SPINU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

www.agent.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

www.agent.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

www.agent.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 18589/11

Dumitru SPINU și Sergiu SPINU

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), întrunită la 30 iunie 2015 într-o cameră compusă din:

Josep Casadevall, Președinte,

Luis López Guerra,

Ján Šikuta,

Johannes Silvis,

Valeriu Grițco,

Iulia Antoanella Motoc,

Branko Lubarda,

judecători

,

și Marialena Tsirli,

Grefier-adjunct a Secțiunii,

Având în vedere cererea de mai sus depusă la 24 decembrie 2009,

Luînd în considerare observațiile prezentate de părți,

După deliberare, decide după cum urmează:

ÎN FAPT

Reclamanții, Dumitru Spînu și Sergiu Spînu, sînt cetățeni ai Republicii Moldova, născuți în 1943 și respectiv 1974 și locuiesc în s. Peticeni. Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către dl V. Tarnovschi, un avocat din Chișinău.

Guvernul Republicii Moldova ("Guvernul") a fost reprezentat de către Agentul său, dl L. Apostol.

Reclamanții sunt soțul și fiul regretatei Varvara Spînu. În seara zilei de 21 mai 2008, aproximativ la orele 22, întorcîndu-se împreună cu primul reclamant acasă, Varvara Spînu a căzut într-un șanț săpat pe drumul public. În dimineața următoare, Varvara Spînu a fost transportată la un spital și diagnosticată, printre altele, cu o fractură a coloanei vertebrale. La 11 iunie 2008 în urma traumelor suferite, aceasta a decedat.

La 13 iunie 2008, poliția locală a inițiat o investigație pe marginea decesului Varvarei Spînu și a constatat că șanțul situat pe drumul public, în fața casei reclamantului a fost săpat de către un contractant al unei companii de telefonie mobilă, în scopul trasării cablurilor optice. Șanțul nu a fost marcat și/sau securizat în nici un fel.

La 13 februarie 2009 Procuratura Călărași a decis să nu inițieze urmărirea penală cu privire la decesul Varvarei Spînu pe motiv că circumstanțele cauzei nu se încadrează în prevederile Codului penal și că litigiul urmează a fi examinat în cadrul unui proces civil. Reclamantul a contestat decizia; cu toate acestea, la 21 aprilie 2009, Judecătoria sectorului Călărași a respins recursul reclamantului în timp ce a constatat că investigația efectuată de procuratură a fost eficientă și completă. Decizia Judecătoriei Călărași a fost înmînată reclamantului la 15 iunie 2009.

Părțile nu au informat Curtea despre orice alte proceduri în cazul dat.

PLÎNGERI

1.

Reclamanții s-au plîns în temeiul articolului 2 din Convenție cu privire la decesul soției și a mamei lor, Varvara Spînu, ca urmare a omisiunii autorităților de stat de a proteja viața ei. De asemenea, s-au plîns de faptul că autoritățile nu s-au conformat obligațiilor procedurale în temeiul articolului 2 din Convenție, și anume de a investiga în mod eficient decesul Varvarei Spînu și de a pedepsi pe cei responsabili pentru survenirea acestuia.

2.

Reclamanții, de asemenea, s-au plîns în temeiul articolului 13 din Convenție, de lipsa remediilor eficiente împotriva pretinsei încălcări a articolului 2 din Convenție.

ÎN DREPT

În observațiile sale din 17 ianuarie 2012, Guvernul a invocat excepția de neepuizare a remediilor interne de către reclamanți. În special, Guvernul s-a referit la jurisprudența Curții în domeniul neglijenței medicale și a susținut că reclamanții ar fi trebuit să încerce să epuizeze remediile civile disponibile pentru ei, și anume să solicite despăgubiri civile ca urmare a decesului Varvarei Spînu.

Reclamanții au solicitat Curții să respingă obiecția Guvernului argumentând că jurisprudența privind neglijență medicală nu a fost aplicabilă în cazul dat.

În procesul de examinare a prezentei cauze, în special atunci cînd examinarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova în aspectul ce ține de decesul în rezultatul neglijenței, Curtea a ajuns la concluzia că prezenta cauză a fost examinată de către instanțele civile din Moldova. În special, că la 23 mai 2011 reclamanții au inițiat o acțiune civilă împotriva companiei de telefonie mobilă și împotriva contractantului care a săpat șanțul pe drumul public. Procedura s-a finisat la 20 martie 2013 cu pronunțarea a unei hotărîri definitive de către Curtea Supremă de Justiție, prin care reclamanților le-au fost acordate despăgubiri de aproximativ 25

000 de euro.

Prin scrisoarea din 3 aprilie 2015, Curtea a solicitat reclamanților să explice din ce motiv n-au informat Curtea cu privire la procedurile civile naționale și rezultatul acestora. Printr-o scrisoare din 7 aprilie 2015, reclamanții au relevat faptul că ei au considerat procedurile civile inițiate în instanțele naționale ca fiind irelevante pentru procedura în fața Curții și că nu au avut intenția de a induce în eroare Curtea.

Curtea reamintește că, în conformitate cu articolul 47 § 6 din Regulamentul Curții reclamanții erau obligați să informeze Curtea referitor la toate circumstanțele relevante ale cererii. De asemenea, Curtea a notat faptul că reclamanții au fost atenționați în mod expres referitor la această obligație prin scrisoarea de confirmare a primirii și înregistrării cererii lor. Curtea reamintește în continuare că o cerere poate fi respinsă ca fiind abuzivă în conformitate cu articolul 35 § 3 din Convenție, printre alte motive, în cazul în care aceasta a fost bazată pe fapte eronate (a se vedea

Varbanov c. Bulgariei

, nr. 31365/96, § 36, CEDO 2000 X;..

Popov c. Moldovei

(nr. 1), nr 74153/01, § 48, 18 ianuarie 2005;

Řehák c. Republicii Cehe

(dec.), nr. 67208/01 18 mai 2004;.

Kérétchachvili c. Georgiei

(dec.), nr. 5667/02, 02 mai 2006;

Gross c. Elveției

[MC], nr. 67810/10, § 28, CEDO 2014;

S.A.S. c. Franței

[MC], nr 43835/11, § 67, CEDO 2014 (extrase)). Informația incompletă și prin urmare, eronată de asemenea constituie un abuz de drept la petiționare în fața Curții, preponderent atunci cînd informația este relevantă pentru soluționarea cauzei și nu a fost prezentată o explicație plauzibilă care să justifice nedivulgarea acestei informații (

Poznanski și alții c. Germaniei

(dec.), nr. 25101/05, 3 iulie 2007).

În circumstanțele prezentei cauze, reclamanții, care au fost reprezentați de un avocat, nu au furnizat nici o explicație plauzibilă privind motivul neinformării Curții despre inițierea procedurilor civile și obținerii despăgubirilor la nivel național. Curtea nu este de acord cu alegațiile reclamanților precum că procedurile civile la nivel național nu au fost relevante pentru procedura în fața Curții. Dimpotrivă, Curtea consideră aceste proceduri și rezultatul lor ca fiind de o importanță majoră în determinarea chestiunii dacă statul și-a îndeplinit obligațiile sale pozitive în conformitate cu articolul 2 din Convenție. Având în vedere importanța informațiilor în cauză pentru aprecierea corectă a prezentei cauze, Curtea constată că acțiunile reclamanților a fost contrare scopului dreptului la o cerere individuală, în conformitate cu articolul 34 din Convenție.

Având în vedere cele de mai sus, cererea urmează să fie respinsă ca fiind abuzivă, în conformitate cu prevederile articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Declară

cererea inadmisibilă.

Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 23 iulie 2015.

Marialena Tsirli

Josep Casadevall

Grefier-adjunct

Președinte