PRIMA SECȚIUNE DE Cerere nr. 9387/15 Elona PRECI împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 17 noiembrie 2015 într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Linos-Alexander Sicilianos, Armen Harutyunyan, judecători, și Andrei Wampach, grefier adjunct de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 9 februarie 2015, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, reclamanta, dna Elona Preci, este o cetățean albaneză născută în 1986 și deținută la Salonic. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Th. Tsiatsios, avocat la Salonic. Recurenta a fost arestată pentru intrare ilegală pe teritoriul elen pentru prima dată la 4 august 2014. La 6 august 2014, directorul Direcției de Poliție a Străinilor din Salonic a ordonat ridicarea detenției recurentei și i-a acordat o perioadă de 30 de zile pentru a părăsi teritoriul elen. La 13 ianuarie 2015, recurenta a fost arestată din nou pe motiv că se afla în situație de ședere ilegală pe teritoriu. În decizia sa din aceeași zi, directorul Direcției de Poliție a Străinilor din Salonic a dispus detenția recurentei până când a părăsit teritoriul, astfel cum se dispunea în decizia din 6 august 2014. La 15 ianuarie 2015, reclamantul a prezentat obiecții împotriva detenției sale în fața Tribunalului Administrativ din Salonic. La 16 ianuarie 2015, acesta a respins obiecțiile. La 29 ianuarie 2015, recurenta a depus o cerere de azil. La 29 ianuarie 2015, directorul Direcției de Poliție a Străinilor din Salonic a ordonat menținerea în detenție a recurentei până când aceaceasta a fost pronunțată cu privire la cererea sa de azil. La 6 februarie 2015, reclamantul a prezentat noi obiecții în fața aceleiași instanțe. Invocând art. 3 din Convenție și jurisprudența Curții referitoare la aceasta, aceasta se plângea, printre altele, de condițiile sale de detenție în secția de poliție din Kordelio. Ea invoca, de asemenea, art. 8 din Convenție, deoarece întoarcerea sa în Albania se îndepărta de familia sa, deoarece soțul ei locuia legal în Grecia, iar copilul ei de 7 ani își urma școala într-o școală greacă. La 9 februarie 2015, Tribunalul Administrativ a întâmpinat obiecțiile și reclamanta a fost pusă în libertate în aceeași zi. GRIEF, recurenta a declarat încălcări ale articolelor 3, 6 (neînfășurare personală în fața instanței administrative) și 8 (riscul de destrămare familială) din convenție. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanta se plânge de condițiile sale de detenție în secția de poliție din Kordelio. Aceasta precizează că ea a fost obligată să doarmă pe o saltea așezată chiar și pe podea într-o celulă suprapopulată, în care are mai puțin de 3 m2, că a avut nici o posibilitate de a ieși din celulă pentru a se plimba afară, că atât lumina artificială, cât și cea naturală erau practic inexistente și că nu primeau decât 5,87 EUR pe zi pentru a cumpăra sandvișuri sau pizza. Curtea arată că recurenta a fost deținută în secia de poliie din Kordelio în perioada 13 ianuarie-9 februarie 2015. Curtea nu ignoră constatările făcute de CPT cu privire la condiiile de detenie în seciile de poliie din Grecia și la recomandările făcute autorităilor pentru îmbunătățirea situaiei. Cu toate acestea, ținând seama de problemele de suprapopulare care au loc în închisorile elene și în centrele de detenție pentru străini aflate pe cale de a fi expulzați, precum și de dificultățile de a plasa imediat inculpați sau străini în instituțiile menționate anterior, Curtea consideră că reținerea acestora în secțiile de poliție pentru perioade scurte de timp nu poate conduce automat la constatarea încălcării articolului 3 din convenție. În speță, Curtea consideră că pragul de gravitate necesar pentru ca detenția sa să fie calificată drept tratament inuman sau degradant nu a fost atins (a se vedea, Chazaryan și alții c. Grecia, nr. 76951/12, § 55, 16 iulie 2015), recurenta fiind deținută pe o perioadă de douăzeci și șase de zile și în condiții în care aceasta nu specifică aspecte esențiale (a se vedea, de asemenea, În această privință, reclamanta nu menționează nici suprafața, nici aproximativă, a celulei sale, nici numărul de persoane deținute în același timp cu aceasta. În consecință, este necesar să se respingă acest aspect ca fiind în mod vădit nefondat, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din convenție. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge că nu a fost prezentă la examinarea obiecțiilor sale împotriva detenției sale în vederea expulzării. Invocând, în plus, art. 8 din Convenție, recurenta se plânge că eventuala expulzare în Albania riscă să-i afecteze viața de familie, deoarece soțul și fiul ei locuiesc în Grecia. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu constată nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. Prin urmare, Curtea concluzionează că această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în aplicarea articolului (a) și a articolului 4 din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 10 decembrie 2015. André Wampach Ledi Bianku Modululr Adjunct Președinte
Requête n
o
9387/15
Elona PRECI
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 17 novembre 2015 en un comité composé de
:
Ledi Bianku,
président,
Linos-Alexandre Sicilianos,
Armen Harutyunyan,
juges,
et de André Wampach,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 9 février 2015,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, Mme Elona Preci, est une ressortissante albanaise née en
1986 et détenue à Thessalonique. Elle a été représentée devant la Cour par M
e
Th. Tsiatsios, avocat à Thessalonique.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
La requérante fut arrêtée pour la première fois le 4 août 2014 pour entrée illégale sur le territoire grec. Le 6 août 2014, le directeur de la Direction de la police des étrangers de Thessalonique ordonna la levée de la détention de la requérante et lui accorda un délai de trente jours pour quitter le territoire grec.
Le 13 janvier 2015, la requérante fut arrêtée de nouveau au motif qu’elle s’était maintenue illégalement sur le territoire. Dans sa décision du même jour, le directeur de la Direction de la police des étrangers de Thessalonique ordonna la détention de la requérante jusqu’à ce qu’elle quitte le territoire, comme cela avait été ordonné dans la décision du 6 août 2014.
Le 15 janvier 2015, la requérant présenta des objections contre sa détention devant le tribunal administratif de Thessalonique. Le 16 janvier 2015, celui-ci rejeta les objections.
Le 29 janvier 2015, la requérante présenta une demande d’asile.
Le 29 janvier 2015, le directeur de la Direction de la police des étrangers de Thessalonique ordonna le maintien en détention de la requérante jusqu’à ce qu’il soit statué sur sa demande d’asile.
Le 6 février 2015, la requérant présenta de nouvelles objections devant la même juridiction. Invoquant l’article 3 de la Convention et la jurisprudence de la Cour y relative, elle se plaignait, entre autres, de ses conditions de détention dans le commissariat de Kordelio. Elle invoquait aussi l’article 8 de la Convention car son retour en Albanie l’éloignerait de sa famille, car son mari résidait légalement en Grèce et son enfant de 7 ans suivait sa scolarité dans une école grecque.
Le 9 février 2015, le tribunal administratif accueillit les objections et la requérante fut mise en liberté le même jour.
La requérante allègue des violations des articles 3, 6 (défaut de comparution personnelle devant le tribunal administratif) et 8 (risque d’éloignement familial) de la Convention.
1.
Invoquant l’article 3 de la Convention, la requérante se plaint de ses conditions de détention dans le commissariat de police de Kordelio. Elle précise qu’elle a été obligée de dormir sur un matelas posé à même le sol dans une cellule surpeuplée où elle dispose de moins de 3 m², qu’il n’y avait aucune possibilité de sortir de la cellule pour se promener à l’extérieur, que la lumière tant artificielle que naturelle étaient pratiquement inexistante et qu’elle ne recevaient que 5,87 euros par jour pour acheter des sandwichs ou des pizzas.
La Cour relève que la requérante a été détenue dans le commissariat de Kordelio du 13 janvier au 9 février 2015. La Cour n’ignore pas les constats faits par le CPT concernant les conditions de détention dans les commissariats de police en Grèce et les recommandations faites aux autorités pour améliorer la situation. Toutefois, tenant compte des problèmes de surpopulation régnant dans les prisons grecques et les centres de rétention pour étrangers en voie d’expulsion, ainsi que des difficultés de placer immédiatement des prévenus ou des étrangers dans les établissements précités, la Cour estime que la détention de ceux-ci dans des commissariats de police pour de courtes périodes ne saurait conduire automatiquement à un constat de violation de l’article 3 de la Convention. En l’espèce, la Cour estime que le seuil de gravité requis pour que sa détention soit qualifiée de traitement inhumain ou dégradant n’a pas été atteint (voir,
Chazaryan et autres c.
Grèce
, n
o
76951/12, § 55, 16 juillet 2015), la requérante ayant été détenue pendant une période de vingt-six jours et dans des conditions dont elle ne précise pas des aspects essentiels (voir aussi,
Ciocan et autres c. Grèce
(déc.), n
o
41806/13, §§ 23 et 25, 6 octobre 2015). Á cet égard, la requérante ne mentionne ni la surface, même approximative, de sa cellule, ni le nombre des personnes détenues en même temps qu’elle.
Il s’ensuit qu’il convient de rejeter ce grief comme étant manifestement mal fondé, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
2.
Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint du fait qu’elle n’a pas été présente lors de l’examen de ses objections contre sa détention en vue de son expulsion. Invoquant, en outre, l’article 8 de la Convention, la requérante se plaint du fait que son expulsion éventuelle en Albanie risque de porter atteinte à sa vie familiale car son mari et son fils vivent en Grèce.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour ne relève aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention. La Cour conclut donc que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article
35
§§
3
a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 10 décembre 2015.
André Wampach
Ledi Bianku
Greffier adjoint
Président