CASE OF ORLOVSKIY v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

02.04.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-1 - Lawful arrest or detention);Violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-3 - Reasonableness of pre-trial detention);Violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-4 - Review of lawfulness of detention)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

CASE OF ORLOVSKIY v. UKRAINE (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1968 și, la momentul cele mai recente comunicări de la solicitant, a fost reținut la Odessa. La o dată neespecificată în 2006 K. menționată într-o mărturisire dată în același timp fiind interogat de poliție că reclamantul a participat la uciderea Z., un membru al bandei, în 2002. La 28 iulie 2006, reclamantul a fost oprit pe autostradă și arestat de poliție, care și-a confiscat masina. Potrivit reclamantului, motivele pentru arestarea sa nu au fost clar explicate. Între 28 iulie și 1 august 2006 el a fost transferat la diferite unități de poliție și a fost interogat. La 30 iulie 2006, poliția a găsit explozivi în mașină care au fost confiscați de reclamant la arestarea sa. 10. La 1 august 2006 au fost înființate proceduri penale împotriva reclamantului cu suspiciune de posesia ilegală a explozivilor și de uciderea Z., iar un raport de arestare a fost redactat și contrasemnat de solicitant. 11. La 4 august 2006, Curtea de district Kyivskiy din Odessa („Curtea Kyivskiy”) a retras reclamantul în custodie timp de zece zile în așteptarea colectării informațiilor referitoare la persoana sa. 12. La 10 august 2006, reclamantul a fost acuzat oficial de posedarea explozivilor ilegali și de participarea la uciderea Z., care a fost comisă de o bandă organizată în 2002. 13. La 11 august 2006, Curtea Kievskiy a retras reclamantul în custodie timp de două luni, care urmează să fie numărată începând cu 28 iulie 2006. Curtea a remarcat că gravitatea acuzațiilor împotriva reclamantului constituie o bază suficientă pentru frica că va absoarce sau va interfera cu ancheta dacă ar fi eliberată. 14. În aceeași zi, Curtea a pronunțat o hotărâre separată care a atras atenția Ministrului Internului asupra încălcărilor drepturilor reclamantului în timpul arestării sale. În special, a remarcat că detenția nedocumentată a reclamantului între 28 iulie și 1 august 2006 a fost ilegală. Curtea a solicitat ministrului să investigheze incidentul. Reclamantul, acționând prin intermediul avocatului său, a făcut apel împotriva ordinului de detenție. El a susținut că a avut referințe bune de la angajatorul său, a avut o familie cu trei copii care sunt minori și că a suferit probleme de sănătate. 16. La 17 august 2006, Curtea Regională de Apel („Cortea de Apel”) a respins apelul reclamantului. Curtea a remarcat, în special, că ținând cont de gravitatea acuzațiilor împotriva reclamantului, împreună cu faptul că a rezistat în Crimea în timp ce autoritatea investigativă a fost localizată în Odessa, există motive să se temă că ar putea absoarce sau să intervină în anchetă dacă ar fi fost lansat. 17. La 25 septembrie 2006, Curtea de Apel a prelungit detenția reclamantului până la 28 februarie 2007, declarând în termeni generale că reclamantul ar putea abscinde, presiunea martorilor sau interfera cu ancheta dacă ar fi eliberat. 18. La 23 februarie 2007, reclamantul, reprezentat de avocatul său, a formulat o obiecție împotriva cererii autorității de anchetă de a prelungi detenția. El a reiterat că are o adresă permanentă, o familie cu trei copii care sunt minori, și că înainte de arestarea sa, el a fost implicat în activitate comercială legală. El s-a referit la agravarea ulcerelor sale și a declarat că în timpul în care a fost reținut în arest, nu s-a inițiat nicio acțiune de investigație care l-a implicat și nu s-au descoperit nicio nouă dovadă despre implicarea sa în orice crimă. 19. La 26 februarie 2007, Curtea de Apel a permis cererea autorității de investigare și a prelungit detenția reclamantului până la 28 aprilie 2007, având aceleași motive ca și în decizia sa din 25 septembrie 2006. 20. La 20 aprilie 2007, reclamantul, reprezentat de avocatul său, și care a citat aceleași motive ca înainte, a formulat din nou o obiecție împotriva cererii autorității de investigare de a prelungi detenția sa. 21. La 24 aprilie 2007, Curtea Supremă a prelungit în continuare detenția reclamantului până la 22 august 2007, declarând că trebuie luate măsuri de investigare suplimentare și nu au existat motive de eliberare a reclamantului. 22. La 9 august 2007, reclamantul a fost acuzat de participare la mai multe alte infracțiuni comise într-o bandă, inclusiv crime, răpiri și tortură. 23. La 14 august 2007, Curtea Supremă a acordat cererea autorității de investigare de a prelungi detenția a șase supuși membri ai bandei criminale, inclusiv reclamantul, până la 17 februarie 2008. Acesta a remarcat gravitatea acuzațiilor, faptul că ancheta a avut legătură cu treizeci de episoade diferite de presupuse infracțiuni comise de o asociere criminală și că autoritățile de investigare au nevoie de mai mult timp pentru a-și termina activitatea. 24. Potrivit Guvernului, în timpul anchetei preliminare, autoritățile au intervievat în total 17 acuzați, 21 de victime și 275 de martori, au efectuat 30 de confruntații față în față, 37 de parade de identificare, 20 de reconstrucții și 14 convulsii, au obținut 66 de experți și au efectuat o serie de alte acțiuni de investigație. 25. La 18 decembrie 2007, reclamantul a fost prezentat cu factura finală de inculpare. Pe lângă acuzațiile anterioare, reclamantul a fost, de asemenea, inculpat pentru participarea la o bandă armată (bandiere). 26. La 24 decembrie 2007, ancheta a fost încheiată și reclamantul și co-apărătorii lui au primit timp pentru a studia dosarul. 27. La 24 ianuarie 2008, Curtea de Apel a Kyiv („Curtea de Apel a Kyiv”) a prelungit detenția reclamantului până la 20 august 2008, menționând gravitatea acuzațiilor, confirmând că decizia de a-l plasa în detenție a fost corectă și se referă la necesitatea de a finaliza studiul dosarului. 28. La 14 august 2008, reclamantul a depus o opoziție împotriva cererii autorității de investigare de a-și prelungi detenția, susținând în special că motivul faptului că familiarizarea cu documentele de caz a durat atât de mult a fost o organizație procedură pronunțată. 29. La 15 august 2008, Curtea de Apel a prelungit detenția reclamantului până la 20 octombrie 2008, citand aceleași motive ca în decizia sa din 24 ianuarie 2008. 30. La 9 octombrie 2008, reclamantul a notificat biroul procurorului că, deși nu exista un document de caz pe care nu l-a văzut încă, el a renunțat la dreptul de a studia în continuare și a solicitat să fie eliberat în așteptarea procesului. 31. La 12 octombrie 2008, Oficiul Procurorului General a promis să trimită reclamantului formularele procedurale relevante, dar a declarat că nu există motive de eliberare. 32. La 14 octombrie 2008, reclamantul a contestat din nou, în termeni similari, cererea urmăririi judiciare de prelungire a detenției sale. 33. La 15 octombrie 2008, Curtea de Apel din Kyiv a permis cererea urmăririi penale, prelungind detenția reclamantului până la 20 decembrie 2008 și declarând, în plus față de motivele date anterior, că acuzații au nevoie de timp pentru a finaliza studiul dosarului. 34. La 16 decembrie 2008, Curtea de Apel a prelungit în continuare detenția reclamantului până la 19 februarie 2009, citand aceleași motive. 35. Între 19 februarie și 18 martie 2009, reclamantul a rămas în detenție. 36. La 18 martie 2009, Curtea de Apel Odessa, în calitate de instanță judecătorească, a organizat o ședință pregătită în cazul reclamantului și în cazul condamnatorilor. Acesta a respins cererea reclamantului de eliberare, depusă în aceeași zi, menționând că nu există nicio bază pentru acordarea acestuia. 37. La 15 iunie 2011, reclamantul, reprezentat de avocatul său, a cerut să fie eliberat în așteptarea procesului, susținând că sănătatea sa se deteriorează, că nu există dovezi suficiente împotriva lui, că, deoarece toți martorii și victimele au depus deja mărturie la proces, reclamantul nu ar putea să-i pună sub presiune și, în sfârșit, că are referințe bune, doi copii dependenți care sunt minori și o adresă permanentă. 38. La 15 iunie 2011, Curtea de Apel a respins cererea reclamantului, menționând gravitatea acuzațiilor împotriva acestuia și afirmand că procesul nu era complet și că nu exista niciun motiv pentru a-l elibera. 39. Potrivit Guvernului, un total de 151 de audieri au fost desfășurate în cazul Curții de Apel din Odessa, unele din care au fost suspendate, datorită eșecului unuia dintre acuzați, care a fost liberă. 40. La 18 octombrie 2011, Curtea de Apel a declarat reclamantul vinovat de crimă, răpire și bandit și l-a condamnat la 14 ani de închisoare cu confiscarea proprietății sale. 41. Potrivit reclamantului, la 30 iulie 2013, Curtea Civilă Supremă și Criminală, în apel de la el și avocatul său, și-a susținut condamnarea și a modificat hotărârea instanței de judecată, rectificand clasificarea juridică internă a unei dintre infracțiunile. 42. La 16 octombrie 2006, Procuratura Generală a respins cererea de o întâlnire cu reclamantul depus de I.O., soția reclamantului. Oficiul Procurorului General a remarcat că „nu a fost necesară o întâlnire între rude și [reclamantul]” la acea vreme. 43. Potrivit reclamantului, a fost refuzată posibilitatea de a se întâlni sau corespunde familiei sale pentru întreaga perioadă de detenție anterioară. 44. La 25 mai 2009, reclamantul a depus o cerere la Curtea de Apel de la Odessa pentru o vizită a familiei sale, și anume mama, soția și copiii lui. El a declarat că, pe parcursul perioadei de detenție anterioară, autoritățile de investigare și-au respins cererile de vizită a familiei fără justificare suficientă. 45. Potrivit Guvernului, cererea reclamantului din 25 mai 2009 a fost acordată, însă rudele reclamantului nu au profitat de aceasta și nu au vizitat reclamantul.

The applicant was born in 1968 and, at the time of the most recent communication from the applicant, was detained in Odessa. 6. On an unspecified date in 2006 K. mentioned in a confession given whilst being questioned by the police that the applicant had participated in the murder of Z., a gang member, in 2002. 7. On 28 July 2006 the applicant was stopped on the motorway and arrested by police, who also seized his car. 8. According to the applicant, the reasons for his arrest were not clearly explained to him. Between 28 July and 1 August 2006 he was transferred to various police units and questioned. 9. On 30 July 2006 the police found explosives in the car which had been seized from the applicant upon his arrest. 10. On 1 August 2006 criminal proceedings were instituted against the applicant on suspicion of the illegal possession of explosives and the murder of Z., and an arrest report was drafted and countersigned by the applicant. 11. On 4 August 2006 the Kyivskiy District Court of Odessa (“the Kyivskiy Court”) remanded the applicant in custody for ten days pending collection of information concerning his person. 12. On 10 August 2006 the applicant was formally charged with possessing illegal explosives and taking part in the murder of Z., which had been committed by an organised gang in 2002. 13. On 11 August 2006 the Kyivskiy Court remanded the applicant in custody for two months, to be counted from 28 July 2006. The court noted that the gravity of the charges against the applicant constituted a sufficient basis for the fear that he would abscond or interfere with the investigation if released. 14. On the same day the court made a separate ruling drawing the attention of the Minister of the Interior to breaches of the applicant’s rights whilst effecting his arrest. It noted, in particular, that the applicant’s undocumented detention between 28 July and 1 August 2006 was unlawful. The court asked the Minister to investigate the incident. The case file does not show any follow-up. 15. The applicant, acting through his lawyer, appealed against the detention order. He submitted that he had good references from his employer, had a family including three children who were minors, and that he had been suffering from health problems. 16. On 17 August 2006 the Odessa Regional Court of Appeal (“the Odessa Court of Appeal”) rejected the applicant’s appeal. The court noted, in particular, that taking into account the gravity of the charges against the applicant, together with the fact that he resided in Crimea ‒ whereas the investigative authority was located in Odessa ‒ there was reason to fear that he might abscond or interfere with the investigation if released. 17. On 25 September 2006 the Odessa Court of Appeal extended the applicant’s detention until 28 February 2007, stating in general terms that the applicant might abscond, pressure witnesses or interfere with the investigation if released. 18. On 23 February 2007 the applicant, represented by his lawyer, lodged an objection against the investigative authority’s request to extend his detention. He reiterated that he had a permanent address, a family with three children who were minors, and that prior to his arrest he had been engaged in lawful business activity. He referred to the aggravation of his ulcers and stated that during the time he had been held in custody, no investigative action involving him had been initiated and no new evidence of his involvement in any crime had been discovered. 19. On 26 February 2007 the Odessa Court of Appeal allowed the investigative authority’s request and extended the applicant’s detention until 28 April 2007, giving the same reasons as in its decision of 25 September 2006. 20. On 20 April 2007 the applicant, represented by his lawyer, and citing the same reasons as before, again brought an objection against the investigative authority’s request to extend his detention. 21. On 24 April 2007 the Supreme Court further extended the applicant’s detention until 22 August 2007, stating that additional investigative action needed to be taken and there were no reasons to release the applicant. 22. On 9 August 2007 the applicant was charged with participation in several other offences committed in a gang, including murders, abductions, and torture. 23. On 14 August 2007 the Supreme Court granted the investigative authority’s request to extend the detention of six purported criminal gang members, including the applicant, until 17 February 2008. It noted the gravity of the charges, the fact that the investigation related to thirty different episodes of alleged crimes committed by a criminal association and that the investigative authorities needed more time to finish their work. 24. According to the Government, during the pre-trial investigation the authorities interviewed in total 17 defendants, 21 victims and 275 witnesses, conducted 30 face-to-face confrontations, 37 identification parades, 20 reconstructions and 14 seizures, obtained 66 experts’ reports and carried out a number of other investigative actions. 25. On 18 December 2007 the applicant was presented with the final bill of indictment. In addition to previous charges, the applicant was also indicted for participation in an armed gang (banditry). 26. On 24 December 2007 the investigation was completed and the applicant and his co-defendants were given time to study the case file. 27. On 24 January 2008 the Kyiv City Court of Appeal (“the Kyiv Court of Appeal”) extended the applicant’s detention until 20 August 2008, noting the gravity of the charges, confirming that the decision to place him in detention was correct, and referring to the need to complete the study of the case file. 28. On 14 August 2008 the applicant lodged an objection against the investigative authority’s request to extend his detention. He argued, in particular, that the reason that familiarisation with the case file materials was taking so long was poor procedural organisation. 29. On 15 August 2008 the Kyiv Court of Appeal extended the applicant’s detention until 20 October 2008, citing the same reasons as in its decision of 24 January 2008. 30. On 9 October 2008 the applicant notified the prosecutor’s office that although there was some case file material he had not yet seen, he waived his right to further study and asked to be released pending trial. 31. On 12 October 2008 the General Prosecutor’s Office promised to send the applicant the relevant procedural forms but stated that there were no grounds for his release. 32. On 14 October 2008 the applicant again objected, in similar terms, to the prosecution’s request for extension of his detention. 33. On 15 October 2008 the Kyiv Court of Appeal allowed the prosecution’s request, extending the applicant’s detention until 20 December 2008, and stating, in addition to reasons given previously, that the defendants needed time to complete the study of the case file. 34. On 16 December 2008 the Kyiv Court of Appeal further extended the applicant’s detention until 19 February 2009, citing the same reasons. 35. Between 19 February and 18 March 2009 the applicant remained in detention. 36. On 18 March 2009 the Odessa Court of Appeal, acting as the trial court, held a preparatory hearing in the applicant’s and his co-defendants’ case. It rejected the applicant’s request for release, lodged on the same day, stating that there was no basis for granting it. 37. On 15 June 2011 the applicant, represented by his lawyer, asked to be released pending trial, arguing that his health was deteriorating, that there was insufficient evidence against him, that because all the witnesses and victims had already testified at trial the applicant would not be able to pressure them, and lastly that he had good references, two dependent children who were minors, and a permanent address. 38. On 15 June 2011 the Odessa Court of Appeal rejected the applicant’s request, noting the gravity of the charges against him and stating that the trial was not complete and that there was no reason to release him. 39. According to the Government, a total of 151 hearings were held in the case by the Odessa Court of Appeal, a number of which were adjourned, some due to the failure of one of the defendants ‒ who was at liberty ‒ to attend. 40. On 18 October 2011 the Odessa Court of Appeal found the applicant guilty of murder, kidnapping, and banditry and sentenced him to fourteen years’ imprisonment with confiscation of his property. 41. According to the applicant, on 30 July 2013 the Higher Civil and Criminal Court, on appeal from him and his lawyer, upheld his conviction and amended the judgment of the trial court, rectifying the domestic legal classification of one of the offences. 42. On 16 October 2006 the General Prosecutor’s Office rejected the request for a meeting with the applicant lodged by I.O., the applicant’s wife. The General Prosecutor’s Office noted there was “no indication that a meeting between the relatives and [the applicant] was necessary” at the time. 43. According to the applicant, he was denied the possibility of meeting or corresponding with his family for the entire period of his pre-trial detention. 44. On 25 May 2009 the applicant lodged a request with the Odessa Court of Appeal for permission for a visit from his family, namely his mother, wife and children. He stated that throughout the period of his pre-trial detention the investigative authorities had rejected his requests for family visits without sufficient justification. 45. According to the Government, the applicant’s request of 25 May 2009 was granted but the applicant’s relatives did not avail themselves of it and did not visit the applicant.

§ Cauze similare