ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO
Sursă originală
CtEDO 20.10.2015 Auto

MASTELICA AND OTHERS v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
20.10.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
MASTELICA AND OTHERS v. SERBIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 20 octombrie 2015 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 14901/15 Aleksandar MASTELICA și alții împotriva Serbiei depusă la 19 martie 2015 DECLARAȚII DE FACTE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Toți reclamanții sunt locuitori ai locuințelor Ritopek, Leštane și Vinča, care aparțin municipiului din Belgrad, Grocka. La 14 octombrie 1988 a fost adoptat Planul Urban detaliat pentru Construcția Liniei de Transmisiune a Puterii din Municipa Grocka. Potrivit acestui plan nu existau multe clădiri rezidențiale sau alte facilități care ar putea prezenta obstacole pentru construcție. Cu toate acestea, construcția liniei de putere nu a început în acel moment. După 1988, zona a fost dezvoltată pentru scopuri rezidențiale și comerciale. Locuințe, școli, grădinițe, clădiri comerciale și industriale, și un living există acum, pentru care permisele de construcție au fost eliberate în mod normal. Nici unul dintre permisele de construcție emise face menționarea liniei electrice proiectate. La 2 iunie 2008, Ministerul Infrastructurii a emis Actul privind condițiile urbane pentru construcția liniei de transport de energie care prevede trecerea liniei de transmisie de energie deasupra așezărilor în cauză și care se bazează pe planul urban detaliat din 1988. Prezenta lege prevedea că investitorul ar trebui să prezinte cererea de aprobare a construcției și să închidă o decizie a Ministerului Protecției Mediului care aprobă evaluarea impactului asupra mediului. La 11 iunie 2009 și 14 octombrie 2010, Guvernul a luat decizii cu privire la interesul public pentru expropriarea terenurilor și a facilităților pe acest teren în scopul construcției liniei electrice. Aceste decizii au fost dictate pe baza, în afară de alte documente, a Planului urban detaliat din 1988. Acestea au fost publicate în Jurnalul Oficial al Republicii Serbiei fără să menționeze orice remediu legal. La 27 iulie 2009, Ministerul Mediului și Planificării Spațiale a adoptat o decizie privind aprobarea construcției liniei electrice. În august 2010, investitorul a efectuat evaluarea impactului asupra mediului. 10. La 31 decembrie 2010, Ministerul Mediului a emis investitorului o decizie de aprobare a evaluării impactului asupra mediului. 11. La 23 august 2011, investitorul a prezentat un raport scris cu privire la începutul lucrărilor de construcție Ministerului Mediului, declarând că construcția va începe la 31 august 2011 și va fi finalizată în termen de doi ani. Cu toate acestea, construcția a început de fapt doar la 8 mai 2014. La 12 noiembrie 2014, Ombudsmanul a constatat că locuitorii nu au fost informați în mod corespunzător cu privire la impactul asupra mediului și pe calea de transport, deoarece nu au știut nimic despre construcția liniei electrice până când nu au primit decizii individuale privind expropriarea. Ombudsmanul a emis un aviz că nu a fost adecvat și în detrimentul dreptului locuitorului de a continua cu construcția liniei de transport de energie pe baza planului 1988, fără a ține seama că situația s-a schimbat în ultimii aproape 30 de ani și că multe facilități au fost construite pe acest teren, atunci când a existat o preocupare rezonabilă că linia de energie ar afecta în mod negativ mediul și sănătatea locuitorilor. Ombudsmanul a eliberat în continuare o recomandare pentru autoritățile competente de a face o reevaluare a influenței liniei de transmisie asupra mediului, ținând seama de situația reală din domeniu și de a informa pe deplin publicul și de a permite tuturor cetățenilor interesați să participe. În cazul în care ele constată că influența negativă poate apărea, Ombudsmanul a recomandat găsirea unei soluții acceptabile pentru ambele părți, cum ar fi mutarea liniei de transmisie către o altă locație, mutarea așezărilor și a unor alte facilități sau o altă soluție mai bună. Procedințe în fața Curții Constituționale 14. La 14 aprilie 2014, reclamanții au depus un recurs în favoarea Curții Constituționale, plângând că nu au putut participa la procedura care a condus la aprobarea construcției liniei de transmisie a energiei electrice, deoarece nu au fost informați cu privire la acest proces și că construirea liniei electrice ar putea avea efecte negative asupra lor și a familiilor lor asupra sănătății. 15. La 15 septembrie 2014, instanța și-a respins recursul și a constatat doar că reclamanții ar fi putut depune un proces la Curtea Administrativă împotriva hotărârilor privind interesul de expropriare, precum și a deciziei privind aprobarea evaluării impactului asupra mediului. Cu toate acestea, instanța nu a luat în considerare plângerile reclamanților că aceste decizii nu au fost niciodată transmise lor și că nu au avut cunoștințe despre acestea la momentul relevante pentru utilizarea remediului legal. Raportul medical 16. La 25 aprilie 2015, în conformitate cu cererea reclamanților, Institutul de Medicină Ocupațională și Protecție Radiologică „Dr. Dragomir Karajovic” a emis un aviz identic cu opinia Ombudsmanului, subliniind faptul că radiația de câmp electric și magnetic, astfel încât linia de transmisie în cauză ar putea afecta negativ mediul și ar pune în pericol grav sănătatea locuitorilor, în special a copiilor. Institutul a propus aceeași soluție ca Ombudsmanul. Dreptul și practica intern și internațională relevante 1. Constituția Republicii Serbiei (Ustav Republike Srbije, publicată în Jurnalul Oficial al Republicii Serbiei, nr. 98/2006) 17. Secțiunea 74 din Constituție prevede: „Toată lumea are dreptul la mediul sănătos și la informații oportune și complete despre starea mediului. Toată lumea, în special Republica Serbia și provinciile autonome, este responsabilă pentru protecția mediului. Toată lumea este obligată să păstreze și să îmbunătățească mediul.” 2. Legea privind protecția mediului 2004 (Zakon o zaštiti životne sredine, publicată în Jurnalul Oficial al Republicii Serbiei, nr. 135/2004, 36/2009, 36/2009, 72/2009 și 43/2011) 18. Secțiunea 9 din Act prevede: „Fiecare activitate trebuie planificată și implementată în modul în care: cauzează modificări minime posibile în mediul; reprezintă cel mai mic risc față de mediu și sănătatea umană; reduce sarcina spațială și consumul de materiale prime și energie în construcție, producție, distribuție și utilizare; include posibilitatea de reciclare; previne sau limitează impactul asupra mediului la sursa de poluare.” 19. În partea sa relevantă secțiunea 78 din lege prevede: „Autoritățile de stat, cele ale provinciei autonome, unitățile locale de autogovernare și alte organizații autorizate sunt obligate să informeze publicul în mod regulat, în timp util și obiectiv cu privire la starea de mediu...” 3. Protecția împotriva radiațiilor neionizante Legea 2009 ( Zakon o zaštiti od nejonizujućih zračenja, publicat în Jurnalul Oficial al Republicii Serbiei, nr. 36/2009) 20. În partea relevantă a acesteia secțiunea 3 din Act, se prevede că, în conformitate cu principiul proporționalității: „Condițiile și licența utilizării surselor de radiații neionizante de interes special sunt determinate și evaluate în funcție de beneficiul pentru societate în comparație cu riscurile potențiale de efecte adverse și ținând seama de nivelul și durata expunerii populației în special, de vârstă și de structura de sănătate a populației expuse potențiale, de modalitatea, timpul și locul utilizării sursei în cauză... 4. Legea de planificare și construcție 2009 (Zakon o planiranju i izgradnji, publicată în Jurnalul Oficial al Republicii Serbiei, nos. 72/2009, 81/2009, 64/2010, 24/2011, 121/2012, 42/2013, 50/2013, 98/2013, 132/2014 și 145/2014) 21. Secțiunea 53 din Act prevede: „Informațiile privind o locație includ datele privind posibilitățile și limitațiile de construire a lotului de înregistrare a terenurilor, pe baza documentului de planificare.“ 5. Legea de expropriare 1995 (Zakon o eksproprijaciji, publicată în Gazettele Officiale a Republicii Serbiei, nos. 53/95, 20/2009 și 55/2013 și Gazettea Oficială a Republicii Federale de Iugoslavia, nr. 16/2001) 22. Secțiunea 20 din Act prevede că: „Decizia Guvernului privind stabilirea interesului public pentru expropriare va fi publicată în Jurnalul Oficial al Republicii Serbia și va fi considerată ca livrată părților în cadrul procedurii de la data publicării. Procedura de reexaminare judiciară administrativă ar putea fi inițiată împotriva acestei decizii în termen de 30 de zile de la data livrării sau publicării acestei decizii în Jurnalul Oficial.” 23. La 23 mai 2013, Curtea Constituțională a constatat partea acestei dispoziții privind eliberarea deciziilor care nu sunt conforme cu Constituția și cu actele internaționale în vigoare, în special art. 13 din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Curtea a constatat, de asemenea, că, având în vedere modalitatea de pronunțare a unei astfel de decizii, soluția legală prevăzută (inițiarea procedurii judiciare administrative) împotriva acestei decizii a devenit iluzorie. Având în vedere faptul că decizia a fost pronunțată atunci când a fost publicată în Jurnalul Oficial în astfel de proceduri care au fost inițiate ex officio și în cazul în care proprietarii proprietăților în cauză nu au participat la acestea, proprietarul nu a fost conștient de aceste proceduri până când decizia a fost publicată în Jurnalul Oficial. 6. Declarația Rio privind Mediu și Dezvoltare 24. În iunie 1992, Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare, reunită la Rio de Janeiro (Brasil), a adoptat o declarație menită să avanseze conceptul de drepturi și responsabilități ale statelor în ceea ce privește mediul. „Principiul 10” din prezenta declarație prevede: „Problemele ecologice sunt cele mai bune gestionate cu participarea tuturor cetățenilor interesați, la nivel relevant. La nivel național, fiecare persoană are acces adecvat la informații privind mediul deținut de autoritățile publice, inclusiv la informații privind materialele și activitățile periculoase din comunitățile lor, precum și la posibilitatea de a participa la procesele de luare a deciziilor. Statele facilitează și încurajează conștientizarea și participarea publicului prin punerea larg la dispoziție a informațiilor. Se furnizează acces eficient la procedurile judiciare și administrative, inclusiv repararea și remedierea.” 7. Convenția Aarhus 25. Convenția Aarhus („Convenția privind accesul la informații, participarea publică la luarea deciziilor și accesul la justiție în materie de mediu”, ECE/CEP/43) a fost adoptată la 25 iunie 1998 de Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa în aplicarea Principiului 10 din Declarația Rio și a intrat în vigoare la 30 octombrie 2001. Până în prezent, 47 de țări sunt părți ale prezentei convenții. Serbia a aderat la Convenția Aarhus la 31 iulie 2009. 26. Dispozițiile Convenției Aarhus relevante pentru acest caz sunt următoarele: art. 4 ACCESS LA INFORMAȚII AMBIENTE „1. Fiecare parte se asigură că, sub rezerva alineatele următoare ale prezentului articol, autoritățile publice, în răspunsul la o cerere de informații privind mediul, pun la dispoziția publicului astfel de informații, în cadrul legislației naționale, inclusiv, dacă sunt solicitate și sub rezerva literelor (b) de mai jos, copii ale documentației efective care conțin sau conțin astfel de informații: (a) fără un interes care trebuie menționat; (b) În formularul solicitat, cu excepția cazului în care: (i) este rezonabil ca autoritatea publică să-l pună la dispoziție într-o altă formă, în care se acordă motive pentru punerea la dispoziție în această formă; sau (ii) Informațiile sunt deja disponibile public în altă formă. „2. Publicul în cauză este informat, fie prin notificare publică, fie individual, după caz, în timp util într-o procedură de luare a deciziilor de mediu și într-un mod adecvat, oportun și eficace, printre altele: (a) Activitatea propusă și aplicarea asupra cărora se va lua o decizie; (b) natura posibilelor decizii sau proiectul de decizie; (c) Autoritatea publică responsabilă cu luarea deciziei; (d) Procedura prevăzută...” „3. Procedura de participare publică include termene rezonabile pentru diferitele faze, permițând timp suficient pentru informare publicului în conformitate cu alineatul (2) de mai sus și pentru publicul pentru a pregăti și a participa eficient în cursul luarii deciziilor de mediu.” art. 7 PARTECIPAREA PUBLICĂ PRIVIND PLANELE, PROGRAMMELE ȘI POLITICII PRIVIND AMBIENTUL „Fiecare parte face dispoziții practice și/sau alte dispoziții adecvate pentru ca publicul să participe în timpul pregătirii planurilor și programelor referitoare la mediu, într-un cadru transparent și echitabil, prin furnizarea informațiilor necesare publicului...” art. 9 ACCESUL JUSTICEI „1. Fiecare parte se asigură, în cadrul legislației sale naționale, că orice persoană care consideră că cererea de informații în temeiul articolului 4 a fost ignorată, refuzată în mod incorect, în parte sau în întregime, a răspuns inadecvat sau nu a avut în vedere în conformitate cu dispozițiile articolului respectiv, are acces la o procedură de reexaminare în fața unei instanțe de drept sau a unui alt organism independent și imparțial instituit prin lege.” 8. Recomandarea 1614 (2003) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 27. La 27 iunie 2003, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Recomandarea 1614 (2003) privind mediul și drepturile omului. i. asigurarea unei protecții adecvate a vieții, a sănătății, a vieții familiale și a vieții private, a integrității fizice și a proprietăților private a persoanelor în conformitate cu articolele 2, 3 și 8 din Convenția europeană privind drepturile omului și cu art. 1 din protocolul său suplimentar, ținând seama, de asemenea, de nevoia de protecție a mediului; ii. recunoaște un drept uman la un mediu sănătos, viabil și decent, care include obligația obiectivă a statelor de a proteja mediul, în legislația națională, de preferință la nivel constituțional; iii. garantarea drepturilor procedurale individuale de acces la informații, participarea publică la luarea deciziilor și accesul la justiție în materie de mediu prevăzute în Convenția Aarhus; ...” COMPLAINTE 28. În baza articolelor 2, 3, 5, 6, 8, 13 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng în substanță că nu au putut participa la procedurile care au condus la aprobarea liniei de transport de energie electrică, deoarece nu au fost informați cu privire la acest proces, deși construirea liniei de transport poate pune în mare risc propria sanătate și sănătatea familiilor lor. Întrebări adresate părților se aplică art. 8 în acest caz? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerile lor în temeiul articolului 8, astfel cum este necesar la art. 13 din Convenție? În special, au introdus un proces în instanță administrativă un remediu eficace în ceea ce privește plângerile reclamanților, având în vedere concluziile Curții Constituționale în hotărârile sale din 23 mai 2013 și 15 septembrie 2014? În afirmativ, reclamanții au epuizat căile de recurs interne eficace disponibile? Autoritățile naționale au asigurat că procesul decizional legat de construcția liniei electrice implică măsuri adecvate pentru a prezice și evalua efectele asupra mediului și pentru a obține un echilibru echitabil între diferite interese în joc, în conformitate cu art. 8 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Hatton și alții c. Regatul Unit [GC], nr. 36022/97, § 128, CEDO 2003 VIII)? Există o problemă separată în temeiul oricărui dintre următoarele articole: 2, 3 și 6 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În afirmativ, a fost încălcat vreunul dintre aceste articole? Apendicele ULTIME Data nașterii Nationalitate Aleksandar MASTELICA 02/09/1978 Sârb Zoran AÑELKOVI Sârb Milorad ČOLIδ 05/06/1949 Sârb Živorad Branko STOJANOVIδ 04/09/1956 sârb Zehadin ZULFIKARI 27/04/1954 sârb

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-04-22
0,91
STOJANOVIC AND 2 OTHERS v. SERBIA
SECOND SECTION DECISION Application no. 9071/06 by Aleksandar STOJANOVIĆ and Others against Serbia The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 22 April 2008 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Antonel
CtEDO 2015-06-02
0,90
FILIPOVIĆ AND OTHERS v. SERBIA
THIRD SECTION DECISION Application no. 62412/10 Svetlanka FILIPOVIĆ against Serbia and 4 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2 June 2015 as a Committee composed of: Ján Šikut
CtEDO 2015-06-30
0,90
STEFANOVIĆ AND STOJANOVIĆ v. SERBIA
THIRD SECTION DECISION Applications nos. 63163/10 and 63313/10 Spomenka STEFANOVIĆ against Serbia and Aleksandar STOJANOVIĆ against Serbia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 30 June 2015 as a Committee composed o
CtEDO 2015-04-28
0,90
CASE OF RAKIĆ v. SERBIA
THIRD SECTION CASE OF RAKIĆ v. SERBIA (Application no. 78761/12) JUDGMENT STRASBOURG 28 April 2015 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Rakić v. Serbia, The European Court of Human Rights (Third
CtEDO 2014-11-25
0,90
VUKOVIĆ v. CROATIA
1. The applicant, Mr Slavko Vuković, is a Croatian national, who was born in 1937 and lives in Split. He was represented before the Court by Mr I. Mirošević, an advocate practising in Split. 2. The Croatian Government (“the Government”) wer
Sursă