Müdür Duman împotriva Turciei

Reclamantul s-a născut în 1956 și locuiește în Istanbul. Reclamantul a fost directorul ramului districtului Eminönü al HADEP (Halkın Demokrasi Partisi – Partidul Democrației Populare) la Istanbul, la momentul evenimentelor care dau naștere cererii. La 24 iunie 2000, o serie de sindicate au organizat o demonstrație la Istanbul. În timpul demonstrației, unii participanți au purtat semne și sloganuri în susținerea lui Abdullah Öcalan, liderul PKK (Partitul muncitorilor kurdistani), o organizație armată ilegală. Acești manifestanți au fost identificați de poliție ca membri ai HADEP. La 26 iunie 2000, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a solicitat un mandat de căutare a birourilor a celor patru filiale ale HADEP pentru a obține dovezi incriminatoare referitoare la PKK.

În aceeași dată Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a eliberat un mandat de căutare. 10. În aceeași seară, ofițerii de poliție din sediul poliției din Istanbul au efectuat o căutare a biroului filial Eminönü al HADEP. Protocolul de căutare, semnat de solicitant, a indicat că steagurile și publicațiile ilegale ale PKK au fost găsite acolo, împreună cu imaginile, articolele și cărțile referitoare la dl Öcalan. 11. În aceeași dată, reclamantul a fost dus la sediul poliției Istanbul pentru interogatoriu. Ofițerii de poliție au informat reclamantul cu privire la dreptul său în temeiul articolului 135 alineatul (3) din fostul cod de procedură penală de a solicita un avocat. Cu toate acestea, reclamantul nu a cerut un avocat.

În declarația sa, reclamantul a susținut că, deși el a fost directorul biroului de district Eminönü al HADEP, el nu a fost întotdeauna prezent la birou și că el nu a fost conștient de existența imaginilor și simbolurilor referitoare la dl Öcalan și PKK găsite în birou. În mod similar, el a negat responsabilitatea pentru publicațiile și cărțile ilegale care au fost găsite în locație, pe care a susținut că au fost aduse de către editori sau alte persoane care vizitează biroul fără cunoștința sa. El a susținut că ori de câte ori a întâlnit poze și simboluri similare, el a cerut îndepărtarea lor. Această declarație a fost semnată de solicitant. 12. La 27 iunie 2000, reclamantul a fost interogat de procurorul public din Istanbul, la care a repetat declarația făcută anterior poliției.

De asemenea, reclamantul a renunțat la dreptul său de a solicita un avocat în fața procurorului public. 13. La 30 iunie 2000, procurorul public de la Istanbul a depus o declarație de acuzație împotriva reclamantului, acuzându-l de laudă și condoleanță acte pedepsite prin lege în temeiul articolului 312 § 1 din fostul Cod Penal. 14. La 19 ianuarie 2001, Curtea penală din Istanbul a organizat prima audiere. La sfârșitul ședinței, la care a participat reclamantul, instanța a hotărât să țină următoarea ședință la 15 iunie 2001. 15. La 15 iunie 2001, la a doua audiere, procurorul public din Istanbul și-a prezentat avizul (cahakkında mütalaa) la tribunalul de primă instanță în absența reclamantului.

În opinia sa, procurorul public a informat că instanța ar trebui să considere reclamantul vinovat ca fiind acuzat. Prin urmare, Curtea Penală din Istanbul a condamnat reclamantul la sfârșitul audierii și l-a condamnat la șase luni de închisoare și la o amendă de 91.260.000 de lira turcă veche (LTR). În hotărârea sa, instanța internă a susținut că apărarea reclamantului nu era credibilă și că expunerea de simboluri și de imagini referitoare la PKK și la dl Öcalan în clădirea partidului a constituit o infracțiune de laudă și condolență a actelor pedepsite de lege. 16. Prin intermediul avocatului său, reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri. El a susținut că nu a fost amintit în mod corespunzător de dreptul său de a solicita un avocat în temeiul articolului 135 din Codul de Procedință Penală în timpul interogatoriului său.

În plus, susține că a ratat audierea în timp ce a fost întârziat în trafic, iar instanța de primă instanță și-a luat decizia în absența sa, fără să-i dea posibilitatea de a se apăra împotriva acuzațiilor procurorului public. 17. La 5 iunie 2002, Curtea de Casație a anulat amenzile impuse, dar a susținut restul hotărârii. La 11 iulie 2002, această decizie a fost depusă în registrul instanței de primă instanță. 18. La 31 ianuarie 2003, reclamantul a început să își îndeplinească sentința. La 13 aprilie 2003 a fost eliberat cu eliberare condiționată.

5. The applicant was born in 1956 and lives in Istanbul. 6. The applicant was the director of the Eminönü district branch of HADEP (Halkın Demokrasi Partisi – the People’s Democracy Party) in Istanbul at the time of the events giving rise to the application. 7. On 24 June 2000 a number of trade unions organised a demonstration in Istanbul. During the demonstration, some participants carried signs and chanted slogans in support of Abdullah Öcalan, the leader of the PKK (Kurdistan Workers’ Party), an illegal armed organisation. These demonstrators were identified by the police as members of HADEP. 8. On 26 June 2000 the public prosecutor at Istanbul State Security Court applied for a warrant to search the offices of four branches of HADEP to obtain incriminating evidence concerning the PKK.

9. On the same date the Istanbul State Security Court issued a search warrant. 10. That same evening police officers from the Istanbul police headquarters conducted a search of the Eminönü branch office of HADEP. The search protocol, which was signed by the applicant, indicated that illegal publications and flags and symbols of the PKK had been found there, together with pictures, articles and books pertaining to Mr Öcalan. 11. On the same date the applicant was taken to the Istanbul police headquarters for questioning. The police officers informed the applicant of his right under Article 135 (3) of the former Code of Criminal Procedure to request a lawyer. However, the applicant did not ask for a lawyer.

In his statement, the applicant contended that, although he was the director of the Eminönü district office of HADEP, he was not always present at the office and that he had not been aware of the existence of the pictures and symbols regarding Mr Öcalan and the PKK found in the office. He similarly denied responsibility for the illegal publications and books which had been found on the premises, which he claimed had been brought in by publishers or other persons visiting the office without his knowledge. He claimed that whenever he came across similar pictures and symbols, he requested their removal. This statement was signed by the applicant. 12. On 27 June 2000 the applicant was questioned by the Istanbul public prosecutor, to whom he repeated the statement he had previously made to the police.

The applicant also waived his right to request a lawyer before the public prosecutor. 13. On 30 June 2000 the Istanbul public prosecutor filed a bill of indictment against the applicant, charging him with praising and condoning acts punishable by law under Article 312 § 1 of the former Criminal Code. 14. On 19 January 2001 the Istanbul Criminal Court held the first hearing. At the end of the hearing, to which the applicant attended, the court decided to hold the next hearing on 15 June 2001. 15. On 15 June 2001, at the second hearing, the Istanbul public prosecutor presented his opinion (esas hakkında mütalaa) to the firstinstance court in the absence of the applicant. In his opinion, the public prosecutor advised that the court should find the applicant guilty as charged.

The Istanbul Criminal Court accordingly convicted the applicant at the end of the hearing, and sentenced him to six months’ imprisonment and a fine of 91,260,000 old Turkish liras (TRL). In its judgment the domestic court held that the applicant’s defence lacked credibility and that the display of symbols and pictures pertaining to the PKK and Mr Öcalan in the party building amounted to the offence of praising and condoning acts punishable by law. 16. Through his lawyer the applicant appealed against this judgment. He claimed that he had not been duly reminded of his right to request a lawyer under Article 135 of the Code of Criminal Procedure during his questioning. He further argued that he had missed the hearing as he was delayed in traffic and the firstinstance court had taken its decision in his absence without giving him the opportunity to defend himself against the allegations of the public prosecutor.

17. On 5 June 2002 the Court of Cassation quashed the fine imposed, but upheld the remainder of the judgment. On 11 July 2002 this decision was deposited with the registry of the first-instance court. 18. On 31 January 2003 the applicant started serving his sentence. On 13 April 2003 he was released on parole.