Comunicat la 16 aprilie 2015 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 4228/08 O.G. (III) împotriva Letoniei depusă la 12 decembrie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl O.G., este un național leton, care s-a născut în 1965 și trăiește în Riga. Președintele a acordat reclamantului cererea de identitate să nu fie divulgat publicului (art. 47 § 4). Unele informații factuale relevante pentru prezenta cerere, în special în ceea ce privește două seturi de proceduri penale împotriva reclamantului, se rezumă în cazul O.G. c. Letonia (n. 66095/09, §§ 41, 23 septembrie 2014). În special, la 18 februarie 2008, în primul set de proceduri penale (n. 11110004704) reclamantul a fost ușurat de răspundere penală și a impus o măsură obligatorie de caracter medical – tratament ambulatoriu într-o instituție medicală (ibid, §§ 6-15). Prezenta decizie indică, în plus, că reclamantul a fost informat de decizia din 18 februarie 2008 la 3 martie 2008. La 12 martie 2008, el a depus un recurs împotriva acestuia. Martie 2008 el a primit o hotărâre din 13 martie 2008 adoptată de judecătorul Curții Regionale de Riga, refuzând să accepte plângerea reclamantului din motivul că el nu a avut locus standi pentru depunerea unui recurs. La 8 martie 2009, reclamantul a depus o plângere împotriva hotărârii din 13 martie 2008. La 22 martie 2009, el a primit o scrisoare de la judecătorul Curții Regionale de Riga, datată 19 martie 2009 și declarând că plângerea sa nu va fi acceptată. Judecătorul a remis hotărârile din 18 februarie 2008 și 13 martie 2008 în acest sens. La 9 septembrie 2008, reclamantul a solicitat Curții Regionale de Riga să revoce măsurile obligatorii de natură medicală impuse „în întregime.” Textul scrisorii se referă la decizia din 18 Februarie 2008 și la cauza penală nr. 11810004704. Cu toate acestea, la 16 septembrie 2008, scrisoarea sa de plângere a fost trimisă reclamantului, menționând că decizia din 20 august 2008 a devenit finală la 2 septembrie 2008. Se pare că decizia din 20 august 2008 a fost luată în al doilea set de proceduri penale (cazul nr. 1583030203107). Reclamantul susține că la 2 septembrie 2008 și la 18 februarie 2009, un oficial al Agenției de Stat pentru Sănătate Mentală a stabilit obligațiile reclamantului în temeiul măsurii obligatorii de natură medicală. În consecință, el a fost ordonat să viziteze un medic la un spital psihiatric cel puțin o dată pe lună sau ori de câte ori el ar fi fost convocat, să utilizeze medicamentul prescris și să facă o evaluare obligatorie a sănătății mentale de către un grup de specialiști medicali la fiecare șase luni. Reclamantul a fost informat, de asemenea, că forța va fi folosită împotriva lui în cazul în care nu va respecta. La 25 mai 2011, Curtea de District Vidzeme din Riga City a hotărât să nu modifice măsura obligatorie. Nu există informații cu privire la momentul în care această decizie a fost notificată reclamantului. Solicitarea reclamantului din 22 aprilie 2013 de a-i emite o copie a deciziei din 25 mai 2011 nu a primit răspuns. La 8 aprilie 2013, Curtea de District Vidzeme din Riga City a hotărât să continue impunerea măsurii obligatorii de natură medicală – tratament ambulatoriu într-o instituție medicală. Decizia s-a bazat pe un raport de 25 de ani. Februarie 2013 eliberat de un comitet de specialiști medicali și care a declarat că reclamantul suferă de schizofrenie paranoică; că starea sa nu s-a îmbunătățit; și că el nu și-a evaluat starea critică. Decizia se referă, de asemenea, la decizia din 20 august 2008 de ordonare a tratamentului pacient al reclamantului într-o instituție medicală, decizia din 28 de ani. Decembrie 2009 de a continua cu tratamentul în pacient, și decizia din 27 mai 2010 de modificare a măsurii obligatorii de natură medicală la tratament în ambulanță într-o instituție medicală. Deși s-a declarat că aceste decizii au fost luate în cazul nr. 11810004704, se pare că au fost, de fapt, luate în al doilea set de proceduri penale (cazul nr. 1583020307). Potrivit argumentelor reclamantului, el nu a primit niciodată raportul din 25 februarie 2013. În plus, reclamantul nu a fost convocat la ședința de judecată și a fost reprezentat în fața Tribunalului de District Riga City Vidzeme de către un avocat numit de stat pe care nu l-a întâlnit niciodată. Cu toate acestea, la 8 iulie 2013, reclamantul a depus un recurs împotriva deciziei din 8 aprilie 2013; cu toate acestea, nu se pare că a primit un răspuns în acest sens. La 21 aprilie 2013, reclamantul a depus o propunere privind încheierea procedurii penale nr. 11110004704” cu Curtea de District Vidzeme din Riga City. La 2 iulie 2013, un judecător al Curții de District Vidzeme din Riga City a informat reclamantul că o cerere de revocare sau modificare a unei măsuri obligatorii nu poate fi examinată decât dacă trei luni au trecut de la examinarea anterioară. Prin urmare, examinarea cererii de revocare a măsurii obligatorii a fost stabilită la 13 August 2013. Legea internă relevantă 10. Partele relevante ale Legii de procedură penală referitoare la măsurile obligatorii de natură medicală sunt rezumate în cazul O.G. c. Letonia , (citat mai sus, §§ 42-48). În special, secțiunea 607 din Legea de procedură penală reglementează modul în care problemele legate de revocarea sau modificarea măsurilor obligatorii de natură medicală vin în fața instanțelor. „(1) În cazul în care nevoia de a aplica măsura obligatorie a unei naturi medicale ordonată de o instanță a încetat să existe deoarece persoana la care a fost aplicată o astfel de măsură a fost vindecată sau deoarece [sa] starea de sănătate s-a schimbat altfel, directorul instituției medicale în care persoana este tratată, pe baza unui raport al unui comitet medical, solicită unei instanțe să revoce sau să modifice măsura obligatorie de caracter medical. (2) O cerere de revocare sau modificare a măsurii obligatorii de natură medicală poate fi depusă de persoana la care s-a aplicat o astfel de măsură, precum și de reprezentantul legal, soțul sau altă persoană apropiată. În astfel de cazuri, tribunalul solicită instituției medicale competente un raport privind starea de sănătate a persoanei la care a fost depusă cererea. ... (4) Curtea de primă instanță responsabilă pentru executarea deciziei [pentru a ordona o măsură obligatorie de natură medicală] decide, de proprie inițiativă, cu privire la revocarea sau modificarea acesteia, în cazul în care mai mult de un an a trecut de la ordonarea măsurii obligatorii de natură medicală sau de când problema revocarii sau modificării sale a fost examinată cel mai recent și în acest timp nu a fost depusă nicio cerere sau sugestie de a modifica sau revoca măsura obligatorie de natură medicală.” 11. Secțiunea 608 din Legea privind procedura penală stabilește procedura de examinare a chestiunilor referitoare la revocarea sau modificarea unei măsuri obligatorii de natură medicală. „(1) Chestiunile privind revocarea sau modificarea unei măsuri obligatorii de natură medicală se hotărăsc în termen de 14 zile de către instanța de primă instanță responsabilă pentru executarea deciziei [de a ordona o măsură obligatorie de natură medicală] sau de către instanța de primă instanță cu competență teritorială asupra instituției medicale care efectuează tratamentul obligatoriu. (2) Audierea este asistată de un procuror public, de un avocat și de reprezentantul legal al persoanei. Un reprezentant al instituției medicale relevante, persoana care a propus examinarea chestiunei și, dacă este necesar, de asemenea persoana pe care a fost impusă măsura obligatorie de natură medicală este convocat la audierea instanței. (3) În cazul în care instanța are îndoieli cu privire la concluziile comitetului de specialiști medicali, aceasta poate ordona o evaluare psihiatrica forense, poate solicita documente medicale suplimentare sau alte acte și va întreprinde alte acțiuni (4). În urma examinării circumstanțelor, instanța poate auzi încheierea procurorului public și opiniile avocatului. (5) Curtea ia o decizie privind revocarea sau modificarea măsurii obligatorii de natură medicală sau refuzul de a face acest lucru.Decizia nu poate face decât apel în cadrul procedurii de casă. (6) Nu se permite o examinare repetată a chestiunii în instanță mai devreme de trei luni de la data în care instanța a respins o cerere privind revocarea sau modificarea unei măsuri obligatorii de natură medicală.” 12. Secțiunea 69 alineatul (4) din Legea penală, în momentul respectiv, a declarat că, pe baza avizului unei instituții medicale, instanța revocă sau modifică măsurile obligatorii de natură medicală, în cazul în care persoana în cauză a recuperat sau natura bolii s-a schimbat astfel încât nu mai era necesară impunerea unei astfel de măsuri. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție că continuarea impunerii măsurii obligatorii de natură medicală, având în vedere durata și caracterul acesteia, constituie o ingerință disproporționată în viața sa privată. În plus, în temeiul articolului 8 din Convenție, reclamantul se plânge că: (a) nu a primit niciun ajutor juridic de la impunerea măsurilor obligatorii în 2008 și faptul că avocatul desemnat de stat nu l-a întâlnit; (b) audierile privind necesitatea de a continua cu măsura obligatorie de natură medicală au fost desfășurate în absența sa; (c) a fost privat de dreptul său de a depune un recurs împotriva deciziilor de a continua impunerea măsurii obligatorii de natură medicală; (d) documentele referitoare la măsura de natură obligatorie, cum ar fi raportul medical din 25 februarie 2013 pe care decizia din 8 aprilie 2013 a fost bazată și copia deciziei din 25 mai 2011, nu au fost furnizate reclamantului. Întrebarea părților A epuizat reclamantul toate măsurile de remediere interne eficace în ceea ce privește plângerea sa în temeiul articolului 8, conform articolului 35 § 1 din Convenție? În special, Curtea Constituțională a fost un remediu eficace în sensul prezentei dispoziții (a se vedea Raudevs c. Letonia , nr. 24086/03, §§ 83-84, 17 decembrie 2013, contrast cu Latvijas jauno zemnieku apvienība c. Letonia (dec.), nr. 14610/05 , §§ 44-54, 17 decembrie 2013) în ceea ce privește oricare dintre plângerile reclamantului formulate în temeiul articolului 8? Guvernul este invitat să prezinte exemple relevante de jurisprudență. Guvernul este invitat să indice toate datele relevante și să furnizeze copii ale tuturor deciziilor luate cu privire la revizuirea măsurii obligatorii de natură medicală, impuse în cazul nr. 11110004704, precum și să furnizeze informații detaliate privind procedura aplicabilă și procedura urmată? A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată, în contradicție cu cerințele de fond și procedural prevăzute la art. 8 din Convenție?
Communicated on 16 April 2015
Application no. 4228/08
against Latvia
lodged on 12 December 2007
1.
The applicant, Mr O.G., is a Latvian national, who was born in 1965 and lives in Riga. The President granted the applicant’s request for his identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4).
A.
The circumstances of the case
2.
Certain factual information relevant to the present application, in particular with regard to two sets of criminal proceedings against the applicant, is summarised in the case of
O.G.
v. Latvia
(no. 66095/09, §§
6
‑
41, 23
September 2014). Most notably, on 18 February 2008 in the first set of criminal proceedings (case no.
11810004704) the applicant was relieved of criminal liability and imposed a compulsory measure of a medical nature – outpatient treatment in a medical institution (
ibid
, §§
6-15).
3.
The submissions in the present case additionally indicate that the applicant was informed of the decision of 18
February 2008 on 3
March 2008. On 12
March 2008 he lodged an appeal against it. On 15
March 2008 he received a decision of 13
March 2008, taken by the judge of the Riga Regional Court, refusing to accept the applicant’s complaint on the grounds that he did not have the
locus standi
for lodging an appeal. On 8
March 2009 the applicant lodged a complaint against the decision of
13 March 2008. On 22
March 2009 he received a letter from the judge of the Riga Regional Court, dated
19 March 2009 and stating that his complaint would not be accepted. The judge referred back to the decisions of 18
February 2008 and 13
March 2008 in that regard.
4.
On 9
September 2008 the applicant requested the Riga Regional Court to revoke the compulsory measures of a medical nature imposed on him “in full.” The text of the letter referred to the decision of 18
February 2008 and to the criminal case no. 11810004704. Nonetheless, on 16
September 2008 his complaint letter was returned to the applicant noting that the decision of 20
August 2008 had become final on 2
September 2008. It appears that the decision of 20 August 2008 was taken in the second set of criminal proceedings (case no.
15830203107).
5.
The applicant submits that on 2 September 2008 and on 18
February 2009 an official of the State Agency for Mental Health set out the applicant’s obligations under the compulsory measure of a medical nature. Accordingly, he was ordered to visit a doctor at a psychiatric hospital at least once a month or whenever he would be summoned; to use the prescribed medicine; and to undergo a compulsory evaluation of his mental health by a panel of medical specialists every six months. The applicant was also informed that force would be used against him in case he would fail to comply.
6.
On 25 May 2011 the Riga City Vidzeme District Court decided not to change the compulsory measure. There is not information as to when this decision was served on the applicant. The applicant’s request of 22 April 2013 to issue him a copy of the decision of 25 May 2011 was not given a response.
7.
On 8 April 2013 the Riga City Vidzeme District Court decided to continue imposing the compulsory measure of a medical nature – outpatient treatment in a medical institution. The decision was based on a report of 25
February 2013 issued by a panel of medical specialists and stating that the applicant was suffering from paranoid schizophrenia; that his condition had not improved; and that he did not assess his condition critically. The decision also referred to the decision of 20 August 2008 ordering the applicant’s inpatient treatment in a medical institution, the decision of 28
December 2009 to proceed with the inpatient treatment, and the decision of 27 May 2010 changing the compulsory measure of a medical nature to outpatient treatment in a medical institution. Even though it was stated that these decision had been taken in the case no. 11810004704, it appears that they were, in fact, taken in the second set of criminal proceedings (case no.
15830203107).
8.
According to the applicant’s submissions, he has never received the report of 25
February 2013. Furthermore, the applicant was not summoned to the court hearing and was represented before the Riga City Vidzeme District Court by a State-appointed counsel whom he had never met. The applicant received the decision of 8
April 2013 on 8
July 2013. The copy served on the applicant stated that the decision had entered into force on 19
April 2013. Nonetheless, on 8
July 2013 the applicant lodged an appeal against the decision of 8
April 2013; however, it does not appear that he received a response in that regard.
9.
On 21 April 2013 the applicant lodged a “proposal on termination of the criminal proceedings no. 11810004704” with the Riga City Vidzeme District Court. On 2 July 2013 a judge of the Riga City Vidzeme District Court informed the applicant that a motion for revocation or alteration of a compulsory measure could only be examined if three months had passed from the previous examination. Accordingly, the examination of the applicant’s request to revoke the compulsory measure was set to 13
August 2013.
B.
Relevant domestic law
10.
The relevant parts of the Criminal Procedure Law pertaining to the compulsory measures of a medical nature are summarised in the case of
O.G.
v. Latvia
, (cited above, §§ 42-48). In particular, section 607 of the Criminal Procedure Law regulates the manner in which matters regarding the revocation or alteration of compulsory measures of a medical nature come before the courts. At the relevant time it provided:
“(1) If the need to apply the compulsory measure of a medical nature ordered by a court has ceased to exist because the person to whom such a measure was applied has been cured or because [his or her] state of health has otherwise changed, the director of the medical institution where the person is being treated shall, on the basis of a report of a medical panel, request a court to revoke or alter the compulsory measure of a medical nature.
(2) A request to revoke or alter the compulsory measure of a medical nature may be lodged by the person to whom such a measure was applied, as well as his or her lawful representative, spouse, or other close person. In such cases the court shall request from the relevant medical institution a report about the state of health of the person with regard to whom the request has been lodged.
...
(4) The first-instance court responsible for the enforcement of the decision [to order a compulsory measure of a medical nature] shall decide, on its own initiative, on its revocation or alteration, if more than one year has elapsed since the compulsory measure of a medical nature was ordered or since the question of its revocation or alteration was most recently examined and within that time no request or suggestion to alter or revoke the compulsory measure of a medical nature has been lodged.”
11.
Section 608 of the Criminal Procedure Law sets down the procedure for examining matters regarding the revocation or alteration of a compulsory measure of a medical nature. At the relevant time it provided:
“(1) Matters concerning the revocation or alteration of a compulsory measure of a medical nature shall be decided within fourteen days by the first-instance court responsible for the enforcement of the decision [to order a compulsory measure of a medical nature] or by the first-instance court with territorial jurisdiction over the medical institution carrying out the compulsory treatment.
(2) The hearing shall be attended by a public prosecutor, the counsel, and the person’s lawful representative. A representative of the relevant medical institution, the person who proposed examination of the matter, and, if necessary, also the person on whom the compulsory measure of a medical nature has been imposed shall be summoned to the court’s hearing.
(3) If the court has doubts regarding the findings of the panel of medical specialists, it may order a forensic psychiatric evaluation, request additional medical or other documents, and undertake other actions.
(4) Following examination of circumstances, the court shall hear the conclusion of the public prosecutor and the views of the counsel.
(5) The court shall take a decision concerning the revocation or alteration of the compulsory measure of a medical nature, or a refusal to do so. The decision shall be amenable to appeal in cassation proceedings only.
(6) A repeated examination of the matter in court shall not be allowed earlier than three months from the day when the court rejected a request regarding the revocation or alteration of a compulsory measure of a medical nature.”
12.
Section 69(4) of the Criminal Law at the relevant time stated that on the basis of the opinion of a medical institution the court shall revoke or alter the compulsory measures of a medical nature, if the person concerned has recovered or the nature of the illness has changed to such a degree that it was no longer necessary to impose such a measure.
1.
The applicant complains under Article 8 of the Convention that the continued imposition of the compulsory measure of a medical nature, in light of its duration and character, constitutes a disproportionate interference in his private life.
2.
Additionally, under the procedural head of Article 8 of the Convention the applicant complains that:
(a)
he has received no legal aid since the imposition of the compulsory measures in 2008 and that the State-appointed counsel has not met him;
(b)
the hearings on the necessity to proceed with the compulsory measure of a medical nature have been held in his absence;
(c)
he has been deprived of his right to lodge an appeal against the decisions to continue imposing the compulsory measure of a medical nature;
(d)
the documents concerning the measure of a compulsory nature, such as the medical report of 25
February 2013 on which the decision of 8 April 2013 was based and the copy of the decision of 25 May 2011, have not been provided to the applicant.
1.
Has the applicant exhausted all effective domestic remedies as regards his complaint under Article 8, as required by Article 35 § 1 of the Convention?
In particular, was the Constitutional Court an effective remedy within the meaning of this provision (see
Raudevs v. Latvia
, no. 24086/03, §§ 83-84, 17 December 2013, contrast with
Latvijas jauno zemnieku apvienība v. Latvia
(dec.), no.
14610/05
, §§
44-54, 17 December 2013) in respect of any of the applicant’s complaints raised under Article 8? The Government are asked to submit relevant examples of case-law.
2.
The Government are asked to indicate all the relevant dates and provide copies of all the decisions taken with regard to the review of the compulsory measure of a medical nature, imposed in the case no.
11810004704, as well as provide detailed information about the applicable procedure and the procedure followed?
3.
Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his private life, contrary to the substantive and procedural requirements of Article 8 of the Convention?