2ra-80/24 — Compensarea cheltuielilor de asistenta juridică suportate în cauza contravențională

La 09 martie 2023, Eremia Vitalie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției și a Inspectoratului Național de Securitate Publică al IGP, cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în cauza contravențională.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, prin decizia nr. D01155102 din 20 ianuarie 2021 a Inspectoratului Național de Securitate Publică, a fost sancționat pentru comiterea contravenției prevăzute de art. *** alin. *** din Codul contravențional.

Prin hotărârea din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a anulat decizia nr. D01155102 din 20 ianuarie 2021 a Inspectoratului Național de Securitate Publică, această soluție fiind menținută prin decizia din 25 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Atât în cadrul procesului contravențional, cât și în afara acestuia, reclamantul a fost reprezentat de avocatul Igor Eremia. În temeiul dispozițiilor art. *** alin. *** din Codul contravențional și ale art. 96 din Codul de procedură civilă, reclamantul consideră că este îndreptățit să solicite recuperarea cheltuielilor suportate pentru asistența juridică.

Reclamantul a solicitat încasarea în mod solidar de la Inspectoratul General al Poliției și a Inspectoratului Național de Securitate Publică al IGP în beneficiul său a sumei de 2 656,95 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, suportate în cauza contravențională ***și *** și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în prezenta cauză.

La 18 iulie 2023, Vitalie Eremia, reprezentat de avocatul Igor Eremia, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 15 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel și casarea hotărârii.

În consolidarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a reținut că, în cadrul examinării cauzei contravenționale cu privire la anularea deciziei nr. D01155102 din 20 ianuarie 2021 a Inspectoratului Național de Securitate Publică, Vitalie Eremia a fost reprezentat de către avocatul Igor Eremia, pentru serviciile căruia, a achitat suma de 2 350 de lei, conform facturii fiscale AAH nr 6260303 din 07 martie 2023 și a bonului de plată nr.23026690 din 07 martie 2023, care însă nu i-au fost compensate. 2

Având în vedere că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, din 10 iunie 2021, a fost anulată decizia nr. D01155102 din 20 ianuarie 2021 a Inspectoratului Național de Securitate Publică, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe privind încasarea, în mod solidar, de la Inspectoratul General al Poliției al MAI și Inspectoratul Național de Securitate Publică al IGP a cheltuielilor pentru asistență juridică suportate de reclamant în cauza contravențională nr. ***, aflată pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, și al Curții de Apel Chișinău, precum și a cheltuielilor pentru asistență juridică suportate în prezenta cauză..

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023).

În motivarea recursului, recurentul a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în cererea de apel, invocând că instanțele inferioare nu au stabilit corect raportul dedus judecății, cât și circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și nu au elucidat pe deplin probele prezentate.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023).

La 30 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia cererilor de recurs depusă de Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de Securitate Publică, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimatul nu și-a valorificat drepturile sale procedurale și nu au depus referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenţei; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; 4 f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din analiza prevederilor legale reţinute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însuşească în condiţiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, 5 deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluţia pronunţată de instanța de apel şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că cererile de recurs depuse de Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de Securitate Publică, nu conțin argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greşelilor imputate instanței de apel şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special, în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder 6 împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanţe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de Securitate Publică, ca fiind inadmisibile. 38. Ţinând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursurile depuse de Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de Securitate Publică, împotriva deciziei din 01 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7