CASE OF MANAV AND OTHERS v. TÜRKİYE

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE MANAV ȘI ALȚII v. TÜRKİYE (Aplicații nr. 56211/19 și altele 127) HOTĂRÂREA STASBOURG 12 noiembrie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul lui Manav și alții c. Türkiye, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Pauliine Koskelo , Președintele Lorena Schembri Orland, Frédéric Krenc , judecători și Dorothee von Arnim, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Republicii Türkiye depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a notifica plângerile în temeiul articolului 5 din Convenție privind presupusa lipsă de suspiciune rezonabilă în ceea ce privește comisia unei infracțiuni, lipsa presupusă de motive relevante și suficiente atunci când ordonează și prelungește deținerea preliminară, durata deținerii preliminare, ineficacitatea revizuirii judiciare a legalității deținerii și absența unui remediu de obținere a compensației guvernului turc („Guvernul”), reprezentat de agentul lor atunci, dl Hacı Ali Açıkgül, șef al Departamentului de Drepturilor Omului Ministerului Justiției Republicii Türkiye, și de a declara inadmisibil restul cererilor; Observațiile părților; decizia de a respinge obiecția Guvernului față de examinarea cererilor de către un comitet; după deliberarea în particular la 15 octombrie 2024,

pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Prezenta cerere se referă în principal la arestarea și detenția anterioară a reclamanților în urma încercării de lovitură de stat din 15 iulie 2016, cu suspiciune de aderarea acestora la o organizație descrisă de autoritățile turce ca „Fetullahist Terror Organization / Parallel State Structure” (Fetullahçı Terör Örgütü / Paralel Devlet Yapılanması , denumită în continuare „FETÖ/PDY” , care a fost considerată în spatele încercării de a aduce lovituri de stat (pentru informații suplimentare a se vedea Akgün c. Turcia , nr. 19699/18 , §§ 3-9 și §§ 106-07, 20 iulie 2021). În diferite date, reclamanții au fost arestați și plasați în detenție preliminară, în principal pe suspiciune de a fi afiliați la FETÖ/PDY, o infracțiune pedepsită în temeiul articolului 314 din Codul Penal (a se vedea Baș c. Turcia , nr. 66448/17 , § 58, 3 martie 2020 ) ). Ordinele de detenție se bazează în principal pe natura presupusului infracțiune, starea dovezilor și pe posibila sentință.

De asemenea, s-a remarcat că investigațiile privind încercarea de lovitură au fost efectuate în întreaga țară, că declarațiile nu au fost încă luate de la toți suspecții și că presupusul infracțiune este printre infracțiunile „catalogue” enumerate la art. 100 § 3 din Codul de Procedură Penală (CCP) (pentru textul articolului 100 din CCP, după caz, a se vedea Baș, citat mai sus, § 61). De la ordinele inițiale de detenție și documentele disponibile în dosarele cauzelor se constată că majoritatea reclamanților au fost identificați ca utilizatori ai sistemului de mesagerie ByLock.

În plus, unele dintre solicitanți au fost suspectați că sunt afiliați la FETÖ/PDY pe baza declarațiilor martorilor sau a finanțarii FETÖ/PDY în vederea utilizării conturilor lor în Banca Asya – o bancă legată de FETÖ/PDY –, deținerea de publicații pro-FETÖ/PDY și/sau a facturilor de un dolar american cu un număr de serie „F” (denumit în continuare inițialul „Fetullah”) și/sau angajarea acestora de către și/sau a afiliații la instituțiile și organizațiile afiliate FETÖ/PDY. Proiectele aduse de reclamanții împotriva detenției lor, inclusiv din cauza presupusului lipsă de suspiciuni rezonabile de a fi comis infracțiunile imputate lor, au fost respinse, inclusiv de Curtea Constituțională. Potrivit celor mai recente informații furnizate de părți, majoritatea reclamanților au fost condamnați pentru aderarea la o organizație teroristă de către instanțe de primă instanță.

Se pare că, în unele dintre cereri, procedura penală este încă în așteptare în fața instanțelor de recurs sau a Curții Constituționale. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 5 § 1 A CONVENȚIEI Reclamanții se plângea că nu au existat dovezi specifice care să dea naștere unei suspiciuni rezonabile, în sensul articolului 5 § (c) din Convenție, că au comis o infracțiune penală care a fost necesară, în special, detenția lor inițială preliminară. Guvernul a îndemnat Curtea să declare această plângere inadmisibilă în ceea ce privește reclamanții care nu au recurs la remedierea compensatorie în temeiul art. 141 din CCP, sau ale căror cereri de compensare erau încă în așteptare.

În plus, au solicitat Curtea să declare cererile inadmisibile pentru abuz de dreptul la cerere, în măsura în care reclamanții nu au informat Curții cu privire la evoluția cazurilor în urma depunerii cererilor lor. 118-21, și Turan și alții c. Turcia , nr. 75805/16 și 426 altele §§ 57-64, 23 noiembrie 2021, și nu vede niciun motiv să se depărteze de aceste concluzii în acest caz. Prin urmare, Curtea consideră că această plângere nu este manifestament nefondată în sensul articolului 35 § § a) din Convenție sau inadmisibilă în orice alt motiv. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea remarcă că, atunci când a ordonat detenția inițială a reclamanților, instanțele magistratului au încercat să justifice hotărârile lor prin efectuarea unei trimiteri generale la art. 100 din CCP și pedeapsa potențială, precum și „dovada din dosar”.

Cu toate acestea, în acest sens, ei au citat pur și simplu formularea dispoziției în cauză, fără să precizeze de fapt ce implică dovezile în cauză și de ce a constituit o suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis infracția în cauză. În acest sens, Curtea se referă la concluziile sale în hotărârea lui Baș (citată mai sus, §§ 190 95), conform căreia trimiterile vaga și generale la formularea articolului 100 din CCP și la dovezile din dosar nu pot fi considerate suficiente pentru a justifica „raționalitatea” suspiciunilor pe care ar fi trebuit să le fi fost bazate reclamanților, în absența unei evaluări specifice a elementelor individuale de probă din dosar, sau a oricărei informații disponibile în dosar în momentul în care ar fi putut justifica suspiciunile împotriva reclamanților, sau a oricărei alte tipuri de materiale sau fapte verificabile.

Curtea remarcă, de asemenea, că ordinele inițiale de detenție anterioară ale reclamanților au fost bazate în principal pe informațiile care indică utilizarea lor a sistemului de mesagerie ByLock, activități bancare considerate finanțarea FETÖ/PDY, abonamentele anumitor publicații pro-FETÖ/PDY, având în posesia lor unu facturile de dolar cu un număr de serie „F” și/sau angajarea lor de către și/sau aderente la instituții și organizații afiliate FETÖ/PDY.

În măsura în care ordinele de detenție au luat în considerare presupusa utilizare a sistemului de mesagerie ByLock, Curtea remarcă că a constatat deja că utilizarea lui ByLock în sine nu era de natură să constituie „credere rezonabilă” în sensul articolului 5 § litera (c) în ceea ce privește infracțiunile atribuite reclamanților (a se vedea Akgün v. Turcia, nr. 19699/18, §§ 151-85, 20 Iulie 2021 și Taner Kılıç c. Turcia (n. 2) , nr. 208/18, §§ 102-03 și 106-09, 31 mai 2022 Curtea constată, de asemenea, că, în ceea ce privește unele dintre reclamante, guvernul a menționat existența declarațiilor de martor care justifică măsurile în cauză. Cu toate acestea, acesta observă că nu există declarații în dosarele de caz care se referă la fapte concrete și specifice care ar putea avea o suspiciune rezonabilă împotriva reclamanților în cauză în momentul în care se află în cauză.

Curtea consideră, în consecință, că celelalte acte imputate reclamanților (a se vedea punctul 2 de mai sus) sunt elemente circumstanțiale care, în absența unor alte informații capabile să justifice suspiciunile în cauză, au beneficiat de presunția de legalitate și nu pot fi considerate în mod rezonabil ca fiind un organism de dovezi care demonstrează aderarea reclamanților la o organizație teroristă (compare Taner Kılıç , citat mai sus, §§ 104-05 și cauzele citate în el). 10. Deoarece Guvernul nu a furnizat alte indicații, „facte” sau „informații” capabile să-i îndeplinească că reclamanții au fost „rezonabil suspectate”, la momentul detenției lor inițiale, de a fi comis presupusul infracțiunii, Curtea constată că cerințele articolului 5 § § (c) în ceea ce privește „razonabilitatea” unei suspecte justificatoare a detenției nu au fost îndeplinite (a se vedea Baș, citat mai sus, § 195 și Taner Kılıç, citat mai sus, §§ 114-16).

În acest moment, aceasta nu poate fi menținută, după cum a susținut guvernul în observațiile lor, că faptul că reclamanții nu erau membri ai justiției a avut nici o influență asupra concluziei atinse. În cele din urmă, consideră că, în timp ce reclamanții au fost reținuți la scurt timp după încercarea de lovitură – adică, evenimentul care a determinat declarația statului de urgență și notificarea derogării de către Türkiye –, care este, fără îndoială, un factor contextual care ar trebui luat în considerare pe deplin în interpretarea și aplicarea articolului 5 din Convenția în acest caz, măsura în cauză nu poate fi considerată obligatorie strictă de către exigențele situației (compare Baș, citată mai sus, §§§ 115-16 și § 196 201). Prin urmare, aceasta concluzionează că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție.

ALTE COMPLAINTE 11. În ceea ce privește orice plângeri rămase în temeiul articolului 5 § § 1, 3, 4 și 5 din Convenție, Curtea hotărăște să nu le examineze, având în vedere concluziile sale în temeiul articolului 5 § 1 de mai sus și considerațiile sale în cazul Turan și alții (citate mai sus § 98). APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 12. Reclamanții, cu excepția reclamanților în cererile nos. 59379/19, 60694/19, 63017/19, 63900/19, 64491/19, 65131/19, 503/20, 640/20, 2467/20, 3406/20, 5612/20, 5974/20, 7453/20 și 12837/20, au solicitat compensații în sume diferite în ceea ce privește prejudiciile morale în termenul alocat. Majoritatea reclamanților în cauză au solicitat, de asemenea, prejudicii materiale, precum și costurile și cheltuielile juridice suportate în fața instanțelor interne și a Curții.

13. Guvernul a contestat afirmațiile reclamanților ca fiind nefondate și excesive. 14. Din motivele prezentate în Turan și alții (citate mai sus, §§ 102 07), Curtea respinge orice reclamație pentru prejudicii materiale și atribuirea atribuțiilor fiecărui reclamant, cu excepția reclamanților în cererile nos 59379/19, 60694/19, 63017/19, 63900/19, 64491/19, 65131/19, 503/20, 640/20, 2467/20, 3406/20, 5612/20, 5974/20, 7453/20 și 12837/20, o sumă forfetară de 5.000 euro (EUR), care acoperă prejudicii morale și costuri și cheltuieli, plus orice impozit care poate fi taxabil pe această sumă.

Pentru aceste motive, TRIBUNAL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; Declarații plângerea în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, privind presupusul lipsă de suspiciuni rezonabile, la momentul detenției inițiale anterioare a reclamanților, că au comis o infracțiune, admisibilă; că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție din cauza lipsei de suspiciuni rezonabile, la momentul detenției inițiale anterioare a reclamanților, că au comis o infracțiune; deține că nu este necesară examinarea admisibilității și a meritelor reclamațiilor rămase în temeiul articolului 5 din Convenție; deține litera (a) Statul pârât trebuie să plătească fiecare dintre reclamanții, cu excepția reclamanților în cererile nr. 59379/19, 60694/19, 63017/19, 63900/19, 64491/19, 65131/19, 503/20, 640/20, 2467/20, 3406/20, 5612/20, 5974/20, 7453/20 și 12837/20, în termen de trei luni, EUR 5.000 (cincă mii de euro) în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile nepecuniare, plus orice impozit care poate fi taxabil pe această sumă, care va fi transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale;

respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 noiembrie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată.

Dorothee von Arnim Pauliine Koskelo Președintele de secretar adjunct APPENDIX Lista cazurilor: Nr. cerere nr. Denumire de caz Lodged on Solicitant An of Nasce of Residence Nationality Reprezentat de 56211/19 Manav c. Türkiye 02/10/2019 Enes MANAV 1992 Konya Turk Kadir ÖZTÜRK 56255/19 Polat v. Türkiye 01/10/2019 Yusuf POLAT 1985 Kahramanmaraș turc Kadir ÖZTÜRK 56429/19 Kahya v. Türkiye 08/10/2019 Ahmet KAHYA 1987 Kahramanmaraș turc Kadir ÖZTÜRK 56516/19 Aydın v. Türkiye 16/10/2019 İrfan AYDIN 1988 Ankara turc 56639/19 Demirci v. Türkiye 15/10/2019 Coșgun DEMİRCİ 1986 Kayseri turc Safiye YILMAZ 56701/19 Yiğit v. Türkiye 17/10/2019 Mehmet YİİT 1975 Kocaeli turc 56973/19 Üstün v. Türkiye 10/10/2019 Murat ÜSTÜN 1974 Çorum turc Gaye Vuslat ÜSTÜN 57477/19 Kılıç v. Türkiye 31/10/2019 Bayram KILIÇ 1966 Izmir turc Kadir ÖZTÜRK 57733/19 İlerde v. Türkiye 04/10/2019 Ahmet İLERDE 1983 Kars turc Ahmet KIRTEPE 10. 57954/19 Demiroğlu v. Türkiye 18/10/2019 Abbas DEMİROÑLU 1987 Elazığ turc Kadir ÖZTÜRK 11. 58352/19 Öztürk v. Türkiye 30/10/2019 İbrahim ÖZTÜRK 1984 Kocaeli turc 12. 58611/19 Aksu v. Türkiye 07/11/2019 Latif AKSU 1967 İzmir turc 13. 58781/19 Yılmaz v. Türkiye 25/10/2019 Mehmet YILMAZ 1975 Gaziantep turc 14. 58851/19 Karaaslan v. Türkiye 24/10/2019 Hasan KARAASLAN 1973 Trabzon turc 15. 58963/19 Köseoğlu v. Türkiye 31/10/2019 Abdulhamit KÖSEO Abdulmelik KAYA 1992 Ağrı turcă 17.

59512/19 Düzgün v. Türkiye 08/11/2019 Muzaffer DÜZGÜN 1972 Zonguldak turc Erdi KOSTIK 18. 59544/19 Aktürk v. Türkiye 06/11/2019 Ramazan AKTÜRK 1983 Karabük turc Ahmet ÖZDİN 19. 59740/19 Aydemir v. Türkiye 06/11/2019 Murat AYDEMİR 1982 Zonguldak turc Mustafa YELBEY 20. 59756/19 Dașdemir v. Türkiye 05/11/2019 Fatih DAȘDEMİR 1966 Manisa turc Oğuzhan DAȘDEMİR 21. 59874/19 Kef v. Türkiye 05/11/2019 Akif KEF 1969 Tekirdağ Turc Dilara YILMAZ 22. 60692/19 Ayhan v. Türkiye 05/11/2019 Doğan AYHAN 1988 Bursa Turc Kadir ÖZTÜRK 23. 60694/19 Yıldırım v. Türkiye 12/11/2019 Ramazan YILDIRIM 1983 Ordu Turc Kadir ÖZTÜRK 24. 6099/19 Kuș v. Türkiye 14/11/2019 Bahadır KUȘ 1977 Ankara Turc Ahmet ÖZDİN 25. 61139/19 Atlı v. Türkiye 18/11/2019 Davut ATLI 1974 Ordu turc 26. 61159/19 Yılmaz v. Türkiye 11/11/2019 Kenan YILMAZ 1975 Tekirdağ turc Çiğdem YILMAZ 27. 61764/19 Akkoyunlu v. Türkiye 14/11/2019 Selma AKKOYUNLU 1991 Izmir turc Ferhan ȘİMȘEK 28. 61855/19 Avcı v. Türkiye 13/11/2019 Fikret AVCI 1973 ORDU turc Samet YILMAZ 29. 61862/19 Özbek v. Türkiye 22/10/2019 Harun ÖZBEK 1976 Adana turc Ayșenur Banu PEHL 61865/19 Evmez v. Türkiye 15/11/2019 İbrahim EVMEZ 1993 Trabzon turc Güliz Rabia TEKN 31. 62022/19 Yazıcı v. Türkiye 30/10/2019 Hüseyin YAZICI 1968 İzmir turc Fatima Büșra KAFTAN 32. 62321/19 Ünüvar v. Türkiye 22/11/2019 Ercan ÜNÜVAR 1975 Aksaray turc İsmail ÇALIȘKAN 33. 62942/19 Ulus v. Türkiye

27/11/2019 Ramazan ULUS 1988 Konya turc Mehmet MİRZA 34. 63017/19 Ala v. TürkiyeKAN 20/11/2019 Mehmet Afif ALA 1980 İstanbul turc 35. 63027/19 Arslan v. Türkiye 18/11/2019 Abdullah ARSLAN 1994 Rize turc Safiyye Nur SABUNCU KARAKURT 36. 63518/19 Temür v. Türkiye 26/11/2019 Mustafa TEMÜR 1991 Ankara turc Ahmet Serdar GÜNEșe 37. 63895/19 Șimșek v. Türkiye 27/11/2019 Mehmet ȘİMȘEK 1985 Adana turc Kadir ÖZTÜRK 38. 63900/19 Karakoç v. Türkiye 27/11/2019 Yakup KARAKOÇ 1985 1985 Empfingen Turc Ahmet KÖROδLU 39. 64491/19 Bulut v. Türkiye 27/11/2019 Ahmet BULUT 1980 Osmaniye Turc 40. 64705/19 Șahin v. Türkiye 29/11/2019 Șenol ȘAHİN 1975 Hatay Turc Dudu ERTUNÇ 41. 64777/19 Çetinkaya v. Türkiye 03/12/2019 Kenan ÇETİNKAYA 1987 Tokat Turc 42. 64922/19 Kızılkaya v. Türkiye 27/11/2019 İdris KIZIL KAYA 1977 Osmaniye Turc Erdal ÇELİK 43. 65131/19 Șahin v. Türkiye 22/11/2019 Gürhan ȘAHİN 1983 Aydın turc Ahmet Buğra YEȘİLDENİZ 44.2/20 Altıntaș v. Türkiye 08/11/2019 Mehmet Ali ALTINTAȘ 1972 Edirne turc Ahmet Can DEMİRCİ 45. 290/20 Danacı v. Türkiye 10/12/2019 Ali DANACI 1981 Balıkesir turc Muhammed Talha YILMAZ 46. 386/20 Azgün v. Türkiye 18/12/2019 Hüseyin AZGÜN 1988 Erzurum turc 47. 503/20 Çıtanak v. Türkiye 10/12/2019 Nimet ÇITANAK 1989 Elazığ Turc 48. 640/20 Akyüz v. Türkiye 19/12/2019 Erkan AKYÜZ 1983 Van Turc 49. 1383/20 Yılmazer v. Türkiye 17/12/2019 Turan YILMAZER 1974 Manisa Turc 50.

1575/20 Doğan v. Türkiye 19/12/2019 Oğuzhan DOUÑAN 1984 Aksaray Turc 51. 1950/20 Zincirkıran v. Türkiye 18/12/2019 Erdinç ZİNCİRKIRAN 1975 Adana Turc 52. 2135/20 Aktürk v. Türkiye 26/12/2019 Osman AKTÜRK 1976 Yozgat Turc Havva Züleyha ARSLAN 53. 2239/20 Al v. Türkiye 19/12/2019 Ali AL 1990 Ankara Turc Ahmet Alp AYTAÇ 54. 2456/20 Gülbahar v. Türkiye 25/12/2019 Uğur GÜLBAHAR 1988 Bursa turc 55. 2467/20 Saygın v. Türkiye 26/12/2019 Üzeyir OWINGIN 1974 Kayseri Turc Celal OWGIN 56. 2525/20 Akdoğan v. Türkiye 27/12/2019 Mustafa AKDO Mehmet TOPRAK 1983 Ankara turcă İhsan MAKAS 58. 2939/20 Öztürk v. Türkiye 26/12/2019 Orhan ÖZTÜRK 1981 Konya turcă Güliz Rabia TEKIN 59. 3039/20 Öztoprak v. Türkiye 30/12/2019 Mustafa ÖZTOPRAK 1982 Ankara turcă Kadir ÖZTÜRK 60. 3176/20 Topuz v. Türkiye 31/12/2019 Fatih TOPUZ 1978 Çorum turc Ersan CANSEVER 61. 3390/20 Nefesli v. Türkiye 31/12/2019 Hakan NEFESLÈ 1987 Çorum turc Havva Züleyha ARSLAN 62. 3405/20 Gün v. Türkiye 31/12/2019 Halil GÜN 1973 Konya Turc Mefaret GÜN 63. 3406/20 Atalay v. Türkiye 31/12/2019 Șakir ATALAY 1971 Kırıkkale Turc Kadir ÖZTÜRK 64. 3681/20 Kanat v. Türkiye 02/01/2020 Adem KANAT 1990 Osmaniye Turc Mehmet Fatih ARSLAN 65. 4135/20 Yılmaz v. Türkiye 02/01/2020 Erdi YILMAZ 1988 Tekirdağ Turc Tarık Said GÜLD Thin 66. 4170/20 Gürpınar v. Türkiye 02/01/2020 Hacı Murat GÜRPINAR 1977 Tokat Turc Cemalettin ÖZER 67. 4202/20 Börk v.

Türkiye 07/01/2020 Hasan BÖRK 1984 Ankara turc Abdullah AVCI 68. 4403/20 Öztaș v. Türkiye 07/01/2020 Sinan ÖZTAȘ 1989 Çorum Turc Nevzat AKBİLEK 69. 4405/20 Hakkıoğlu v. Türkiye 08/01/2020 Mustafa HAKKKIO Nurettin ÇELİK 1972 Yozgat turc Ahmet ÖZDİN 71. 4436/20 Özkay v. Türkiye 08/01/2020 Bahaettin ÖZKAY 1974 Samsun turc Ali Berk SABANOδLU 72. 5138/20 Arslan v. Türkiye 10/01/20 Yakup ARSLAN 1973 Istanbul turc Kadir ÖZTÜRK 73. 5458/20 Çavdar v. Türkiye 09/01/20 Selim ÇAVDAR 1990 Afyonkaraisar Turc Akerke ABDYKALYOVA ONT 74. 5503/20 Dündar v. Türkiye 09/01/2020 Bilal DÜNDAR 1982 Burdur turc İlyas DÜNDAR 75. 5598/20 Özlü v. Türkiye 15/01/2020 Abuzer Serdar ÖZLÜ 1966 Isparta turc Ali AVCI 76. 5612/20 İslam v. Türkiye 21/01/2020 Șimșek İSLAM 1970 Izmir turc 77. 5769/20 Türkhan v. Türkiye 19/11/2019 Halil TÜRKHAN 1970 Istanbul Turc Kadir ÖZTÜRK 78. 5778/20 Aktaș v. Türkiye 24/10/2019 Osman AKTAȘ 1978 Yalova turc Metehan USLUEROL 79. 5974/20 Taș v. Türkiye 22/01/2020 Ali TAȘ 1975 İzmir turc 80. 6055/20 M.A.

v. Türkiye 14/01/2020 Mustafa Ali AKÇA 1986 Manisa turc 81. 6352/20 Kușca v. Türkiye 06/01/2020 Saleh KUȘCA 1975 Hatay turc Dudu ERTUNÇ 82. 6566/20 Tat v. Türkiye 26/12/2019 Celal TAT 1974 Erzincan turc Kadir ÖZTÜRK 83. 7112/20 Delice v. Türkiye 09/01/2020 Murat DELİCE 1974 Kırıkkale turc 84. 7453/20 Uçkun v. Türkiye 20/01/2020 Yasin UÇKUN 1988 Aksaray Tuncer turc UÇKUN 85. 740/20 Orhanlı v. Türkiye 15/01/2020 Atnan ORHANLI 1964 Kırșehir Mehmet turc Arif YALÇIN KAYA 86. 7545/20 Kaplan v. Türkiye 29/01/2020 İsmet KAPLAN 1966 Erbach Turc 87. 7705/20 Kaynar v. Türkiye 24/01/2020 İsmail KAYNAR 1973 BURDUR Turc Zülal BÜKER 88. 7826/20 Temiz v. Türki 17/01/2020 Güngör TEMİZ 1989 Samsun Turc Tahir EREN 89. 7932/20 Demirhan v. Türkiye 10/01/2020 Mesut DEMİRHAN 1990 Ankara turcă 90. 7960/20 Küçükkılınç v. Türkiye 22/01/2020 İrfan KÜÇÜKKILINÇ 1986 Samsun turc Tahir EREN 91. 9257/20 Demir v. Türkiye 30/01/2020 Hüseyin DEMİR 1979 Istanbul turc Kadir ÖZTÜRK 92. 9462/20 Çayıroğlu v. Türkiye 05/02/220hat Fer ÇAYIRO Muharrem SUNAR 1977 Istanbul turc 94. 10100/20 Bilgin v. Türkiye 03/02/2020 Necdet BİLGİN 1965 Manisa turc Nevzat AKBİLEK 95. 10748/20 Toprak v. Türkiye 07/02/2020 Alper TOPRAK 1976 Aksaray turc Kadir ÖZTÜRK 96. 10913/20 Arabacı v. Türkiye 11/02/2020 İbrahim ARABACI 1979 Manisa turc 97. 11252/20 Kahriman v. Türkiye 17/02/2020 Mustafa KAHRİMAN 1983 Konya turc Furkan AYDIN 98.

11347/20 Günarslan v. Türkiye 13/02/2020 Ersin GÜNARSLAN 1978 Kayseri turc 99. 11371/20 Avan v. Türkiye 12/02/2020 Yasin AVAN 1984 Aksaray turc Mustafa YÖN 100. 1145/20 Keleș v. Türkiye 14/02/20 Özcan KELEȘ 1970 Aksaray turc Kadir ÖZTÜRK 101. 11482/20 Öztürk c. Türkiye 14/02/2020 Kadir ÖZTÜRK 1992 Samsun turc 102. 11493/20 Bozkurt v. Türkiye 14/02/2020 Hamdi BOZKURT 1971 KayseriT 1971 Turc 103. 12003/20 Tașdelen v. Türkiye 12/02/2020 Ahmet Adnan TAȘDELEN 1982 Gaziantep turc Derya TAȘDELEN 104. 12232/20 Akbaba v. Türkiye 13/02/2020 Erhan AKBABA 1980 Ankara turc 105. 12631/20 Yolcu v. Türkiye 20/02/20 Ali YOLCU 1984 Balıkesir turc Fatih ȘAHİNLER 106. 12694/20 Türkoğlu v. Türkiye 26/02/2020 Ali TÜRKOÑLU 1975 Ankara Turc 107. 12779/20 Kılıçarlan v. Türkiye 26/02/2020 Ferat KILIÇARSLAN 1967 Konya Turc Hanife Ruveyda KILINÇ 108. 12812/20 Karazeybek c. Türkiye 27/02/20 Halil İbrahim KARAZEYBEK 1967 İzmir Turc 109. 12837/20 Canöz c. Türkiye 03/03/2020 Alparslan CANÖZ 1975 Ankara Turc Kadir ÖZTÜRK 110. 13036/20 Ergun c. Türkiye 05/02/20 Mehmet ERGUN 1987 İzmir Turc Furkan AYDIN 111. 13045/20 Temel c. Türkiye 08/01/20 Bülent TEMEL 1987 Konya Turc Güliz Rabia TEKİN 112. 13273/20 Bayraktar v. Türkiye 25/02/2020 İbrahim BAYRAKTAR 1988 Eskișehir Turc Cemalettin ÖZER 113. 13436/20 Bayraktaroğlu v. Türkiye 22/01/2020 Hakan BAYRAKTARO 1971 Konya Turc Fuat ÖZGÜL 116. 14442/20 Oruç v. Türkiye

08/11/2019 Mehmet ORUÇ 1983 Manisa Turc Tarık Said GÜLDİBİ 117. 14788/20 Ekmekçi v. Türkiye 07/02/2020 Adem EKMEKÇİ 1986 Westerwaldkreis Turc Leyla MESUTOLU 118. 14789/20 Yılmaz v. Türkiye 14/02/20 Tuncay YILMAZ 1974 Samsun Turc Ömer Faruk KESKİN 119. 14804/20 Öktem v. Türkiye 06/03/2020 Sefa ÖKTEM 1973 Bursa Turc 120. 14832/20 Atıcı v. Türkiye 03/03/2020 Hasan ATICI 1962 Nevșehir turc Ebru EKİCİ 121. 14838/20 Çinar v. Türkiye 04/03/2020 Nüsret ÇINAR 1985 Samsun turc İlayda Emine SAROδLU 122. 14839/20 Ceylan v. Türkiye 28/02/2020 Mehmet CEYLAN 1975 Șanlıurfa turc 123. 14930/20 Civan v. Türkiye 06/03/2020 Abdülkadir CİVAN 1977 Izmir Turc Çetin BİNGÖLBALI 124. 14940/20 Akkuș v. Türkiye 11/03/2020 Abdullah AKKUȘ 1988 Samsun turc 125. 14946/20 Alboga v. Türkiye 11/03/2020 Beytullah ALBOGA 1988 Adana turc Saadet ALBOGA 126. 15018/20 Vorușkan v. Türkiye 16/03/2020 Yunus VURUȘKAN 1989 Çorum turc Neda BUYRUKÇU 127. 15029/20 Aktaș v. Türkiye 26/02/2020 Murat AKTAȘ 1984 Bolu turc Muhammed Selim TÜRKOULU 128. 15079/20 Berber v. Türkiye 28/02/2020 Abdullah BERBER 1988 turc Adana Zehra KARAKULAK BOZDA

SECOND SECTION

CASE OF MANAV AND OTHERS v. TÜRKİYE (Applications nos. 56211/19 and 127 others) JUDGMENT STRASBOURG 12 November 2024 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Manav and Others v. Türkiye, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Pauliine Koskelo , President , Lorraine Schembri Orland, Frédéric Krenc , judges , and Dorothee von Arnim, Deputy Section Registrar, Having regard to: the applications against the Republic of Türkiye lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”), on the various dates indicated therein; the decision to give notice of the complaints under Article 5 of the Convention concerning the alleged lack of reasonable suspicion regarding the commission of an offence, the alleged lack of relevant and sufficient reasons when ordering and extending the pre-trial detention, the length of pre-trial detention, the ineffectiveness of the judicial review of the lawfulness of detention and the absence of a remedy to obtain compensation to the Turkish Government (“the Government”), represented by their then Agent, Mr Hacı Ali Açıkgül, Head of the Department of Human Rights of the Ministry of Justice of the Republic of Türkiye, and to declare inadmissible the remainder of the applications; the parties’ observations;

the decision to reject the Government’s objection to the examination of the applications by a Committee; Having deliberated in private on 15 October 2024, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1. The present applications mainly concern the arrest and pre-trial detention of the applicants in the aftermath of the coup attempt of 15 July 2016, on suspicion of their membership of an organisation described by the Turkish authorities as the “Fetullahist Terror Organisation / Parallel State Structure” ( Fetullahçı Terör Örgütü / Paralel Devlet Yapılanması , hereinafter referred to as “FETÖ/PDY”), which was considered by the authorities to be behind the coup attempt (for further background information see Akgün v. Turkey , no. 19699/18, §§ 3-9 and §§ 106-07, 20 July 2021). 2 . On various dates, the applicants were arrested and placed in pre-trial detention, mainly on suspicion of membership of the FETÖ/PDY, an offence punishable under Article 314 of the Criminal Code (see Baș v. Turkey , no. 66448/17, § 58, 3 March 2020 ). The detention orders relied principally on the nature of the alleged offence, the state of the evidence and the potential sentence.

It was also noted that investigations into the coup attempt were being conducted across the country, that statements had not yet been taken from all the suspects and that the alleged offence was among the “catalogue” offences listed in Article 100 § 3 of the Code of Criminal Procedure (CCP) (for the text of Article 100 of the CCP, as relevant, see Baș , cited above, § 61). It appears from the initial detention orders and the documents available in the case files that the majority of the applicants were identified as users of the ByLock messaging system.

Moreover, some of the applicants were suspected of being affiliated with the FETÖ/PDY based on witness statements, or of financing the FETÖ/PDY in view of their use of accounts in Bank Asya – a bank allegedly linked to FETÖ/PDY –, possession of pro-FETÖ/PDY publications and/or United States one-dollar bills with an “F” serial number (denoting the initial of the forename “Fetullah”), and/or their employment by and/or memberships in FETÖ/PDY-affiliated institutions and organisations. The challenges brought by the applicants against their detention, including by reason of the alleged lack of reasonable suspicion of having committed the offence imputed to them, were dismissed, including by the Constitutional Court.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

4. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 1 OF THE CONVENTION

5. The applicants complained that there had been no specific evidence giving rise to a reasonable suspicion, within the meaning of Article 5 § 1 (c) of the Convention, that they had committed a criminal offence necessitating, in particular, their initial pre-trial detention.

OTHER COMPLAINTS

11. As regards any remaining complaints under Article 5 §§ 1, 3, 4 and 5 of the Convention, the Court decides not to examine them, in view of its findings under Article 5 § 1 above and its considerations in the case of Turan and Others (cited above, § 98).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

12. The applicants, except for the applicants in applications nos. 59379/19, 60694/19, 63017/19, 63900/19, 64491/19, 65131/19, 503/20, 640/20, 2467/20, 3406/20, 5612/20, 5974/20, 7453/20 and 12837/20, requested compensation in varying amounts in respect of non‑pecuniary damage within the time-limit allotted. Most of the applicants in question also claimed pecuniary damage, as well as the legal costs and expenses incurred before the domestic courts and the Court.