STANOJEVIĆ v. SERBIA

Decizia nr. 10833/13 Milena STANOJEVI împotrivă Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 20 octombrie 2015 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Branko Lubarda, Mārtiδš Mits, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 ianuarie 2013, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Milena Stanojević, este un național sârb, născut în 1953 și trăiește în Vladičin Han. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl N. Antić, un avocat practicant în Vladičin Han.

Guvernul sârb ("guvernul") a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Rodić. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu articolele 6 § 1 și 13 din Convenția și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la neexecutarea hotărârilor finale ale Curții Municipale din Vladičin Han din 23 iunie 2003, 19 februarie 2004 și 10 martie 2005 împotriva DP PK "Delišes", o societate socială. Cererea a fost comunicată guvernului. La 7 octombrie 2014, Curtea a primit o declarație de decontare prietenoasă semnată de reclamant.

La 12 ianuarie 2015, Curtea a primit, de asemenea, o declarație de decontare prietenoasă semnată de Guvern cu privire la hotărârea din 10 martie 2005. În ceea ce privește hotărârile din 23 iunie 2003 și 19 La 2 aprilie 2015, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a hotărât să retragă cererea cu privire la hotărârile din 23 iunie 2003 și 19 februarie 2004. Martie 2005 semnată de părți, reclamantul a convenit să renunțe la orice alte cereri împotriva Serbiei împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-și plăti 2000 EUR (2 mii de euro) mai puțin orice sumă care ar fi fost deja plătită în acest sens la nivel intern pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în monedă locală la rata aplicabilă la data plății, și ar fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Această sumă ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Părțile, de asemenea, au convenit că, în termen de trei luni, guvernul va plăti, din fondurile proprii, suma acordată în hotărârea Curții Municipale din Vladičin Han din 10 Martie 2005, orice sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza acestei decizii, plus costurile procedurilor interne de aplicare a legislației.

Această plată ar constitui rezoluția finală a cauzei pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Curtea ia act de informațiile reprezentantului reclamantului potrivit căreia reclamanta nu mai intenționează să își continue cererea în fața Curții în ceea ce privește hotărârile din 23 iunie 2003 și 19 februarie 2004. Curtea nu constată niciun motiv pentru a justifica o examinare continuă a cererii cu privire la aceste hotărâri. Prin urmare, aceasta hotărăște să pună în aplicare cererea în acest sens în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. Curtea ia, în plus, notă de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți în ceea ce privește hotărârea din 10 martie 2005. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu constată niciun motiv pentru a justifica o examinare continuă a acestei părți a cererii.

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se încheie întregul caz din lista de cauze a Curții. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să anuleze cererea în ceea ce privește hotărârile din 23 iunie 2003 și 19 februarie 2004 în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. de a lovi restul cererii din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 19 noiembrie 2015, Marialena Tsirli Valeriu Grițco Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 10833/13 Milena STANOJEVIĆ against Serbia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 20 October 2015 as a Committee composed of: Valeriu Grițco, President, Branko Lubarda, Mārtiņš Mits, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 16 January 2013, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Milena Stanojević, is an Serbian national, who was born in 1953 and lives in Vladičin Han. She was represented before the Court by Mr N. Antić, a lawyer practising in Vladičin Han. The Serbian Government ("the Government") were represented by their Agent, Ms V. Rodić. The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the non-enforcement of final judgments of the Municipal Court in Vladičin Han of 23 June 2003, 19 February 2004 and 10 March 2005 against DP PK “Delišes” , a socially-owned company. The application had been communicated to the Government. On 7 October 2014 the Court received a friendly settlement declaration signed by the applicant.

On 12 January 2015 the Court also received a friendly settlement declaration signed by the Government with regard to the judgement of 10 March 2005. As regards the judgements of 23 June 2003 and 19 February 2004, the Government refused to settle the case and provided written observations.

On 2 April 2015 the applicant’s representative informed the Court that the applicant has decided to withdraw the application with regard to the judgements of 23 June 2003 and 19 February 2004. In the friendly settlement declarations regarding the judgement of 10 March 2005 signed by the parties the applicant agreed to waive any further claims against Serbia against an undertaking by the Government to pay her 2,000 EUR (two thousand euros) less any amount which may have already been paid in that regard at the domestic level to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into local currency at the rate applicable on the date of payment, and would be free of any taxes that may be applicable.

This sum would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The parties, furthermore, agreed that within the said three-month period the Government would pay, from their own funds, the sum awarded in the judgment of the Municipal Court in Vladičin Han of 10 March 2005, less any amounts which may have already been paid on the basis of the said decision, plus the costs of the domestic enforcement proceedings.

This payment would constitute the final resolution of the case pending before the European Court of Human Rights. THE LAW The Court takes note of the information by the applicant’s representative that the applicant no longer intends to pursue her application before the Court with regard to the judgements of 23 June 2003 and 19 February 2004. The Court finds no reason to justify a continued examination of the application regarding these judgements. It, therefore, decides to strike the application out in this respect pursuant to Article 37 § 1 (a) of the Convention. The Court further takes note of the friendly settlement reached between the parties with regards to the judgement of 10 March 2005. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of this part of the application.

In view of the above, it is appropriate to strike the entire case out of the Court’s list of cases. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out as regards the judgments of 23 June 2003 and 19 February 2004 pursuant to Article 37 § 1 (a) of the Convention. Decides to strike the remainder of the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention. Done in English and notified in writing on 19 November 2015. Marialena Tsirli Valeriu Grițco Deputy Registrar President