in respect of pecuniary and non-pecuniary damage combined.
She also claimed EUR 3,000, jointly with the other applicants, for the costs and expenses incurred before the Court.
The Government contested these claims.
Regard being had to the documents in its possession and to its case-law, the Court considers it reasonable to award Ms Zimay EUR 1,000 under this head. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention in regard to Mr Mester, Mr Gőgös and Ms Hegedűs; 2. Declares admissible the application in regard to Ms Zimay; 3. Holds that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention in regard to Ms Zimay; 4. Holds (a) that the respondent State is to pay Ms Zimay, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State: (i) EUR 34,400 (thirty-four thousand four hundred euros) plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary and non-pecuniary damage combined; (ii) EUR 1,000 (one thousand euros), plus any tax that may be chargeable to Ms Zimay, in respect of costs and expenses; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 5. Dismisses the remainder of Ms Zimay’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 17 March 2015, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Abel Campos Helen Keller Deputy Registrar President