Comunicat la 15 aprilie 2015 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 49448/08 Aleksandre MANUKIAN împotriva Georgiei depusă la 25 septembrie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Aleksandre Manukian, este un național georgian, născut în 1965 și locuiește în Tbilisi. El este reprezentat în fața Curții de către dna E. Fileeva, un avocat practicant în Tbilisi. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost condamnat la închisoare pentru diferite infracțiuni din Rustavi nr. 1 la momentul material. Potrivit proiectului de procedură de inculpare din 5 aprilie 2006, el și alți patru deținuți au atacat șeful departamentului de închisoare (o autoritate responsabilă de închisoare la momentul material) – B. Akh., Guvernatorul Rustavi nr. 1 Prizonă – T. și alți trei reprezentanți ai departamentului de închisoare în timp ce acesta din urmă au fost inspectarea Rustavi nr. 1 Prizonă la dimineața din 30 ianuarie 2006. La 1 august 2006, Curtea Rustavi a condamnat reclamantul și co-apărătorii săi, în conformitate cu art. 378 § 4 din Codul Penal Georgia (dezobedință, obstrucționarea activităților de închisoare și atacarea ofițerilor de închisoare). Judecătorul judecător a concluzionat că reclamantul a atacat victimele aruncând sticle și alte obiecte în direcția lor, insultându-le verbal și incitand și alți prizonieri la revoltă împotriva administrației închisorii. Pedeapsa finală, care includea o parte neservită a propoziției anterioare, a fost stabilită la zece ani și patru luni. În stabilirea vinovăției reclamantului, instanța de primă instanță a făcut trimitere la declarațiile celor cinci victime, inclusiv declarațiile preliminare ale șefului departamentului de închisoare și guvernatorului Rustavi nr. 1. Cele două, în ciuda cererilor repetate ale acuzaților, nu au fost examinate în instanță. Curtea se bazează în continuare pe mărturia a șapte membri ai unității speciale a departamentului de închisoare („unitatea specială”), care au fost implicați în incident, precum și pe declarațiile doi deținuți care au dat seama de evenimentele în cauză. Potrivit reclamantului, în timp ce își constată vinovatul, Curtea Rustavi a lăsat neexaminat versiunea de evenimente a lui și a co-apărătorilor săi. În special, susțin că la 30 ianuarie 2006, la ora 17:00. au fost treziți de șeful departamentului de închisoare însoțit de Guvernatorul de Prizona Rustavi nr.1, mai mulți angajați ai departamentului de închisoare și membrii unității speciale, care le-au insultat și umilit verbal. Reclamantul a fost amenințat de șeful departamentului de închisoare și apoi tratat rău de mai mulți ofițeri ai unității speciale. Deținuții au protestat și șeful departamentului de închisoare împreună cu colegii săi au plecat. Cu toate acestea, într-un scurt timp, la ora 7:00 a.m. unitatea specială a reintrat în închisoare, a forțat prizonierii din baracă și le-a bătut sever. Potrivit reclamantului, ei au fost obligați să treacă printr-un așa-numit coridor organizat de ofițeri de unitate specială, care le-a bătut și insultat. Apoi, un grup de prizonieri, inclusiv reclamantul, a fost transferat la închisoarea Ksani, unde au fost puși într-o celulă de pedeapsă și au lăsat acolo o lună în condiții extrem de slabe, fără asistență medicală. În sprijinul versiunii lor de evenimente, reclamantul, împreună cu co-apărătorii săi, a cerut judecătorului judecător să examineze alți prizonieri în numele lor, precum și un medic, care a înregistrat leziunile deținuților bolnavi tratați. Totuși, cererile au fost refuzate. Reclamantul a apelat la condamnarea sa, protestând nevinovăția sa și declarând că declarațiile martorilor acuzațiilor au fost contradictorii, că acuzațiile sale de netratat nu au fost luate în considerare și că anumite dovezi furnizate în apărarea sa au fost ignorate. La 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Tbilisi a respins recursul reclamantului, constatand că instanța de primă instanță a stabilit în mod corespunzător vina reclamantului și a dat calificarea juridică corectă a acțiunilor sale. Curtea de Apel nu a reușit să invoce cele două victime B. Akh. și T. la procedură. În ceea ce privește martorii apărării, acesta a permis interogarea unui singur prizonier care a fost martor la evenimentele din 30 ianuarie 2006. Curtea de apel a respins acuzația reclamantului privind maltraturile sale și încarcerarea ulterioară într-o celulă de pedeapsă din închisoarea Ksani ca fiind neconvențiată. Prin decizia din 11 februarie 2008, Curtea Supremă a Georgiei a respins recursul reclamantului pe punctele de drept ca fiind inadmisibil. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost tratat rău de către șeful departamentului de închisoare, personalul însoțitor și ofițerii sale din unitatea specială în cursul evenimentelor de 30 de ani. Ianuarie 2006, a pus ulterior într-o celulă de pedeapsă și a lăsat fără asistență medicală necesară în condiții inadecvate și că nu au fost efectuate investigații adecvate în acuzațiile sale de maltratare. El a remarcat, în special, că ancheta nu a fost independentă, așa cum a fost condusă de Departamentul de Investigație al Ministerului Justiției, același Minister care, la momentul material, a fost prin intermediul departamentului de închisoare responsabil cu sistemul penitenciar; că instanțele interne au examinat cazul într-o manieră unilaterală, refuzând să pună la îndoială martorii în apărarea reclamantului și respingând cererile de examinare în judecată a martorilor cheie ai urmăririi. În consecință, deciziile rendue nu au fost justificate. Întrebarea părților A epuizat reclamantul toate căile de recurs interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție, pentru plângerile sale în temeiul articolului 3 din Convenție? În cazul în care reclamantul a fost supus unui tratament inuman și degradant în încălcarea articolului 3 din Convenție? În special, literele (a) Reclamantul a fost tratat rău în timpul evenimentelor din 30 ianuarie 2006 în închisoarea nr. 1 Rustavi? (b) Reclamantul a fost pus într-o celulă de pedeapsă în închisoarea Ksani și a lăsat acolo fără asistență medicală necesară în condiții inadecvate? Autoritățile naționale competente au efectuat o anchetă adecvată cu privire la acuzațiile reclamantului privind maltraturile, conform obligației procedurale prevăzute la art. 3 din Convenție (a se vedea Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, § 131, CEDO 2000-IV)? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și § 3 litera (d) din Convenție? În special, (a) faptul că ancheta a fost efectuată de Departamentul de Investigație al Ministerului Justiției are un efect negativ asupra echității procedurilor în sensul articolului 6 § 1 din Convenție? (b) Curtea internă a examinat în mod corespunzător versiunea evenimentelor din 30 ianuarie 2006 cu privire la evenimentele din 30 ianuarie 2006? (c) Curtea internă nu a examinat șeful departamentului de închisoare și guvernatorul Rustavi nr. 1 Compatibil cu dreptul de apărare al reclamantului și dreptul său la un proces echitabil în sensul art. 6 §§ 1 și 3 lit. (d) din Convenție? (d) Refuzurile instanțelor interne de a examina martorii în numele reclamantului în legătură cu presupusele sale nerespectări au consecințe asupra drepturilor sale de apărare și asupra dreptului său la un proces echitabil în sensul articolului 6 §§ §§ și 3 literele (d) din Convenție?
Communicated on 15 April 2015
Application no. 49448/08
Aleksandre MANUKIAN
against Georgia
lodged on 25 September 2008
1.
The applicant, Mr Aleksandre Manukian, is a Georgian national, who was born in 1965 and lives in Tbilisi. He is represented before the Court by Ms E. Fileeva, a lawyer practising in Tbilisi. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
2.
The applicant was serving a prison sentence for various offences in Rustavi no. 1 Prison at the material time. According to the bill of indictment of 5 April 2006, he along with four other inmates attacked the head of the prison department (an authority in charge of prisons at the material time) – B. Akh., the Governor of Rustavi no. 1 Prison – T. T. and three other representatives of the prison department while the latter were inspecting Rustavi no. 1 Prison early in the morning of 30 January 2006. The head of the prison department as well as his accompanying prison officials were formally granted victim status in the above criminal proceedings.
3.
On 1 August 2006 the Rustavi City Court convicted the applicant and his co-defendants under Article 378 § 4 of the Criminal Code of Georgia (disobedience, obstruction of prison activities and attacking prison officers). The trial judge concluded that the applicant had attacked the victims by throwing bottles and other items in their direction, verbally insulting them and also inciting other prisoners to riot against the prison administration. The applicant was sentenced to eight years’ imprisonment. The final sentence, which included the unserved part of the applicant’s previous sentence, was set at ten years and four months.
4.
In establishing the applicant’s guilt, the first instance court referred to the statements of the five victims, including the pre-trial statements of the head of the prison department and the Governor of Rustavi no. 1 Prison. The two, despite the defendants’ repeated requests, had not been examined in court. The court further relied on the testimony of seven members of the special unit of the prison department (“the special unit”) who had been involved in the incident as well as on the statements of two prisoners who had eye-witnessed the events at issue.
5.
According to the applicant, while finding his guilty, the Rustavi City Court left unexamined his and his co-defendants’ version of events. They allege, in particular, that on 30 January 2006, at around 5:00 a.m. they were woken up by the head of the prison department accompanied by the Governor of Rustavi no.1 Prison, several employees of the prison department and members of the special unit, who verbally insulted and humiliated them. The applicant was threatened by the head of the prison department and then ill-treated by several officers of the special unit. The prisoners protested and the head of the prison department together with his colleagues left. However, in a short while, at around 7:00 a.m. the special unit re-entered the prison, forced the prisoners out of their barracks and severely beat them. According to the applicant, they were made to pass through a so-called corridor organised by the special unit officers, who beat and insulted them. Then, a group of prisoners, including the applicant, was transferred to Ksani Prison, where they were put in a punishment cell and left there for a month in extremely poor conditions, without any medical assistance. In support of their version of events, the applicant along with his co-defendants requested the trial judge to examine several other prisoners on their behalf as well as a doctor, who recorded the injuries of the ill
‑
treated prisoners. The requests were, however, refused.
6.
The applicant appealed his conviction, protesting his innocence and stating that the statements of the prosecution witnesses had been contradictory, that his ill-treatment allegations had not been considered and that certain evidence given in his defence had been ignored.
7.
On 23 April 2007 the Tbilisi Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal, finding that the first instance court had properly established the applicant’s guilt and given the correct legal qualification to his actions. The appeal court failed to summon the two victims B. Akh. and T. T. to the proceedings. As for the defence witnesses, it only allowed the questioning of one prisoner who had witnessed the events of 30 January 2006. The appeal court dismissed the applicant’s allegation concerning his ill-treatment and subsequent incarceration in a punishment cell in Ksani prison as unsubstantiated.
8.
By a decision of 11 February 2008 the Supreme Court of Georgia rejected the applicant’s appeal on points of law as inadmissible.
9.
The applicant complained under Article 3 of the Convention that he had been ill-treated by the head of the prison department, his accompanying staff members and officers from the special unit during the events of 30
January 2006, put subsequently in a punishment cell and left without required medical assistance in inadequate conditions; and that no adequate investigation had been conducted into his allegations of ill-treatment. Relying on Article 6 of the Convention he further claimed that the criminal proceedings conducted against him had been unfair. He noted, in particular, that the investigation had not been independent, as it had been conducted by the Investigative Department of the Ministry of Justice, the very same Ministry which, had been, at the material time, through the prison department in charge of the prison system; that the domestic courts had examined the case in a one-sided manner, refusing to question witnesses in the applicant’s defence and rejecting requests for the in-court examination of key prosecution witnesses. As a consequence the decisions rendered were unsubstantiated.
1.
Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention, for his complaints under Article 3 of the Convention? If so,
2.
Was the applicant subjected to inhuman and degrading treatment in breach of Article 3 of the Convention?
In particular,
(a)
Was the applicant ill-treated during the events of 30 January 2006 in Rustavi no. 1 Prison?
(b)
Was the applicant put in a punishment cell in Ksani Prison and left there without necessary medical assistance in inadequate conditions?
3.
Have the competent domestic authorities conducted an adequate investigation into the applicant’s allegations of ill-treatment, as required by the procedural obligation under Article 3 of the Convention (see
Labita v. Italy
[GC], no. 26772/95, § 131, ECHR 2000-IV)?
4.
Did the applicant have a fair hearing in determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention?
In particular,
(a)
Did the fact that the investigation had been conducted by the Investigative Department of the Ministry of Justice have an adverse effect on the fairness of the proceedings within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention?
(b)
Did the domestic courts duly examine the applicant’s version of events concerning the events of 30 January 2006?
(c)
Was the domestic courts’ failure to examine the head of the prison department and the Governor of Rustavi no. 1 Prison in-court compatible with the applicant’s defence rights and his right to a fair trial within the meaning of Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention?
(d)
Did the domestic courts’ refusal to examine witnesses on the applicant’s behalf in connection with his alleged ill-treatment have any consequences for his defence rights and his right to a fair trial within the meaning of Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention?