CtEDO 09.09.2015 AI

CHOWDURY ET AUTRES c. GRÈCE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
09.09.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CHOWDURY ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicată pe 9 septembrie 2015

Cererea nr. 21884/15

Morshed CHOWDURY și alții

împotriva Greciei

introdusă pe 27 aprilie 2015

Patruzeci și doi de reclamanți sunt cetățeni bangladezi (ale căror nume figurează în anexă) rezidând în Grecia. Sunt reprezentați înaintea Curții de Doamna V. Kerasiotis, avocat la Atena.

A.

Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamanții, fără permis de lucru în Grecia, au fost recrutați între octombrie 2012 și februarie 2013 la Atena și în alte părți ale Greciei pentru a lucra în cea mai mare exploatare de căpșuni din Manolada. Făceau parte dintr-un total de 150 de muncitori împărțiți în trei echipe, fiecare condusă de un cetățean bangladez care raporta unuia dintre cei doi angajatori, T.A.

Muncitorii li s-a promis un salariu de 22 euro pentru șapte ore de lucru și 3 euro pe oră suplimentară, minus 3 euro pe zi pentru mâncare. Lucrau în sere de la 7:00 la 19:00 în fiecare zi, culeghnd căpșuni sub controlul oamenilor înarmați ai lui T.A. Locuiau în corturi improvizate din carton, nylon și bambus.

Muncitorii au intrat în grevă de trei ori pentru a-și revendica salariile: la sfârșitul februarie 2013, la jumătatea martie 2013 și pe 15 aprilie 2013. Angajatorii nu le-au plătit salariile, dar pe 17 aprilie 2013 au adus alți migranți bangladezi să lucreze pe câmp. Muncitorii mai vechi, în timp ce se aflau pe câmp și temător că nu vor fi plătiți, s-au îndreptat către cei doi angajatori care erau prezenți. Atunci unu dintre oamenii înarmați a deschis focul asupra grupului, rănind grav treizeci dintre ei.

Pe 18 și 19 aprilie 2013, poliția a arestat respectiv N.V. și T.A., precum și trăgătorul și un alt om de mână.

Pe 19 aprilie 2013, procurorul din Amaliada i-a urmărit pentru tentativă de omor și alte infracțiuni, iar procurorul din cadrul curții de casație pentru traficul de ființe umane în temeiul articolului 323A din codul penal. Acuzația de tentativă de omor a fost ulterior recaracterizată ca leziuni grave.

Pe 22 aprilie 2013, procurorul din Amaliada a recunoscut că 31 de muncitori și 4 șefi de echipă erau victime ale traficului de ființe umane, ceea ce a avut ca rezultat legalizarea șederii lor conform articolului 12 din legea nr. 3064/2002. Pe 8 mai 2013, 120 de alți muncitori (inclusiv 21 din reclamanți) au cerut procurorului să acuze pe cei patru inculpați de traficul de ființe umane și acte de violență împotriva lor în plus la cei 35 de muncitori menționați mai sus. Ei susțineau că erau victime ale acelorași infracțiuni comise împotriva celorlalți.

Printr-o decizie nr. 26/14 din 4 august 2014, procurorul din Amaliada a respins cererea celor 120 de muncitori. Procurorul a subliniat că acești 120 de reclamanți au fost căutați pentru a depune mărturie în investigația preliminară și că doar 102 dintre ei au fost găsiți și ascultați. Cu toate acestea, din mărturiile lor și din alte elemente ale dosarului reiese că aserțiunile lor nu corespundeau realității. Dacă ar fi fost victime ale aceluiași tratament, ar fi trebuit să alerteze imediat autoritățile de poliție, cum au făcut cei 35 de alți muncitori. Afirmația că ar fi avut frică și au plecat din corturile lor nu era credibilă deoarece corturile erau foarte aproape de locul agresiunii și, de îndată ce a sosit poliția, ar fi putut reveni acolo pentru a denunța faptele litigioase. În plus, doar 4 din cei 102 reclamanți au declarat că au fost răniți. Cu toate acestea, nici unu dintre acești patru nu s-a dus la spital, cum au făcut cei 35 de alți colegi ai lui. De asemenea, toți au declarat că s-au prezentat deoarece au aflat că vor primi titluri de ședere.

Pe 28 ianuarie 2015, procurorul din cadrul curții de apel din Patras a respins recursul celor 120 de muncitori împotriva deciziei 26/14, pe motiv că nu existau suficiente elemente pentru a stabili prezența interesaților la locul tirurilor.

Inculpații au fost trimiși în judecată în fața curții de jurați din Patras. Ședințele au început pe 6 iunie 2014 și s-au încheiat pe 30 iulie 2014. 35 de muncitori s-au constituit părtași și au fost reprezentați de avocații V. Kerasiotis și M. Karabeïdis, ale căror onorarii au fost suportate de Consilul Elen pentru Refugiați și Liga Elenă pentru Drepturile Omului.

Pe 30 iulie 2014, curtea de jurați a achitat toți inculpații de acuzația de traficul de ființe umane. Unu dintre oamenii de mână și T.A. au fost condamnați pentru leziuni grave și utilizare ilegală de arme de foc la o pedeapsă de 14 ani și 7 luni și respectiv 8 ani și 7 luni. În ceea ce privește trăgătorul, curtea de jurați a considerat că nu avea intenția de a omorî victimele, dar voia să le forțeze să se îndepărteze pentru ca să nu se apropie de noii muncitori care tocmai fuseseră recrutați. Curtea de jurați a achitat N.V. pe motiv că nu a fost stabilit nici că era unu dintre angajatori ai muncitorilor (și deci că nu avea obligația de a le plăti salariile), nici că era implicat ca instigator al agresiunii armate împotriva lor. A convertit aceste condamnări în sancțiune pecuniară pe zi de detenție. A condamnat, de asemenea, pe cei doi oameni să plătească suma de 1.500 euro celor 35 de muncitori (aproximativ 43 euro pe persoană).

Privind acuzația de traficul de ființe umane, curtea de jurați din Patras a observat că « nu existau toalete, nici apă curentă și era atât de cald încât pielea se topea ». Curtea de jurați a remarcat, de asemenea, că angajatorii cunoșteau statutul ilegal al muncitorilor, că aceștia nu înțelegeau limba greacă și că, fără resurse, trebuiau să-și câștige viața, dar nu au primit niciun salariu în schimbul muncii prestate. Poliția, din ceva motiv, a fost informată că muncitorii nu primesc niciun salariu, dar s-a limitat la a-l avertiza pe al doilea angajator, N.V., fără a contacta inspecția muncii, fără a informa muncitorii despre drepturile lor de a cere justiție și fără a deschide o investigație pentru traficul de ființe umane. De asemenea, curtea de jurați a considerat ca establecute că muncitorii nu au primit niciun salariu pentru perioada 2012-2013.

Mai exact, curtea de jurați a considerat că elementul obiectiv al infracțiuni nu a fost estabelit în caz, în special pe motiv că muncitorii erau liberi să plece din exploatare (« aveau posibilitatea de a se deplasa liber în sector (...) și de a-și face cumpărături în supermagazinele cu care angajatorul lor încheiesese un acord (...) și puteau juca cricket pe un teren atașat corturilor lor (...) sau să meargă în magazine conduse de compatrioții lor în regiune pentru a menține relații sociale între ei »). A considerat că angajatorii nu i-au atras pe muncitori sub pretexte false, profitând de vulnerabilitatea lor, cum cere art. 323A din codul penal. Cuantumul salariului lor era același cu cel oferit de toți producătorii din regiune și muncitorii puteau, dacă doreau, lua mese acolo, al căror cost ar fi dedus din salariu.

Conform curții de jurați, pentru ca noțiunea de vulnerabilitate să fie constituită, ar fi trebuit ca victima să se afle într-o stare de sărăcie atât de mare încât refuzul ei de a se supune autorului infracțiuni să pară absurd, adică victima trebuia să se afle într-o stare de slăbiciune absolută care să o împiedice să se apere singură. Victima ar fi exploatată dacă s-ar preda fără condiții autorității autorului infracțiuni și ar trăi într-o situație de excludere în raport cu lumea exterioară, ceea ce nu era cazul muncitorilor.

Curtea de jurați nu a acceptat aserțiunea muncitorilor potrivit căreia ar fi fost amenințați cu moartea de inculpați. A considerat că, dacă ar fi fost așa, aceasta ar fi trebuit să-i determine să-și abandoneze locul de muncă fără ezitare, deoarece sentimentul fricii pentru viață prevalează asupra oricărui avantaj sau bun (cum ar fi revendica salariile cuvenite, nevoia de a câștiga o viață care nu putea fi satisfăcută din cauza imposibilității obiective de a găsi alt loc de muncă, și toate celelalte argumente pe care muncitorii le-au invocat pentru a justifica continuarea furnizării muncii lor).

Pe 30 iulie 2014, inculpații condamnați au declarat apel împotriva hotărârii curții de jurați. Apelul care este încă în curs înaintea acestei jurisdicții, are un efect suspensiv.

Pe 21 octombrie 2014, avocații muncitorilor au sesizat procuroarea din cadrul Curții de Casație cu o cerere pentru ca aceasta să se pourvadă în casație împotriva hotărârii curții de jurați. În cererea lor, avocații au subliniat că curtea de jurați nu a examinat în mod adecvat acuzația de traficul de ființe umane.

Pe 27 octombrie 2014, procuroarea a refuzat să se pourvadă în casație. A motivat decizia indicând doar că condițiile prevăzute de lege pentru a forma un pourvoi nu se regăseau.

B.

Dreptul intern

art. 22 § 3 din Constituție prevede:

« Orice formă de muncă obligatorie este interzisă. »

art. 323A din codul penal dispune:

« 1. Cel care, prin folosirea forței sau amenințarea cu forța sau prin alte mijloace coercitive sau de autoritate sau abuz de putere sau răpire, recrutează, transportă (...) deține, protejează, livrez - cu sau fără contraprestație - sau primește o persoană (...) în scopul de a o exploata pe sine sau pentru seama altora, este pedepsit cu o pedeapsă de închisoare de până la zece ani și o amendă de zece mii la cincizeci de mii euro.

(...)

(...)

b) este comisă în mod repetat;

d) a avut ca rezultat un prejudiciu deosebit de grav sănătății persoanei lezate sau a expus viața acesteia la un pericol grav.

»

C.

Principalele instrumente internaționale

1.

Convenția Consilului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, CETS nr. 197, 16 mai 2005

Raportul explicativ al convenției anti-trafic a Consilului Europei subliniază că traficul de ființe umane este astazi o problemă majoră în Europa, care amenință drepturile omului și valorile fundamentale ale societăților democratice:

« Traficul de ființe umane, deoarece prinde în cursă victimele sale, este forma modernă a comerțului mondial cu sclavi. Ființele umane sunt considerate mărfuri de cumpărat și vândut, forțate să lucreze, în cea mai mare parte în industria sexului, dar și, de exemplu, în sectorul agricol sau în ateliere, clandestine sau nu, pentru salarii mizere sau pentru nimic. Cea mai mare parte a victimelor identificate ale traficului sunt femei, dar și bărbații sunt victime. În plus, multe victime sunt tineri, uneori copii. Toți caută disperați cum să supraviețuiască, pentru ca apoi viața lor să fie ruinată de exploatare și dorința de profit.

Dacă doresc să fie eficacă, strategia de luptă împotriva traficului de ființe umane trebuie să fie bazată pe o abordare multidisciplinară care trece atât prin prevenire, cât și prin protecția drepturilor omului ale victimelor și urmărirea traficantului, asigurând în același timp că legislațiile relevante ale Statelor sunt armonizate și aplicate uniform și eficient.

»

Preambulul convenției anti-trafic a Consilului Europei conține, în special, următoarele considerente:

« Considerând că traficul de ființe umane constituie o încălcare a drepturilor omului și o atingere a demnității și integrității ființei umane;

Considerând că traficul de ființe umane poate duce la o situație de sclavie pentru victime;

Considerând că respectarea drepturilor victimelor și protecția lor, precum și lupta împotriva traficului de ființe umane trebuie să fie obiectivele principale;

(...)

»

Conform articolului 1, convenția urmărește să prevină și să combată traficul de ființe umane, să protejeze drepturile omului ale victimelor traficului, să concepă un cadru cuprinzător de protecție și asistență pentru victime și martori, precum și să asigure investigații și urmăriri eficace.

art. 4 a) dispune:

« Expresia « traficul de ființe umane » desemnează recrutarea, transportul, transferul, găzduirea sau primirea de persoane, prin amenințare cu folosirea forței sau prin folosirea forței sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situație de vulnerabilitate, sau prin oferta sau acceptarea de plăți sau avantaje pentru a obține consimțământul unei persoane având autoritate asupra altora în scopuri de exploatare. Exploatarea include, cel puțin, exploatarea prostituției altuia sau a altor forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forțate, sclavie sau practici asemănătoare sclaviei, servitute sau prelevarea de organe.

»

art. 5 impune Statelor să ia măsuri împotriva traficului. Prevede, în special:

« 1. Fiecare Parte ia măsuri pentru a stabili sau îmbunătăți coordonarea la nivel național între diferitele instituții responsabile de prevenire și luptă împotriva traficului de ființe umane.

(...)

»

(...)

art. 10 expune măsurile care trebuie luate în materie de formare și cooperare. Prevede:

« 1. Fiecare Parte se asigură că autoritățile sale competente dispun de persoane formate și calificate în prevenirea și lupta împotriva traficului de ființe umane și în identificarea victimelor, în special a copiilor, și în sprijinarea acestora și că diferitele autorități implicate colaborează între ele și cu organizațiile având un rol de sprijin, pentru a permite identificarea victimelor într-un proces ținând seama de situația specifică a femeilor și copiilor victime (...)

(...)

»

(...)

Articolele 18 la 21 impun Statelor să incrimineze diferite tipuri de comportament:

(...)

art. 31 § 1 privește jurisdicția. Impune fiecărei State părți să adopte măsuri legislative și altele necesare pentru a-și stabili jurisdicția asupra infracțiunilor prevăzute în convenția anti-trafic a Consilului Europei atunci când sunt comise:

« a. pe teritoriul acesteia; sau

(...)

d. de un cetățean al său, sau de un apatrizi cu reședința obișnuită pe teritoriul acesteia, dacă infracțiunea este pedepsibilă penal acolo unde a fost comisă sau dacă nu cade sub competența teritorială a niciun Stat;

e. împotriva unui cetățean al său.

»

Statele pot să-și rezerve dreptul de a nu aplica, sau de a aplica doar în cazuri sau condiții specifice, regulile de competență definite la paragrafele 1 d) și e) ale articolului 31.

art. 32 impune Statelor să coopereze între ele, în conformitate cu dispozițiile convenției, în aplicarea instrumentelor internaționale și regionale relevante aplicabile, în cea mai largă măsură pentru scopurile de:

« – prevenire și luptă împotriva traficului de ființe umane;

– protecție și asistență ale victimelor;

– efectuarea investigațiilor sau procedurilor privind infracțiunile penale stabilite în conformitate cu (...) Convenția.

»

2.

Rezoluția 1922(2013) a Adunării Parlamentare a Consilului Europei privind « traficul lucrătorilor migranți în scopuri de muncă forțată »

Textul rezoluției adoptat pe 25 ianuarie 2013 este redactat după cum urmează:

« 1. Adunarea Parlamentară este preocupată de amploarea traficului de ființe umane. Conform Organizației Internaționale a Muncii (OIM), cel puțin 20,9 milioane de persoane în lume – 3 din 1.000 – sunt reduse la munca forțată în lume și 44 % din ele (9,1 milioane) sunt victime ale traficului.

Traficul de ființe umane poate fi considerat ca activitate criminală organizată care se dezvoltă cel mai rapid și care este sursa de profit cea mai importantă provenind din criminalitatea transnațională. Aproape toate țările ar fi afectate, indiferent dacă sunt țări de origine, tranzit și/sau destinație.

(...)

8.1. să lupte împotriva fenomenului de trafic al lucrătorilor migranți în scopuri de muncă forțată, ținând seama de vulnerabilitatea particulară a acestor persoane, prin următoarele măsuri:

8.1.1. să stabilească un cadru juridic solid pentru a urmări utilizatorii finali și autorii traficului, inclusiv gospodăriile private, și să se asigure că toate formele de muncă forțată sunt incriminate ca infracțiuni penale;

8.1.2. să desemneze un raporteur național independent privind traficul de ființe umane, responsabil de monitorizarea și transmiterea la guvern și la parlament a unor rapoarte periodice privind situația din țară;

8.1.3. să încurajeze inspecții regulate și coordonate în sectoarele de risc de către organizațiile responsabile de reglementarea ocupării forței de muncă, sănătății și securității, să încurajeze lucrătorii să se organizeze și să implice, de asemenea, agențiile de ocupare în măsuri luate pentru luptă împotriva traficului de ființe umane;

8.1.4. să consolideze rolul inspectorilor muncii și să aloce resurse umane și financiare suficiente pentru a le permite să reglementeze eficace ocuparea forței de muncă, în special munca domestică și funcționarea întreprinderilor și locurilor de muncă informale, unde predomină practicile de muncă forțată;

8.1.5. să ia măsuri pentru a descuraja cererea de servicii de persoane victime ale traficului în scopuri de muncă forțată, în particular în munca domestică și în sectoarele de agricultură, pescuit, construcție, hotelărie, îngrijiri și curățenie;

8.1.6. să combată corupția funcționarilor implicați în infracțiuni legate de trafic;

8.1.7. să adopte planuri de acțiune împotriva traficului de ființe umane și să lucreze în strânsă cooperare cu parlamentele la elaborarea acestor planuri, la punerea lor în aplicare și la monitorizarea acestei implementări;

8.1.8. să se asigure că profesioniștii competenți, inclusiv judecătorii și procurorii, inspectorii muncii, funcționarii de poliție, garda de margine, agenții serviciilor de imigrare, personalul care lucrează în centrele de reținere a imigranților, funcționarii teritoriali, personalul diplomatic și consular, profesioniștii de sănătate și asistenții sociali primesc o formare completă și multidisciplinară pentru a identifica victimele traficului în scopuri de muncă forțată, pentru a le asista și proteja în conformitate cu Convenția Consilului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane (CETS nr. 197);

8.1.9. să ratifice și aplice, dacă nu au făcut-o deja, Convenția Consilului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane și Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind munca decentă pentru lucrătorii și lucrătoarele domestice;

8.1.10. să doteze Grupul de Experți al Consilului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane (GRETA) cu resurse umane și financiare suficiente și să asigure independența experților numiți;

(...)

8.2. să revizuiască politicile lor privind imigrația și reîntoarcerea pentru a le alinia la recomandările GRETA pentru a se asigura că persoanele victime ale traficului în scopuri de muncă forțată sunt tratate în primul rând ca victime care au nevoie să fie protejate mai degrabă decât ca persoane care au încălcat controlul migrației, luând următoarele măsuri:

8.2.1. să precizeze în mod clar canalele de migrație regulată și să disemineze informații precise despre condițiile care permit intrarea și șederea regulată în țară;

8.2.2. să intensifice eforturile pentru a identifica posibilele victime ale traficului, inclusiv la frontiere și în centrele de reținere, acordând acces organelor de control și organizațiilor specializate, inclusiv ONG-urilor;

8.2.3. să se asigure că posibilele victime ale traficului nu sunt pedepsite pentru infracțiuni legate de imigrație în cursul procedurii de identificare;

8.2.4. să faciliteze emiterea migranților victime ale traficului de permise de ședere temporare și reînnoibile din motive umanitare, dacă este posibil asociate cu permise de lucru;

8.2.5. să garanteze dreptul lucrătorilor domestici migranți la un statut de imigrant, independent de orice angajator;

8.2.6. să garanteze efectiv victimelor traficului o perioadă de recuperare și reflecție de cel puțin treizeci de zile pentru a le permite să fie din nou în posesia deplinilor lor puteri și să scape de influența traficantului;

8.2.7. să asigure victimelor acces la tribunale și să le garanteze un acces efectiv la ajutor juridic și servicii de interpretare;

8.2.8. să ofere protecție efectivă victimelor care participă la proceduri penale;

8.2.9. să considere măsurile speciale pentru reîntoarcerea victimelor traficului ca făcând parte integrantă a unei politici de luptă împotriva traficului, garantând drepturile lor, securitatea, demnitatea și protecția împotriva posibilității de a deveni din nou victime ale traficului în caz de reîntoarcere sau readmisie, și prin recurență la programe de reîntoarcere voluntară asistată.

»

Invocând art. 4 din Convenție, reclamanții se plâng că munca pe care au furnizat-o în câmpurile de căpșuni din Manolada constituia muncă forțată sau obligatorie și că Statul a eșuat în obligația sa pozitivă de a preveni ca aceștia să fie supuși unei situații de trafic de ființe umane, de a adopta măsuri preventive în acest scop și de a sancționa angajatorii lor vinovați de trafic.

ANEXĂ

Nr.

Prenume NUME

Anul nașterii

Loc de reședință

Morshed CHOWDURY

1982

Atena

Jalil ABDUL

1981

Atena

Kaer (Khayer) ABUL (ABDUL)

1983

Atena

Md (Ali) ALI (MD)

1982

Nea Manolada

Murad ALIMIR

1993

Atena

Sidik ASIK

1985

Nea Manolada

Mohamed (Bablu) BABLU (MD)

1986

Nea Manolada

Md Mitu (Mitu) BIYAM (BIYA)

1988

Nea Manolada

Md Royal CHOWDURY

1986

Nea Manolada

Md FORHAD (FARHAD)

1988

Atena

Shike (Sheikh) HAMAUIN (MD HAMAUIN)

1987

Atena

Johir HASAN

1981

Atena

Billal (Billal) HUSSEIN (MD HOSSEN)

1984

Atena

Miah KADIR

1988

Nea Manolada

Mahamad (Mohamad) MAHBUB

1976

Nea Manolada

Mohamad (Md) MAMUN

1988

Atena

Julhas MD

1985

Atena

Monir MD

1988

Atena

Ruyel (md Ryel) MD (AHMAD)

1986

Nea Manolada

Jewel (md) MD (JEWEL)

1982

Nea Manolada

Masud Khan (Md Masud) MD (KHAN)

1987

Nea Manolada

Romuzzaman (Md Romoz) MD (ZAMAN)

1981

Nea Manolada

Rob (Abdul Rab) MD ABUR (MOHAMAD)

1981

Nea Manolada

Miah (Amial Miah) MD AWAL (MOHAMED)

1987

Nea Manolada

Miah (md Kamal) MD KAMAL (MIAH)

1988

Nea Manolada

Uddin (Md Nijam) MD NIZZAM (UDDIN)

1981

Nea Manolada

Oli MIA

1989

Atena

Afzal MIAH

1987

Nea Manolada

Ripon MIAH

1987

Nea Manolada

Jangir MIHA

1987

Atena

Sofik MIHA

1990

Atena

Kamrul MIHA (MIAH)

1982

Atena

Sumon MOHAMAT

1987

Nea Manolada

Muhammad Rabiul (mohammad Raolbiol) MOJUNDAR

1981

Atena

Imran MULLA (MD MOLLA)

1987

Atena

Gabru (Kabru) NURUL

1981

Atena

Howdfar RAZUL

1980

Atena

Ahmed (Salim) SALIM (AHMED)

1982

Nea Manolada

Molla (Sawon) SAWON (MOLLA)

1988

Nea Manolada

Harun SHEK (SHEKH)

1988

Atena

Md (Mohammed) TUFAJJOL (TOHAJUL)

1982

Atena

Miah (Md Uzzol) UZZOL (MD UZZOL)

1977

Nea Manolada

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă