Reclamantul, dl Karen Manukyan, este un național georgian, născut în 1982 și trăiește în Rustavi. El a fost reprezentat în fața Curții de dl Zaza Khatiashvili și dl Levan Javakhadze, avocați care practică în Tbilisi. Guvernul georgian (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Levan Meskhoradze al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 septembrie 2004, un cuplu căsătorit, dl E.M. și dna N.K, au depus o plângere penală la poliție, susținând că au fost victime de răpire și extorcare. La 7 septembrie 2004 au fost inițiate proceduri penale în temeiul art. 143 § 2 lit. (a) și (b), § 2 lit. (a) și (b) și 236 § 1 și 2 din Codul de procedură penală din Georgia pentru privarea ilegală de libertate, extorcare și achiziție ilegală și deținerea de arme de foc. La 13 septembrie 2004, reclamantul a fost arestat în legătură cu procedura de mai sus. După cum a fost dezvăluit prin înregistrarea cauzei vehiculului reclamantului, care în conformitate cu reclamantul a fost falsificat, au fost găsite mai multe elemente de probă în vehicul și au fost colectate pentru o examinare suplimentară, inclusiv o grenadă de mână, mai multe cartușe și o mască de fața. Reclamantul susține că, în aceeași dată, câțiva ofițeri de poliție l-au supus la maltraturi în cazul transferului la Ministerul Internului Georgiei, în scopul obținerii unei mărturisiri la acuzațiile împotriva lui. Ofițerii de poliție se presupun că a legat reclamantul la un scaun și l-au bătut timp de cinci ore, reclamantul care a primit un număr deosebit de lovituri la cap. Bătăile au fost încurajate și supravegheate de doi ofițeri de poliție senior, dl B. Kh și dl J., care au amenințat să omoare reclamantul dacă nu a invocat vinovat. Apoi, reclamantul a fost transferat într-un centru de detenție temporar, unde, la admitere, a fost examinat vizual de un ofițer de serviciu în prezența unui alt ofițer de închisoare. Potrivit dosarului elaborat de ofițerul de serviciu și semnat corespunzător de reclamant („registrul din 13 septembrie 2004”), s-au identificat mai multe zgârieturi și zone roșii pe gâtul reclamantului. Înregistrarea a afirmat, de asemenea, că reclamantul a afirmat că a susținut aceste răni înainte de arest. La o paradă de identitate foto deținută la 14 septembrie 2004, victimele au identificat reclamantul ca unul dintre rapitorii lor. La 17 septembrie 2004, un șef de departament al Procurorului din orașul Tbilisi, bazat pe înregistrarea din 13 septembrie 2004, a instruit procurorul din districtul Vake-Saburtalo să consulte originea rănilor reclamantului și să ia orice acțiune legală necesară. La 25 aprilie 2006, reclamantul și trei persoane co-accusate au fost condamnate pentru multiple acuzații de răpire agravată, extorcare, luarea de ostatici, achiziționarea ilegală și deținerea de arme de foc și au cauzat atât leziuni grave, cât și leziuni corporale minore, comise în timp ce acționează într-o bandă criminală organizată și armată. Reclamantul a fost condamnat la treisprezece ani de închisoare. Condamnarea reclamantului s-a bazat în principal pe declarațiile victimelor, rezultatele paradei de identitate, înregistrarea cauzei vehiculului reclamantului, declarațiile ofițerilor de poliție care au efectuat căutarea, precum și o analiză a apelurilor telefonice mobile primite și ieșitoare ale reclamantului și a treilor sale co-accusate. Potrivit tranșei audierii de judecată, ambele victime au identificat reclamantul în instanță ca fiind autorul. Curtea a respins alibiul reclamantului și susține mărturiile martorilor ca fiind neconceput, raționând că alibiul a fost compus cu scopul unic de a evada responsabilitatea penală. 10. În recursul din 30 mai 2006, reclamantul a reiterat toate argumentele formulate de el la prima audiere. Reclamantul a contestat rezultatele cauzei vehiculului său și s-a plâns de o evaluare inexactă a probelor de către instanța de judecată și, de asemenea, de concedierea alibiului său. La 29 ianuarie 2007, Curtea de Apel Tbilisi, respingând în același timp una dintre circumstanțele agravante care modifică calificarea infracțiunilor, menține condamnarea reclamantului și condamnarea sa de 13 ani de închisoare. Curtea de Apel a susținut raționarea instanței de primă instanță cu privire la concluzia dovezii incriminatoare. La 25 iulie 2007, Curtea Supremă a Georgiei a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept. 12. La 10 octombrie 2007, avocatul reclamantului a depus o plângere penală la procurorul general al Georgiei și, în baza articolului 3 din Convenție, a solicitat inițiarea unei anchete penale cu privire la acuzațiile reclamantului de maltrat. Avocatul a denunțat că autoritățile judecătorești nu au îndeplinit instrucțiunile procurorului din 17 septembrie 2004, și că au efectuat o anchetă asupra circumstanțelor în care reclamantul și-a susținut leziunile. Avocatul a subliniat în special faptul că autoritățile relevante nu au pus la îndoială reclamantul în legătură cu leziunile sale. În sprijinul cererii de mai sus, avocatul a furnizat Procurorului General al Georgiei o copie a dosarului din 13 septembrie 2004 care a evaluat leziunile reclamantului, declarația reclamantului care descrie răul tratament a declarat că a suferit – inclusiv numele unora dintre presupusii infractori, precum și o copie a deciziei procurorului din 17 septembrie 2004. 13. Prezenta plângere a fost transmisă procurorului din orașul Tbilisi la 20 octombrie 2007 cu o cerere de raportare. 14. La 1 noiembrie 2007 au fost inițiate proceduri penale de către autoritățile judecătorești în legătură cu acuzațiile reclamanților de maltrat la 13 septembrie 2004. La 5 ianuarie 2008, în timp ce reclamantul a fost interogat ca martor, a susținut acuzațiile sale de maltrat și a numit din nou suspecții cheie. La 24 ianuarie 2008, un examen legistic a stabilit că leziunile reclamantului, astfel cum se descrie în înregistrarea din 13 septembrie 2004, au fost de natură minoră, nu au cauzat nici un prejudiciu stării sale de sănătate. 15. După cum a fost dezvăluit de dosarul penal în cauză depus de Guvern, mai mulți martori au fost interogați, inclusiv doi dintre presupusii suspecți numiti de reclamant și doi investigatori și procurorul responsabil cu cazul penal împotriva reclamantului. Toți au refuzat acuzațiile reclamantului. De asemenea, au fost efectuate mai multe alte acțiuni de investigație în scopul verificării cererilor reclamantului. Potrivit Guvernului, nu s-au constatat dovezi care să justifice acuzațiile reclamantului. 16. La 6 februarie 2005, reclamantul a fost transferat la aripa psihiatrica a spitalului închisorii cu simptome de tulburare de stres post-traumatică. Până atunci a dezvoltat insomnie, dureri de cap frecvente și amețeli. S-a plâns în special de depresie, irritabilitate și tinnitus. După o evaluare psihiatrică, reclamantul a fost diagnosticat ca suferind de tulburări de personalitate emoțional instabile și de sindrom cerebral non psihotic post-traumatic. Raportul medical al tratamentului reclamantului în spitalul penitenciar între 6 februarie și 4 mai 2005 a remarcat că reclamantul a suferit de mai multe ori o contuzie în trecut. Raportul a remarcat, de asemenea, că reclamantul nu a fost niciodată înregistrat la spital psihiatric și că părinții săi nu suferă de boli genetic transmisibile. 17. Reclamantul a fost externat din spitalul de închisoare după patru luni de tratament și s-a întors la Tbilisi nr. 1 închisoare la 4 iunie 2005. 18. La 30 octombrie 2007, avocatul reclamantului a scris o scrisoare guvernatorului Tbilisi nr. 1 închisoare, unde reclamantul a fost deținut la momentul material, întrebând despre disponibilitatea unui psihiatru în închisoare. Într-un răspuns din 5 noiembrie 2007, guvernatorul închisorii a informat avocatul că reclamantul a fost transferat în închisoarea nr. 6 Rustavi. El a menținut, în general, că un psihiatru din spitalul închisorii a fost solicitat să participe oricând a apărut nevoia. 19. În septembrie 2010, reclamantul a formulat noi plângeri medicale cu autoritățile de închisoare. Remarcabil, el s-a plâns de durere în zona taliei și după diagnosticarea unei verificări medicale cu radiculopatie. Reclamantul a fost prescris tratamentul relevant pe bază de medicamente în ambulatorie. 20. După cum a fost dezvăluit de dosarul său medical, reclamantul a avut ulterior consultații periodice cu diferite specialiști, inclusiv un psihiatru. Cele mai recente consultări, la 15 august 2011, au indicat că starea mentală a reclamantului era stabilă, fără semne de psihoză. 21. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Penală, în vigoare la momentul material, se citesc după cum urmează: art. 261 – Obligația de a iniția o investigație preliminară „La primirea informațiilor privind comisia unei infracțiuni, investigatorul și procurorul public, în limitele competențelor lor, desfășoară o anchetă. ...” art. 263 – Informații privind comisia unei infracțiuni „1. O anchetă preliminară se deschide pe baza informațiilor privind comisia unei infracțiuni aduse la atenția investigatorului sau procurorului public de către o persoană fizică sau o altă entitate juridică ... raportat în mass-media sau adus la lumină în timpul anchetei unui caz de către autoritatea responsabilă de anchetă ...”
1.The applicant, Mr Karen Manukyan, is a Georgian national, who was born in 1982 and lives in Rustavi. He was represented before the Court by Mr Zaza Khatiashvili and Mr Levan Javakhadze, lawyers practising in Tbilisi. The Georgian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Levan Meskhoradze of the Ministry of Justice. 2. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 3. On 2 September 2004 a married couple, Mr E.M. and Mrs N.K, lodged a criminal complaint with the police, alleging that they had been victims of kidnapping and extortion. On 7 September 2004 criminal proceedings were initiated under Articles 143 § 2 (a) and (b), 181 § 2 (a) and (b) and 236 §§ 1 and 2 of the Criminal Procedure Code of Georgia for aggravated unlawful deprivation of liberty, extortion and unlawful purchase and possession of firearms. 4. On 13 September 2004 the applicant was arrested in connection with the above proceedings. As disclosed by the record of a search of the applicant’s vehicle, which according to the applicant had been falsified, several items of evidence were found in the vehicle and collected for further examination, including one hand grenade, several cartridges and a face mask. 5. The applicant alleges that on the same date several police officers subjected him to ill-treatment upon his transfer to the Ministry of Internal Affairs of Georgia, with the aim of obtaining a confession to the charges against him. The police officers allegedly tied the applicant to a chair and beat him for five hours, the applicant receiving a particularly large number of blows to the head. The beatings were allegedly encouraged and supervised by two senior police officers, Mr B. Kh. and Mr. J. J., who threatened to kill the applicant if he did not plead guilty. 6. Subsequently, the applicant was transferred to a temporary detention centre, where, upon admission, he was visually examined by a duty officer in the presence of another prison officer. According to the record drawn up by the duty officer and duly signed by the applicant (“the record of 13 September 2004”), multiple scratches and reddened areas were identified on the applicant’s neck. The record also stated that the applicant had said that he had sustained those injuries prior to his arrest. 7. At a photo identity parade held on 14 September 2004, the victims identified the applicant as one of their kidnappers. 8. On 17 September 2004 a department head of the Tbilisi City Prosecutor’s Office, relying on the record of 13 September 2004, instructed the Vake-Saburtalo district prosecutor to inquire into the origin of the applicant’s injuries and take any lawful actions required. As disclosed by the case file, the above request has not resulted in any actual investigative actions. 9. On 25 April 2006 the applicant and three co-accused were convicted on multiple charges of aggravated kidnapping, extortion, hostage-taking, unlawful purchase and possession of firearms, and causing both grave and minor bodily injuries, committed while acting in an organised, armed criminal gang. The applicant was sentenced to thirteen years’ imprisonment. The applicant’s conviction was primarily based on the victims’ statements, the results of the identity parade, the record of the search of the applicant’s vehicle, statements from the police officers who had conducted the search, and an analysis of the incoming and outgoing mobile phone calls of the applicant and his three co-accused. According to the transcript of the trial hearing, both victims identified the applicant in court as the perpetrator. The court rejected the applicant’s alibi and supporting witness testimonies as unsubstantiated, reasoning that the alibi had been made up with the sole purpose of evading criminal responsibility. 10. In his appeal dated 30 May 2006, the applicant reiterated all the arguments made by him at the first-instance hearing. Notably, the applicant challenged the results of the search of his vehicle and complained of inaccurate assessment of evidence by the trial court and also about the dismissal of his alibi. The applicant did not make allegations of ill-treatment. 11. On 29 January 2007 the Tbilisi Court of Appeal, whilst whilst rejecting one of the aggravating circumstances modifying the qualification of the offences, maintained the applicant’s conviction and his sentence of thirteen years’ imprisonment. The appellate court endorsed the reasoning of the first-instance court concerning the conclusiveness of the incriminating evidence. On 25 July 2007 the Supreme Court of Georgia rejected the applicant’s appeal on points of law. 12. On 10 October 2007 the applicant’s lawyer lodged a criminal complaint with the General Prosecutor of Georgia and, relying on Article 3 of the Convention, requested the initiation of a criminal investigation of the applicant’s allegations of ill-treatment. The lawyer denounced the failure of the prosecuting authorities to carry out the prosecutor’s instructions of 17 September 2004, and to conduct an inquiry into the circumstances in which the applicant had sustained his injuries. The lawyer particularly stressed the relevant authorities’ failure to question the applicant in connection with his injuries. In support of the above request, the lawyer provided the General Prosecutor of Georgia with a copy of the record of 13 September 2004 assessing the applicant’s injuries, the applicant’s statement describing ill-treatment he stated he had suffered – including the names of some of the alleged perpetrators, and a copy of the prosecutor’s decision of 17 September 2004. 13. The above complaint was forwarded to the Tbilisi City prosecutor on 20 October 2007 with a request to report back. 14. On 1 November 2007 criminal proceedings were initiated by the prosecuting authorities in connection with the applicant’s allegations of ill-treatment on 13 September 2004. On 5 January 2008, while being questioned as a witness, the applicant maintained his allegations of ill-treatment and named the key suspects again. On 24 January 2008 a forensic examination established that the applicant’s injuries as described in the record of 13 September 2004 were of a minor nature, causing no damage to his state of health. 15. As disclosed by the relevant criminal case file submitted by the Government, several witnesses were questioned, including two of the alleged suspects named by the applicant and the two investigators and the prosecutor in charge of the criminal case against the applicant. They all denied the applicant’s allegations. Several other investigative actions were also carried out for the purpose of verifying the applicant’s claims. According to the Government, no evidence was found to substantiate the applicant’s allegations. 16. On 6 February 2005 the applicant was transferred to the psychiatric wing of the prison hospital with symptoms of post-traumatic stress disorder. By that time he had developed insomnia, frequent headaches and dizziness. He complained in particular of depression, irritability and tinnitus. Following a psychiatric evaluation, the applicant was diagnosed as suffering from emotionally unstable personality disorder and post-traumatic nonpsychotic cerebral syndrome. The medical report of the applicant’s treatment in the prison hospital between 6 February and 4 May 2005 noted that the applicant had suffered from concussion several times in the past. The report also noted that the applicant had never been registered with any psychiatric hospital in the past and that his parents did not suffer from any genetically transmissible diseases. 17. The applicant was discharged from the prison hospital after four months of treatment and returned to Tbilisi no. 1 Prison on 4 June 2005. 18. On 30 October 2007 the applicant’s lawyer wrote a letter to the governor of Tbilisi no. 1 Prison, where the applicant was an inmate at the material time, inquiring about the availability of a psychiatrist in the prison. In a reply of 5 November 2007, the prison governor informed the lawyer that the applicant had been transferred to Rustavi no. 6 Prison. He further maintained in general terms that a psychiatrist from the prison hospital was asked to attend whenever the need arose. 19. In September 2010 the applicant raised new medical grievances with the prison authorities. Notably, he complained of pain in the waist area and after a medical check-up was diagnosed with radiculopathy. The applicant was prescribed relevant drug-based treatment on an out-patient basis. 20. As disclosed by his medical file, the applicant subsequently had periodic consultations with various specialists, including a psychiatrist. The most recent consultation, on 15 August 2011, indicated that the applicant’s mental condition was stable, with no signs of psychosis. 21. The relevant provisions of the Code of Criminal Procedure, as in force at the material time, read as follows: Article 261 – Obligation to initiate a preliminary investigation “Upon receipt of information concerning the commission of a crime, the investigator and the public prosecutor, within the limits of their powers, shall open an investigation. ...” Article 263 – Information concerning the commission of a crime “1. A preliminary investigation shall be opened on the basis of information concerning the commission of a crime brought to the attention of the investigator or the public prosecutor by a natural person or other legal entity ... reported in the media, or brought to light during the investigation of a case by the authority in charge of the investigation ...”