LONČAR v. CROATIA

RESPONDENT

HRV

HOTĂRÂRE

23.06.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

LONČAR v. CROATIA (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

Reclamanții, dl Dušan Lončar, dna Miholjka Lončar și dl Miloš Lončar, sunt resortisanți croați, care s-au născut în 1951 și, respectiv, în 1972. Toți locuiesc în Vojnić și au fost reprezentați în fața Curții de către dna S. Čanković, avocat care practică la Zagreb. Primul reclamant a murit la 1 iunie 2013. Guvernul croat (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1991 și 1992 forțele paramilitare sârbe au obținut control asupra aproximativ o treime din teritoriul Croației și au proclamat „Regiunea Autonomă Serbie din Krajina” (Srpska autonomna oblast Krajina, denumită în continuare „Krajina”). La începutul lunii august 1995, autoritățile croate și-au anunțat intenția de a lua acțiuni militare cu scopul de a recupera controlul asupra „Krajina”. Operația a fost numită „Storm” și a avut loc de la 4 la 7 august 1995. Înainte de acțiune militară, marea majoritate a populației „Krajina” a fugit din Croația. În primul rând s-au dus în Bosnia și Herțegovina, iar mai târziu, mulți dintre ei s-au dus să trăiască în Serbia. Unii s-au întors în Croația după război. Numărul de oameni care au fugit se estimează la 100.000 și 150.000. În ianuarie 2005, autoritățile au aflat că o rudă apropiată a reclamanților, N.L., a fost ucisă în timpul operațiunii “Storm” sau imediat după aceea, în august 1995, pe teritoriul „Krajina”. Poliția a deschis o anchetă asupra circumstanțelor morții sale. În ianuarie 2006, poliția a interogat primii și al doilea reclamant, care nu aveau cunoștințe directe despre circumstanțele în care a murit N.L. M.L., de asemenea interogat în ianuarie 2006, a declarat că în august 1995 a fost într-un convoi care includea oameni, tractoare și „vehicule blindate militare”. N.L. a fost, de asemenea, în acel convoi. El a fost îmbrăcat într-o uniformă sârbă și purtase o mască armată. Convoiul a fost atacat, dar ea nu a văzut cum N.L. a murit. R.T., intervievat în același timp, a confirmat declarația M.L.. La 10 iulie 2006, reclamanții au depus o plângere penală la Procuratura de stat împotriva infractorilor necunoscuti în legătură cu uciderea N.L. 10. La 11 aprilie 2008, organismul N.L. a fost exhumat. A fost îmbrăcat într-o uniformă militară cu o carte de identitate militară. 11. La 21 mai 2008, Procurorul de Stat al Procurorului Sisak a respins plângerea penală a reclamanților din cauza faptului că N.L. a fost ucisă în lupta între o unitate a forțelor sârbe paramilitare și a celui de-al cincilea Corpus al Armatei Bosnia-Herzegovina. Această decizie a fost acordată reprezentantului reclamanților la 28 mai 2008.

The applicants, Mr Dušan Lončar, Ms Miholjka Lončar and Mr Miloš Lončar, are Croatian nationals, who were born in 1951 and 1972 respectively. They all live in Vojnić and were represented before the Court by Ms S. Čanković, a lawyer practising in Zagreb. 2. The first applicant died on 1 June 2013. 3. The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Š. Stažnik. 4. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 5. During 1991 and 1992 Serbian paramilitary forces gained control over about a third of the territory of Croatia and proclaimed the “Serbian Autonomous Region of Krajina” (Srpska autonomna oblast Krajina, hereinafter “Krajina”). At the beginning of August 1995 the Croatian authorities announced their intention to take military action with the aim of regaining control over “Krajina”. The operation was codenamed “Storm” and took place from 4 to 7 August 1995. Before the military action, the vast majority of the population of “Krajina” had fled Croatia. They went firstly to Bosnia and Herzegovina, and later on many of them went to live in Serbia. Some returned to Croatia after the war. The number of people who fled is estimated at between 100,000 and 150,000. 6. In January 2005 the authorities learned that a close relative of the applicants, N.L., had been killed during the operation “Storm” or immediately afterwards, in August 1995, on the territory of “Krajina”. The police opened an inquiry into the circumstances of his death. 7. In January 2006 the police interviewed the first and second applicants, who had no direct knowledge about the circumstances in which N.L. had died. 8. M.L., also interviewed in January 2006, said that in August 1995 she had been in a convoy comprising people, tractors and “military armoured vehicles”. N.L. had also been in that convoy. He had been dressed in a Serbian army uniform and had been wearing an army mask. The convoy had been attacked but she had not seen how N.L. had died. R.T., interviewed at the same time, confirmed M.L.’s statement. 9. On 10 July 2006 the applicants lodged a criminal complaint with the State Attorney’s Office against unknown perpetrators in connection with the killing of N.L. 10. On 11 April 2008 the body of N.L. was exhumed. It was dressed in a military uniform with a military identity card. 11. On 21 May 2008 the Sisak County State Attorney’s Office dismissed the applicants’ criminal complaint on the grounds that N.L. had been killed in combat between a unit of the paramilitary Serbian forces and the Fifth Corpus of the Army of Bosnia and Herzegovina. This decision was served on the applicants’ representative on 28 May 2008.

§ Cauze similare