PETROV v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIUNEA A TREIA

DECIZIA

Cererea nr. 5570/07

Grigore PETROV

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Treia), întrunită la 14 ianuarie 2014 într-o Cameră compusă din:

Josep Casadevall,

președinte,

Alvina Gyulumyan,

Jan Sikuta,

Luis Lopez Guerra,

Kristina Pardalos,

Valeriu Grițco,

Iulia Antoanella Motoc,

judecători

,

și MarialenaTsirli,

grefierul adjunct al secțiunii,

Având în vedere cererea de mai sus depusă la 12 ianuarie 2007,

Deliberînd, pronunță următoarea decizie

:

ÎN FAPT

1.

Reclamantul, Dnul Grigore Petrov, este cetățean a Republicii Moldova născut în 1969 și locuiește în Copăceni. El a fost reprezentat la Curte de către Dna D. Grejdieru, avocat în Bălți.

2.

Faptele cauzei, cele expuse de către reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

3.

La 10 februarie 2006, reclamantul venea de la Bălți spre Chișinău. Aproape de localitatea Bănești, el a fost implicat într-un accident rutier. La originea tamponării era automobilul lui S., care a derapat și s-a lovit în mașina lui G., care se deplasa în direcția Bălți. Acesta a derapat pe partea stîngă a șoselei, pe care se afla reclamantul, ambele mașini s-au lovit frontal.

O a patra mașină, care se deplasa în aceeași direcție ca și reclamantul, s-a tamponat în partea din spate a mașinii sale.

4.

La 10 aprilie 2006, procuratura Telenești a intentat o procedură contravențională împotriva tuturor participanților la accident și cauza a fost transmisă în instanță.

5.

Reclamantul a cerut primei instanțe să efectueze o expertiză, pentru a identifica persoanele culpabile de accident. Această cerere a fost refuzată; pe de altă parte un expert auto-tehnic a fost audiat. Concluziile acestui expert excludeau (justificau) totalmente reclamantul.

6.

La 12 iunie 2006, prima instanță a recunoscut toți participanții la accidentul rutier culpabili și le-a aplicat amenda contravențională de douăzeci de euro. Judecătorul nota că reclamantul nu respectase distanța cerută pentru condițiile meteorologice, ceea ce îi permitea să evite accidentul. Reclamantul s-a adresat la curtea de apel, unde se plîngea de absența oricărei referințe la declarațiile expertului auto-tehnic și a motivării insuficiente a hotărîrii pronunțate de către prima instanță.

7.

La 12 iulie 2006, curtea de apel a confirmat această hotărîre, declarînd că sancțiunea era în concordanță cu faptele și că prima instanță a apreciat corect materialele dosarului.

8.

La o dată necunoscută, reclamantul a cerut procuraturii intentarea unei proceduri de revizuire extraordinară a hotărîrii din 12 iulie 2006. La 21 august 2006, procuratura a respins această cerere ca nefondată.

PLÎNGERI

9.

Invocînd articolul 6 §§ 1 și 3 d) din Convenție, reclamantul se plînge că instanțele naționale n-au motivat suficient deciziile lor și n-au comentat declarațiile expertului în accidente, care ce l-ar fi pus într-o situație dezavantajată în raport cu acuzarea.

10.

Invocînd articolul 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plînge de încălcarea din partea autorităților naționale cu privire la bunurile sale, deoarece el n-a putut fi despăgubit pentru prejudiciile cauzate mașinii lui. Invocînd articolul 13, combinat cu articolul 6 din Convenție, el se plînge totodată de refuzul procuraturii de a intenta o procedură de revizuire a deciziei irevocabile pronunțate de către curtea de apel.

ÎN DREPT

A.

Plîngerile formulate în temeiul articolului 6 §§ 1 și 3 d) din Convenție cu privire la echitatea procedurală

11.

Reclamantul se plînge că condamnarea sa a fost arbitrară, deoarece ea n-a fost fondată pe careva elemente de probă. El menționează totodată că ar fi avut un dezavantaj în raport cu acuzarea, deoarece judecătorii naționali n-au făcut nici o referință la mărturiile expertului auto-tehnic, care erau pe responsabilitatea sa. El invocă în acest sens dispozițiile articolului 6 §§ 1 și 3 d) din Convenție, care se citește după cum urmează:

Articolul 6 § 1

”Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) de către o instanță (...) care va hotărî (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. (...).”

Articolul 6 § 3 d)

”Să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.”

12.

La stadiu actual al procedurilor, Curtea nu este în stare să se pronunțe asupra admisibilității acestor plîngeri și consideră necesar de a comunica această parte a cererii Guvernului respondent în conformitate cu articolul 54 § 2 b) a regulamentului său.

B. Plîngerile formulate în temeiul articolului 13 combinat cu articolul 6 din Convenție și articolul 1 din Protocolul nr. 1

13.

Reclamantul se plînge că pretinsa violare a articolului 6 din Convenție, că ar fi fost privat de posibilitatea de a cere despăgubirea pentru deteriorarea mașinii sale, ceea ce ar aduce atingere totodată și articolului 1 din Protocolul nr. 1. El pretinde, printre altele, că refuzul procuraturii de a intenta procedura de revizuire extraordinară a fost contrară articolului 13 combinat cu articolul 6 din Convenție.

14.

Ținînd cont de ansamblul materialelor din posesia sa, și în măsura în care Curtea este competentă de a cunoaște alegațiile formulate mai sus, instanța respinge această parte de cerere, deoarece nici o aparență de violare a drepturilor și libertăților garantate prin Convenție n-a fost relevată.

Din aceste considerente, Curtea în unanimitate

Amînă

examinarea plîngerilor reclamantului cu privire la articolul 6 §§ 1 și 3 d) din Convenție.

Declară

inadmisibil restul cererii.

Marialena Tsirli

Luis Lopez Guerra

Grefier Adjunct

Președinte