KUZU ET AYAR c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

16.06.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

KUZU ET AYAR c. TURQUIE (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 60244/12 și 70676/11 Zeynettin KUZU împotriva Turciei și Cengiz AYAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are sediul la 16 iunie 2015 într-o Cameră compusă din András Sajó, președinte, Ișl Karakaș, Nebojša Vučić, Paul Lumpas, Egidijus Kūris, Robert Spano, Jon Fridrik Kjølbro, judecători; și a lui Stanley Naismith, grefierul secțiunii, având în vedere cererile sus-menționate depuse la 10 octombrie 2011 și, respectiv, la 3 august 2012, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie DEFINIȚIA Reclamanților, dl Cengiz Ayar (solicitarea nr. 70676/11) și dl Zeynettin Kuzu (solicitarea nr. 60244/12) sunt cetățeni turci de origine kurdă, născuți în 1973 și, respectiv, 1984. În momentul lansării cererilor lor, aceștia erau reținuți în Ad La 17 și 22 octombrie 2008, jandarmii închisorii au întocmit procese verbale care arată că reclamantul și alți 57 de condamnați au scandat, în turcă, în celule și în coridorul interior al plimbării închisorii, sloganurile: În josul torturii, viu Apo [Abdullah Öcalan] (Kahrolsun ișkence yașasćn Apo La 31 octombrie 2008, s-a inițiat o acțiune disciplinară împotriva reclamantului și a altor cincizeci și șapte de condamnați. La 6 noiembrie 2008, în temeiul articolului 42 alineatul (2) litera (e) din Legea nr. 5275 din 13 decembrie 2004 privind executarea pedepselor și a măsurilor preventive, comisia de disciplină a închisorii a aplicat reclamantului o sancțiune constând în privarea de corespondență timp de o lună pentru scanarea sloganurilor în litigiu. La 5 aprilie 2011, în ceea ce privește o opoziție formulată de reclamant, judecătorul pentru executarea pedepselor a confirmat decizia comisiei de disciplină. În hotărârea sa, acesta a precizat că, în mod clar, reclamantul declarase că vorbește limba turcă, dar totuși dorește să pledeze în kurdă. În temeiul articolului 202 alineatul (1) din Codul de procedură penală (CPP), judecătorul a respins cererea pe care recurentul a prezentat-o pentru a fi asistată de un interpret pe motiv că acesta îl includea și vorbea pe turc suficient de bine pentru a-și pleda cauza în această limbă. Prin hotărârea din 9 mai 2011, tribunalul d'asississes de Adiyaman a confirmat hotărârea din 5 aprilie 2011. 60244/12 prezentată de domnul Zeynettin Kuzu printr-un act de acuză din 8 iunie 2009, procurorul Republicii intenta împotriva reclamantului și alte patru persoane o acțiune penală pentru posesie de produse periculoase fără autorizație și pentru comiterea unei infracțiuni în numele unei organizații ilegale. 10. Instanța de judecată din Diyarbakr a examinat cauza recurentului, asistată de un avocat și a colegilor săi inculpați. 11. În ședința din 3 martie 2011, reclamantul a adresat instanei de judecată din Diyarbakýr un interpret pentru a putea să și-o exprime în kurdă. Declarând că face trimitere la art. 6 alineatul (3) litera (e) din Convenie, Tribunalul a respins cererea reclamantului. Aceasta a indicat că o astfel de cerere era justificată atunci când acuzatul nu înțelegea sau nu vorbea limba utilizată în timpul dezbaterilor și că pârâtul putea beneficia atunci de asistența unui interpret. Ea a precizat că, în temeiul articolului 202 § 1 din CPP, un inculpat putea beneficia de asistență de la un interpret pentru a-și prezenta apărarea asupra unor puncte fundamentale, cum ar fi actul de acuzare sau pledoaria prezentată pe fond. Aceasta a menționat că, până la data lansării, reclamantul își prezentase apărarea în limba turcă și că nivelul de educație și situația sa socială erau condițiile necesare unei bune stăpâniri a acestei limbi, astfel încât . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin hotărârea din 17 martie 2011, după ce a stabilit că reclamantul a săvârșit infracțiunile care îi erau reproșate, instanța de judecată a condamnat-o la 10 ani și cinci luni de închisoare. 13. printr-o hotărâre din 16 martie 2012, vărsată în dosarul cauzei care se află la tribunalul din Massies, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 17 martie 2011. Dreptul intern relevant 14. La art. 3 din Constituție prevede că limba oficială a statului pârât este turca. 15. La art. 42 alineatul (1) din Legea nr. 5275 din 13 decembrie 2004 privind executarea pedepselor și a măsurilor preventive prevede că unui condamnat i se poate impune, pentru o perioadă cuprinsă între unu și trei luni, o sancțiune disciplinară constând într-o privare sau o restricție a dreptului său de a comunica sau de a se informa, de a trimite sau de a primi scrisori, faxuri sau telegrame, precum și de a viziona televiziunea, de a asculta radioul sau de a telefona. 16. La art. 42 alineatul (2) litera (e) din Legea nr. 5275 prevede că o astfel de sancțiune poate fi pronunțată împotriva unui condamnat care a legat un imn sau a scandat sloganuri. 17. La art. 202 alineatele (1) și (4) din Codul de procedură penală, al cărui alineat (4) a fost adăugat prin Legea nr. 6411 din 24 ianuarie 2013, se citește după cum urmează: În cazul în care pârâtul sau victima nu vorbește suficient de mult turcul pentru a-și pleda cauza, instanța numește un interpret care să traducă elementele fundamentale ale acuzațiilor și apărării ridicate în instanță. După citirea actului de acuzare și b) După prezentarea rechizițiilor pe fond, [la] pârâtul își poate prezenta pledoaria de apărare, cu condiția să fi indicat în prealabil, într-o altă limbă în care consideră că el poate vorbi mai bine. (...) Costurile de informare nu vor fi suportate de Trezorerie. Acest drept nu poate fi utilizat în mod abuziv pentru a încetini desfășurarea procesului. 18.L. 205 § 5 din Codul de procedură penală, modificat, de asemenea, de Legea nr. 6411 din 24 ianuarie 2013, prevede modalitățile de întocmire a listei interpreților judiciari. GRIFS Cerere nr. 70676/11 prezentată de dl Cengiz Ayar 19. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul susține că sancțiunea disciplinară care i-a fost aplicată a constituit o tortură psihologică 20. Invocând apoi art. 6 alin. (3) lit. (a) și (e) din Convenția adoptată în mod individual sau combinat cu art. 14 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost autorizat să-și prezinte apărarea în limba sa maternă, kurda, cu adresa unui interpret. 21. Invocând în cele din urmă art. 8 din Convenție, reclamantul declară că sancțiunea disciplinară care i-a fost aplicată i-a afectat și pe membrii familiei sale în acest fel, ar fi împiedicat ca aceștia să se potrivească cu el timp de o lună. Cererea nr. 60244/12 prezentată de dl Zeynettin Kuzu 22. Invocând articolele 6 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost autorizat să-și prezinte apărarea în limba sa maternă, kurda, cu adresa unui interpret. Având în vedere asemănările lor cu faptele și obiecțiunile, Curtea decide să unească cererile și să le examineze împreună într-o singură decizie [art. 42 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții]. Reclamanții se plâng că nu li s-a permis să își prezinte apărarea în limba lor maternă, kurda, cu adresa de contact a unui interpret. În acest sens, se referă la art. 6 alineatul (3) litera (a) și (e) din Convenția adoptată în mod individual sau combinat cu art. 14 din convenție și la art. 10 din convenție. 25. Având în vedere conținutul și formularea obiecțiunilor reclamanților, Curtea decide să le examineze din perspectiva articolului 6 alineatul (1) și a articolului 6 alineatul (1) litera (e) din convenție (a se vedea, de exemplu, Baytar c. Turcia, n 45440/04, § 48, 14 octombrie 2014), citindu-se după cum urmează: Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de către o instanță (...), care va hotărî, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, fie cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Orice acuzat are dreptul în special la: (...) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, în cazul în care acesta nu înțelege sau nu vorbește limba utilizată în lanț; în plus, aceasta constată că reclamanții nu se plâng că cauza lor a fost ascultată în fața instanțelor naționale competente în lipsa unui avocat. 26. În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor menționate anterior, Curtea consideră în primul rând, în lumina jurisprudenței sale, că problema aplicabilității articolului 6 43750/06, 43752/06, 32054/08, 37753/08 și 60915/08, § 70-72, CEDH 2014 (extracturi)). Aceasta arată apoi că Curtea consideră că este util să se facă referire, în sensul prezentelor cereri, la jurisprudența sa privind locul pe care îl ocupă libertatea lingvistică. 28. În această privință, Curtea arată că Convenția nu garantează libertatea lingvistică ca atare (Kozlovs c. Letonia (dec.), n 50835/99, 10 ianuarie 2002, Mentzen c. Letonia (dec.), n 71074/01, CEDH 2004 XII; și Kemal Tașk.n și altele. Turcia , n 303006/04, 37038/04, 43681/04, 45376/04, 12881/05, 28697/05, 32797/05 și 45609/05, § 56, 2 februarie 2010). 29. Este adevărat că nicio compartimentare etanșă nu separă politica lingvistică de domeniul convenției, iar o măsură luată în cadrul acestei politici poate cădea sub incidența uneia sau a mai multor dispoziții ale acesteia (Mentzen (dec.), menționată anterior; și Boulgakov c. Ucraina , n 59894/00 , § (a), 11 septembrie 2007). Astfel, Curtea a considerat că art. 10 din Convenție cuprinde libertatea de a primi și de a comunica informații sau idei în orice limbă care permite participarea la schimbul public de informații și de reele culturale, politice și sociale de orice fel ( A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauzele conexate C-182/03 și C-272/03, ECLI:EU:C:2006:291, punctul 66. Comisia a considerat, de asemenea, că impunerea unor sancțiuni disciplinare pentru motivele pe care le-au exprimat în cereri cu privire la necesitatea de a preda în kurdă și a solicitat efectuarea unui curs de învățare a acestei limbi ca module facultative constituie o ingerință disproporționată în ceea ce privește art. 2 din Protocolul nr. 1 citit în combinație cu art. 10 din Convenție (art. 10 din Convenție) (nr. 366458/02, § 44, 3 martie 2009). În mod similar, în contextul campaniilor electorale, aceasta a considerat că o interdicție totală de utilizare a limbilor non-formale, de exemplu kurda, sub pedeapsa cu sancțiunile penale, nu poate fi considerată compatibilă cu libertatea de exprimare ( Sükran Ayd.n și altele, Turcia, nr. 49197/06, 23196/07, 50242/08, 60912/08 și 14871/09, § 55, 22 ianuarie 2013). 30. În acest sens, Curtea a constatat deja că majoritatea statelor părți la convenție au ales să acorde uneia sau mai multor limbi statutul de limbă oficială sau de limbă de stat și că le-au înscris ca atare în Constituția lor ( Mentzen (dec.), menționat anterior). Aceasta este o alegere a legiuitorului național, legat de considerente de ordin istoric și politic care sunt proprii statului în cauză ( Baylac-Ferrer și Suarez c., n 27977/04, 25 septembrie 2008 și Kemal Tașk.n și altele, menționate anterior, § 57). 31. Cu excepția drepturilor specifice prevăzute la art. 5 2 (în cel mai scurt termen și într-o limbă pe care o înțelege, motivele arestării) și 6 alineatul (3) litera (a) și (e) (Punctul unei persoane de a fi informată, în cel mai scurt timp, cu privire la natura și cauza acuzațiilor aduse împotriva ei și dreptul de a fi asistată de un interpret dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită în mod direct), Convenția nu garantează dreptul de a folosi limba aleasă în relațiile cu autoritățile publice, indiferent dacă acestea sunt autorități administrative ( Mentzen (dec.), citată anterior, Baylac-Ferrerer și Suarez (dec.), citată anterior, Kemal Tașken și alții, citată anterior, § 56, Birk-Levy c. Franța (dec.), n 39426/06, 21 septembrie 2010 și Bazjaks c. Letonia, n 71572/01, § 141, 19 octombrie 2010) sau judiciare (ISP c. Austria, n 808/60, Decizia Comisiei din 8 martie 1962, Anuarul 5, p. 108, Zana c. Turcia, Decizia Comisiei, 18954/91, 21 octombrie 1993, nepublicată și Kozlovs (dec.), citată anterior. Principiile care se desprinde din jurisprudența Curții cu privire la dreptul garantat prin articolul Õ§ 1 și 3 litera (e) din convenție de a fi asistat de un interpret 32. Curtea amintește că, în special în materie civilă, dreptul la un proces echitabil, garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție, trebuie să se ia în considerare principiul preeminenței dreptului, care impune existența unei căi judiciare efective care să permită revendicarea drepturilor civile (Běleš și alții c. Republica Cehă, nr 47273/99, § 49, CEDO 2002-IX). Fiecare justițiar are dreptul la ca o instanță să cunoască orice litigiu privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (Sabeh El Leil c. Franța [GC], n 34869/05, § 46, 29 iunie 2011). 33. În această privință, Curtea amintește că alineatul (1) din art. 6 nu conține nicio dispoziție specifică privind utilizarea limbilor străine într-o procedură civilă. În plus, după cum a amintit Curtea, este o jurisprudență constantă că Convenția nu garantează libertatea lingvistică ca atare, în special dreptul de a folosi limba aleasă în relațiile cu instituțiile publice (punctele 28 31 de mai sus. În consecință, Curtea consideră că cerința de a utiliza limba oficială a statului în fața instanțelor civile nu este, ca atare, contrară articolului 6 alineatul (1) din Convenție (ISP (dec.), citată anterior, și Kozlovs (dec.), citată anterior, precum și jurisprudența citată anterior). 34. În ceea ce privește cauzele penale, Curtea amintește că alineatul (3) din art. 6 conține o listă de aplicații speciale ale principiului prevăzut la alineatul (1) : Diversele drepturi pe care le menționează în termeni neexhaustivi reprezintă aspecte, printre altele, ale noțiunii de proces echitabil în materie penală. Prin urmare, având în vedere observația sa, nu trebuie să pierdem din vedere semnificația sa profundă sau să o tăiem din Meftah și alții, Franța [GC], nr 32911/96, 35237/97 și 34595/97, § 41, CEDH 2002 VII. 35. Curtea amintește că alineatul (3) litera (e) din art. 6 proclamă dreptul la asistență gratuită a unui interpret. Acest drept nu este valabil numai pentru declarațiile orale în ședință, ci și pentru înscrisurile scrise și pentru înfășurarea acestora. Această dispoziție înseamnă că pârâtul care nu înțelege sau nu vorbește limba utilizată în antet are dreptul la serviciile gratuite ale unui interpret, astfel încât să i se traducă sau să se interpreteze orice act al procedurii inițiate împotriva sa, pentru a beneficia de un proces echitabil, să înțeleagă sensul sau să-l facă să se întoarcă în limba instanței (Luedicke, Belkacem și Koç c. Germania, 28 noiembrie 1978, § 48, seria A n 29, Kamasinski c. Austria, 19 decembrie 1989, § 74, seria A n 168, Hermi c. Italia [GC], n 18114/02, § 69, CEDH 2006 XII, și Baytar , citată anterior, § 49. În plus, asistența acordată în materie de interpretare trebuie să permită persoanei acuzate să știe ce i se învinovățească și să se apere, în special prin prezentarea versiunii sale în instanță ( § 74, Hermi, citată anterior, § 70, și Baytar , citată anterior, § 49). 36. Cu toate acestea, problema cunoștințelor lingvistice ale reclamantului este primordială, deoarece, potrivit articolului 6 alineatul (3) litera (e) din Convenție, el nu are dreptul la reinstaurarea unui interpret în sarcina statului pe care Prin urmare, un inculpat care înțelege și vorbește suficient limba procedurii nu poate invoca dreptul garantat prin art. 6 alineatul (3) litera (e) (K. c. Franța, nr. 10210/82, Decizia Comisiei din 7 decembrie 1983, Decizii și rapoarte 35, p. 211, Zana, (dec.), citată anterior, Güngör c. Germania (dec.), n 31540/96, 17 mai 2001, Puelinckx c. Belgia (dec.), nr. 49104/99, 18 septembrie 2001 și Katritsch c. France, n 22575/08, § 45, 4 noiembrie 2010). Aplicarea acestor principii la prezentele cereri 37. Curtea arată, pe de o parte, că, de la începutul procedurii împotriva primului solicitant în fața comisiei de disciplină și împotriva celui de al doilea reclamant în fața tribunalului de judecată, ședințele au avut loc în turcă. Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar reiese că reclamanții s-au născut în Turcia, că și-au făcut școala și că au crescut în Turcia. În plus, până la data la care au solicitat permisiunea de a se exprima în kurda în timpul audierilor, reclamanții au urmat procedurile civile și penale inițiate împotriva lor în limba turcă. Ei nu și-au exprimat voința de a fi asistați de un interpret în etapa de laminare sau în momentul notificării faptelor și infracțiunilor care le-au fost reproșate. De asemenea, nu reiese din elementele depuse la dosar că au pledat, atunci când cauza lor a fost ascultată de instanțele interne, un control insuficient al Turciei sau un nivel de cunoaștere prea scăzut al acestei limbi care i-ar fi împiedicat să urmeze dezbaterile. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că instanțele interne competente au, pe baza unor elemente convingătoare și într-un mod care nu apare ca fiind arbitrare sau în mod vădit nerațional, concluzia valabilă că reclamanții vorbeau suficient de bine turcul pentru a nu avea acces la un interpret. 38. În aceste circumstanțe, faptul că nu li s-a permis să se exprime în kurdă în fața judecătorului de execuție a sentinței și, respectiv, în fața instanței de judecată a pedepsei cu moartea, nu a încălcat art. 6 alin. (1) din Convenție, nici art. 6 alin. (1) coroborat cu lit. (e). 39. Cu toate acestea, Curtea ia notă de modificarea art. 202 § 4 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 6411, din 24 ianuarie 2013, care permite în special oricărei persoane acuzate să utilizeze o altă limbă decât limba oficială în momentul citirii actului de punere sub acuzare și a rechiziționării pe fond a cauzei. Noile dispoziții pot fi considerate ca pun în aplicare art. 6 alineatul (3) litera (e) din Convenție în ordinea juridică internă. În măsura în care acestea depășesc standardul minim de protecție prevăzut de Convenție, art. 53 din Convenția sa se aplică. În conformitate cu această ultimă dispoziție, niciuna dintre dispozițiile prezentei convenții nu va fi interpretată ca limitând sau aducând atingere drepturilor omului și libertăților fundamentale care ar putea fi recunoscute în conformitate cu legile oricărei părți contractante (...). 40. Având în vedere cele de mai sus, obiecțiile întemeiate pe încălcarea dispozițiilor art. (1) și (3) lit. (e) din Convenție sunt în mod evident greșit întemeiate și trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. Cu privire la celelalte obiecții ridicate în cererea nr. 70676/11 41. Pe baza acelorași fapte, reclamantul dl Cengiz Ayar se plânge de o încălcare a art. 3 și 8 din Convenție. 42. În ceea ce privește încălcarea în temeiul articolului 3 din Convenție, Curtea consideră, în lumina elementelor prezentate de către: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere că pragul minim de gravitate necesar nu a fost atins, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins, în temeiul articolului (a) și al articolului 4 din Convenție. 43. În ceea ce privește încălcarea în temeiul articolului 8 din Convenție, Curtea apreciază, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, că este, de asemenea, vădit nefondat și că trebuie respins, în conformitate cu art. 35 alineatele (3) (a) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile Declară cererile inadmisibile. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 9 iulie 2015. Stanley Naismith András Sajó Modululer Președintele