TUNÇ ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

24.03.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement radiée du rôle;Partiellement irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

TUNÇ ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 22373/07 Tayfur TUNÇ împotriva Turciei și alte 4 cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 24 martie 2015 într-un comitet compus din Nebojša Vučinić, președinte, Paul Lémpres, Egidijus Kūris, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile sus-menționate depuse la 16 aprilie 2007 (solicitarea nr. 22373/07), 10 iulie 2008 (solicitarea nr. 4044/09), 21 octombrie 2008 (solicitarea nr. 23014/09), 20 februarie 2009 (solicitarea nr. 13930/09) și 5 martie 2009 (solicitarea nr. 21295/09) Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 16 aprilie 2009 (solicitarea nr. august 2012 și invitând Curtea să șteargă cererile de rol, precum și răspunsul părților reclamante la această declarație După ce au deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Lista părților reclamante figurează în tabelul din anexă. La 22 septembrie 2011, cererile au fost comunicate guvernului Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: La introducerea hotărârilor judecătorești, reclamanții, dnii Tunç, chaabuk, mail și Güzel își ispășiseră pedeapsa la închisoarea de tip F din Bolu. Cu toții s-au confruntat, în închisorile turcești, cu refuzul autorităților penitenciare de a trimite scrisori către destinatari sau către aceștia înșiși sau cu cenzura acestora. La diferite date (a se vedea tabelul din anexă), reclamanții au sesizat instanțele naționale pentru a contesta obstacolele în calea corespondenței lor. În urma examinării lor, instanțele naționale, hotărând la dosar, au considerat că practicile în litigiu ale autorităților penitenciare erau conforme cu legile și reglementările în vigoare în măsura în care nu era posibil să se verifice dacă conținutul scrisorilor respecta limitele prevăzute la art. 68 alin. (3) din Legea nr. 5275. Detaliile fiecărei proceduri sunt descrise în tabelul din anexă. GRIEFS invocând articolele 8 și 9, 10 și 14 din convenție, reclamanții susțin că măsurile luate de administrația în cauză referitoare la scrisorile lor aduc atingere, într-un mod discriminatoriu, dreptului acestora la respectarea corespondenței, precum și libertății lor de gândire și de exprimare. 10. Invocând art. 6 din Convenție, unii reclamanți (solicitanți nr. 13930/09 și 21295/09) se plâng de lipsa de echitate a procedurii în fața instanțelor naționale din cauza absenței de la cinstire în cadrul procedurii disciplinare, de la a ține seama de dreptul la apărare, precum și de lipsa de independență și de imparțialitate a instanțelor naționale. Având în vedere similitudinea cauzelor în ceea ce privește faptele și aspectele de fond pe care le ridică, Curtea, pe baza articolului 42 1 din Regulamentul său de procedură, consideră că acestea ar trebui să fie anexate. Cu privire la încălcarea articolului 8 din convenție 12. Reclamanții susțin că măsurile luate de către administrația competentă în legătură cu corespondențele lor aduc atingere, într-un mod discriminatoriu, dreptului lor la respectarea corespondenței, precum și libertății lor de gândire și de exprimare. În această privință, ele invocă articolele 8, 9, 10 și 14 din Convenție. În lumina jurisprudenței sale (Fazol Ahmet Tamer c. Turcia, 6289/02, § 33, 5 decembrie 2006 și Nakçi c. Turcia, n 25886/04, § 13, 30 septembrie 2008), Curtea consideră că aceste obiecțiuni trebuie să fie examinate din perspectiva exclusiv a articolului 8, astfel cum a fost formulat în părțile relevante ale acestuia Orice persoană are dreptul la respectarea (...) corespondenței sale. O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice (...) apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 13. În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 16 august 2012, guvernul a informat Curtea că intenționa să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de aceste acțiuni. În plus, acesta a invitat Curtea să le elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. 14. Guvernul Republicii Turcia oferă reclamantului [...] suma de 400 (patru cenți) EUR, care acoperă orice prejudiciu, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de taxă și de impozit de către solicitant, sumă pe care o consideră adecvată în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă va fi convertită în lire turcești la rata aplicabilă la data plății și va fi scutită de orice taxă aplicabilă și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții, pronunțată în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Având în vedere principiile enunțate în hotărârea Mehmet Nuri Özen și altele c. Turcia 15672/08 și altele, 11 ianuarie 2011), guvernul consideră că, la data la care reclamantul a răspuns, acesta a constituit o interferență neprevăzută prin lege în dreptul acestora, garantate prin art. 8 din convenție. Acesta precizează că [...] a adoptat o circulară ministerială al cărei conținut a pus în aplicare o practică de natură să elimine obstacolele din calea corespondenței redactate într-o altă limbă decât turca și, prin urmare, solicită cu respect Curții să spună că nu mai este justificat să continue examinarea cererilor și să le elimine din rol în conformitate cu art. 37 din convenție. 15. Prin scrisorile din 3 ianuarie 2013 (solicitarea nr. 23014/09) și 7 ianuarie 2013 (solicitările nr. 22373/07, 13930/09, 21295/09 și 4044/09), părțile reclamante au indicat că nu au fost satisfăcute de termenii declarației unilaterale 16. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. (...) din orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 17. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere a rolului în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. 18. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar c. Turcia ((întrebare preliminară) [GC], 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). 19. În această privință, Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Turciei, jurisprudența sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe nerespectarea dreptului la corespondență al deținuților (a se vedea, de exemplu, Silver și alții c. Regatul Unit, 25 martie 1983, §§ 83-105, seria A n 61, Calogero Diana c. Italia, 15 noiembrie 1996, § 28, 32 și 33, Rec., 1996, Petra c. România, 23 septembrie 1998, § 37, Rec., 1998 VII, Cotleț c. România, 38565/97, § 59 și 61-65, 3 iunie 2003, și Mehmet Nuri Özen și alții c. Turcia, n 15672/08, 24462/08, 27559/08, 28302/08, 28312/08, 34823/08, 40738/08, 41124/08, 43197/08, 51938/08 și 58170/08, § 62, 11 ianuarie 2011 20. Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestei părți a cererilor [art. 37 alineatul (1) litera (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze această parte a cererilor (art. 37 alineatul (1) în fine 22. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, această parte a cererilor ar putea fi reinclusă în rolul prevăzut la art. 37 alineatul (2) din Convenție (Josipovićc. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Cu privire la celelalte presupuse încălcări 23. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții (reclamanții n 13930/09 și 21295/09) se plâng de lipsa de echitate a procedurii în fața instanțelor naționale, din cauza absenței în instanță în cadrul procedurilor disciplinare, a dreptului la apărare, precum și a lipsei independenței și a imparțialității instanțelor naționale. 24. În ceea ce privește motivul întemeiat pe lipsa de înștiințare în fața instanțelor naționale, Curtea amintește deja că, în cazuri precum cel din speță, în care faptele nu sunt controversate, iar aspectele de drept nu prezintă o complexitate deosebită, nedeținerea unei audieri publice nu aduce atingere cerințelor articolului 6 Õ Pentru o abordare similară Nusret Kaya și alții c. Turcia , n 43750/06, 43752/06, 32054/08, 37753/08 și 60915/08 § 84, CEDH 2014 (extracturi) . Prin urmare, în circumstanțele speciale ale prezentelor cauze, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din convenție. 25. Pe de altă parte, Curtea arată că celelalte obiecțiuni întemeiate pe art. 6 din Convenție sunt formulate în general și că nu apar în speță ca fiind invocate. Prin urmare, ele trebuie considerate în mod vădit nefondate și respinse în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide în de a anexa cererile Ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la litigiul întemeiat pe art. 8 din Convenție și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate decide să elimine această parte a cererilor de rol în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție Declară restul cererilor inadmisibile. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 16 aprilie 2015. Abel Campos Nebojša Vučinić Grefier adjunct Președinte Anexă la cerere Numele reclamantului Data nașterii Măsura în litigiu Data la care a fost pronunțată Hotărârea Tribunalului din D Trimiterea scrisorii către corespondentul său după ce a tăiat pasajele în kurdă 20/03/2007 Familia reclamantului imposibil de a verifica conținutul pasajelor scrise într-o altă limbă decât turca Art. 68 § 3 din Legea nr. 5275 privind executarea pedepselor și a măsurilor preventive ( Regulamentul nr. 123 § 1 din Regulamentul privind executarea pedepselor și a măsurilor preventive (precum Regulamentul nr. 4044/09 Yusuf cu titlul "ABUK" 20/04/1960 "Nedirecția 10/06/2008" Mama reclamantului imposibil de a verifica conținutul pasajelor scrise într-o altă limbă decât turca Art. 68 § 3 din Legea nr. 5275 și art. 123 § 1 din Regulamentul 13930/09 Muhammed 11/02/2009 Familia reclamantului Imposibilitatea de a verifica conținutul scrisorii redactate într-o altă limbă decât turca Art. 68 alineatul (3) din Legea nr. 5275 și art. 123 § 1 din Regulamentul 21295/09 Muhammed Imposibilitatea de a verifica conținutul pasajelor scrise într-o altă limbă decât turca Art. 68 § 3 din Legea nr. 5275 și art. 123 § 1 din Regulamentul nr. 23014/09 Mehmet Deniz GÜZEL 04/12/1972 Nedirecționarea și confiscarea 25/06/2008 Mama reclamantului incapacitatea de a verifica conținutul pasajelor redactate într-o altă limbă decât turca Art. 68 § 3 din Legea nr. 5275 și art. 123 § 1 din Regulamentul nr.