XANTHI TURKISH UNION ET AUTRES c. GRÈCE

RESPONDENT

GRC

HOTĂRÂRE

17.11.2015

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

XANTHI TURKISH UNION ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2015)

HUDOC · oficial

PRIMA SECȚIUNE DE RĂSPUNS n 55557/12 și 73646/13 XANTHI TURKISH UNION și alții împotriva Greciei și Ayse GALIP și altele împotriva Greciei Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (secțiunea întâi), care are sediul la 17 noiembrie 2015 într-o cameră compusă din Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Päivi Hirvelä, Linos-Alender Sicilianos, Paul Mahoney, Aleš Pejchal, Robert Spano; Armen Harutyunyan, judecători, și André Wampach, grefier adjunct de secțiune Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 16 august 2012 și la 22 noiembrie 2013, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Lista părților reclamante figurează în anexa la cererea n. 55557/12, prima reclamantă este numită Xanti Turkish Union V. Pelekou, director pe lângă Consiliul juridic al statului, și domnul A. Maggripi, auditor pe lângă Consiliul juridic al statului. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Cererea nr. 55557/12 în ceea ce privește faptele relevante care datează din perioada anterioară anului 2008, Curtea se referă la partea Turkiki Enosi Xanthis și alții c. Grecia 26698/05, § 5-16, 27 martie 2008). În această hotărâre, Curtea concluzionează încălcarea articolului 11 din convenție din cauza dizolvarii prin decizie a autorităților interne ale primei asociații solicitante (Turki Enosi Xanthis și altele, citată anterior, § 57). Ca urmare a hotărârii menționate anterior, prima recurentă sesizează, la 14 noiembrie 2008, instanța de apel din Thrace prin solicitarea de revocare, în temeiul articolului 758 din Codul de procedură civilă, a hotărârii nr. 31/2002 a aceleiași instanțe care a confirmat legalitatea dizolvarii asociației reclamante. La 18 august 2009, cererea a fost respinsă (hotărârea nr. 477/2009). La 19 martie 2010, prima reclamantă s-a ocupat de casare și a invocat, printre altele, articolele 11 și 46 din convenție. La 24 februarie 2012, Curtea de Casație a respins recursul și a confirmat hotărârea nr. 477/2009 a Tribunalului de apel al lui Thrace. În special, Înalta Instană Civilă a arătat că hotărârile pronunțate de Curte nu puteau să se infiltreze în dreptul intern și să ducă la eliminarea automată a actului de stat care a dus la încălcarea convenției. Curtea de Casație a adăugat că Curtea a recunoscut ea însăși în hotărârile sale că acestea din urmă nu fac obiectul decât unei obligații de rezultat în statul contractant, însă mijloacele de realizare a acesteia sunt lăsate la discreția autorităților interne. În plus, Înalta Instanță civilă consideră că redeschiderea procedurilor în materie civilă ca urmare a unei hotărâri a Curții nu este prevăzută în dreptul elen. Este adevărat că, în conformitate cu art. 758 din Codul de procedură civilă, este posibil ca hotărârile judecătorești adoptate în conformitate cu procedura necontencioasă să fi fost revocate sau modificate de instanța care le-a adoptat, în cazul în care au fost adoptate fapte materiale noi sau modificări ale circumstanțelor Cu toate acestea, defectele de fapt sau juridice ale hotărârii în cauză nu au putut fi considerate ca fiind fapte materiale noi sau o modificare a circumstanțelor. Pe baza acestor constatări, Curtea de Casație a statuat că Hotărârea Tourki Enosi Xanthis și altele (precious) nu putea fi considerată ca fiind un în sensul articolului 758 din Codul de procedură civilă și a respins recursul în cauză (hotărârea nr. 353/2012). Cererea nr. 73646 34144/05, §§ 5-12, 27 martie 2008).În această hotărâre, Curtea concluzionează încălcarea articolului 11 din Convenție din cauza refuzului instanțelor interne de a înregistra asociația denumită "asociația culturală" a femeilor turce din regiunea Rodopi, ale căror recurente constituiau membri ai Comitetului director provizoriu (Emin și alții, menționat anterior, § 32). În urma hotărârii menționate anterior, recurentele au sesizat, la 3 august 2009, Tribunalul de Primă Instanță al Rodopi cu privire la o cerere de revocare a deciziei sale nr. 14, care a respins cererea de înregistrare a asociației în cauză. La 4 februarie 2010, instanța a respins cererea (Decizia nr. 44/2010). Această decizie a fost ulterior confirmată de Hotărârea nr. 562/2010 a Tribunalului de apel al Thrace. 11. La 20 aprilie 2012, recurentele s-au ocupat de Casație. La 24 martie 2013, Curtea de Casație a respins recursul și a confirmat hotărârea n 562/2010 al Tribunalului de apel din Thrace. În special, Înalta Instană Civilă a considerat că hotărârile pronunțate de Curte nu puteau să se infiltreze în dreptul intern și să ducă la eliminarea automată a actului de stat care a dus la încălcarea Conveniei. 353/2012 (a se vedea punctul 8 de mai sus), Curtea de Casație concluzionează că: Hotărârea Emin și alții (citată anterior) nu putea constitui, în speță, un fapt material nou, sau o modificare a împrejurărilor, în sensul articolului 758 din Codul de procedură civilă (hotărârea nr. 1003/2013). Dreptul intern relevant 12. La art. 758 din Codul de procedură civilă prevede următoarele: Anularea sau revizuirea unei hotărâri judecătorești, cu excepția cazului în care se prevede altfel, hotărârile definitive pot fi anulate sau revizuite de instanța competentă în urma cererii părții în cauză, cu condiția ca faptele materiale noi să apară sau ca circumstanțele, în care instanța a decis, să se schimbe. Instanțele trebuie să urmeze procedura de anulare sau de revizuire prevăzută în art. 741 și 781 din Codul de procedură civilă, după ce părțile în litigiul inițial au fost convocate. (2) Cu excepția cazului în care instanța decide altfel, decizia de anulare sau de revizuire nu va fi retroactivă. (13) L Procedura penală care a fost completată printr-o decizie definitivă este redeschisă în beneficiul condamnatului pentru o infracțiune sau o infracțiune numai în următoarele cazuri (...) în cazul în care o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului constată o încălcare a unui drept referitor la caracterul echitabil al procedurii care a fost urmată sau la dispoziția substanțială care a fost aplicată. 14. La art. 105A din Codul de procedură administrativă are la dispoziție o cerere de redeschidere a procedurii la instanța care a adoptat o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind contrară dreptului la un proces echitabil sau unui drept substanțial garantat prin convenție [Regulamentul privind drepturile omului] Textele Comitetului de Miniștri 15. Rezoluția interimară CM/ResDH(2014)84 a Comitetului miniștrilor, adoptată la 5 iunie 2014, privind executarea hotărârilor Curții Bekir-Ousta și alții împotriva Greciei Emin și alții împotriva Greciei Tourkiki Enosi Xanthis și alții împotriva Greciei (preciși), prevede următoarele: Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de Salvare a Drepturilor Omului și Libertăților Fondamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea"), Reținând că prezentele cauze privesc încălcări ale dreptului la libertatea de asociere al reclamanților (art. 11), în special din cauza refuzului autorităților de a-și înregistra asociațiile în cauzele Bekir Osta și alții și Emin și altele, și din cauza dizolvarii asocierii acestora în cauza Tourkiki Enosi Xanthis Reamintind, de asemenea, că, în urma hotărârilor Curții Europene, instanțele au reușit să obțină reexaminarea cauzei lor, în lumina constatărilor Curții Reamintind angajamentul repetat al autorităților elene de a pune în aplicare integral aceste hotărâri, fără a exclude nicio cale în acest sens, astfel încât părțile solicitante să beneficieze de o procedură conformă cu cerințele convenției, în lumina jurisprudenței Curții Reamintind, de asemenea, că, începând cu iunie 2013, autoritățile elene au informat Comitetul că, ca răspuns la aceste hotărâri, acestea au luat în considerare cea mai adecvată soluție pentru punerea în aplicare a măsurilor individuale. Regretând profund faptul că, în pofida apelului din partea Comitetului, autoritățile elene nu au furnizat informații concrete și tangibile cu privire la măsurile explorate pentru punerea în aplicare a măsurilor individuale, însoțite de un calendar orientativ pentru adoptarea acestora. SUBLINIAZĂ autoritățile elene pentru ca acestea să ia, fără întârziere, toate măsurile necesare pentru ca reclamanții să beneficieze de o procedură conformă cu cerințele Convenției, în lumina jurisprudenței Curții SUBLINIAZĂ, de asemenea, autoritățile pentru ca acestea să furnizeze fără întârziere Comitetului informații concrete, însoțite de un calendar orientativ pentru adoptarea acestora, cu privire la măsurile luate sau avute în vedere pentru atingerea obiectivelor menționate anterior, în conformitate cu hotărârile Curții. Reuniunea delegaților miniștrilor, Comitetul miniștrilor Consiliului Europei a adoptat Recomandarea nr. R (2000) 2 privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, ale cărei pasaje relevante se citesc astfel (...) Cu toate acestea, având în vedere că, astfel cum arată practica Comitetului miniștrilor privind controlul executării hotărârilor Curții, există circumstanțe excepționale în care reexaminarea unei cauze sau redeschiderea unei proceduri s-a dovedit a fi cel mai eficient și chiar singurul mijloc de realizare a restitutio in mai (...) II. În special, încurajează părțile contractante să își examineze sistemele juridice naționale pentru a se asigura că există posibilități adecvate de revizuire a unei cauze, inclusiv redeschiderea unei proceduri, în cazurile în care Curtea a constatat o încălcare a convenției, în special atunci când: partea vătămată continuă să sufere consecințe negative foarte grave ca urmare a deciziei naționale, consecințe care nu pot fi compensate prin satisfacția echitabilă și care nu pot fi modificate decât prin reexaminare sau redeschidere și (ii) rezultă din hotărârea Curții că decizia internă atacată este contrară fondului convenției sau încălcarea constatată este cauzată de erori sau deficiențe de procedură de o gravitate atât de gravă încât se pune o îndoială serioasă asupra rezultatului procedurii interne atacate. GRIEF 17. Invocând articolele 11 și 46 din Convenție, reclamanții se plâng că hotărârile pronunțate de instanțele interne în cazurile lor de cauză și ca urmare a hotărârilor Curții Tourkiki Enosi Xanthis și alții Emin și alții (preciși) au constituit o nouă încălcare a dreptului lor de a înființa o asociație. ÎN DREPT 18. În primul rând, având în vedere similitudinea cererilor cu privire la fapte și la problema de fond pe care le ridică, Curtea decide să le alăture și să le examineze împreună într-o singură decizie. 19. Reclamanții se plâng de respingerea cererilor lor de revocare a hotărârii nr. 31/2002 a Tribunalului de apel din Thrace și a deciziei nr. 14 a Tribunalului de Primă Instanță din Rodopi. Ei invocă articolele 11 și 46 din convenție, dispoziții astfel formulate art. 11 Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se baza cu alte sindicate și de a se ocupa de sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților naționale. Prezentul articol nu înseamnă că sunt impuse restricții legitime exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației statului. art. 46 Înaltele părți contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile la care sunt părți. Hotărârea definitivă a Curții este transmisă Comitetului miniștrilor care supraveghează executarea acesteia. În cazul în care Comitetul miniștrilor consideră că supravegherea executării unei hotărâri definitive este împiedicată de o dificultate de interpretare a acestei hotărâri, el poate sesiza Curtea pentru ca aceasta să se pronunțe cu privire la această chestiune de lainter decizia de a sesiza Curtea este luată printr-un vot cu o majoritate de două treimi din reprezentanții care au dreptul de a se alătura Comitetului. În cazul în care Comitetul de Miniștri consideră că o mare parte contractantă refuză să se conformeze unei hotărâri definitive într-un litigiu la care este parte, el poate, după ce a pus în întârziere această parte și printr-o decizie adoptată printr-un vot cu o majoritate de două treimi dintre reprezentanții care au dreptul de a se alătura Comitetului, să sesizeze Curtea cu privire la chestiunea respectării de către acea parte a obligației sale în temeiul alineatului În cazul în care Curtea constată o încălcare a alineatului (1), aceasta retrimite cauza Comitetului de Miniștri pentru a examina măsurile care trebuie luate. În cazul în care Curtea constată că nu a încălcat alineatul (1), aceasta trimite cauza Comitetului de Miniștri, care decide să își închidă examinarea. Tezele părților Guvernul 20. În primul rând, guvernul elimină prima cerere în ceea ce privește reclamanții menționați la punctul 2-8. Acesta arată că aceștia nu au participat niciodată la procedura judiciară de care se plâng în speță. Din avizul guvernului, prima cerere ar fi inadmisibilă în ceea ce privește reclamanții menționați la punctul 2-8. În plus, guvernul susține că Curtea nu are competența de a examina cele două cereri, deoarece nici o problemă nouă nu este ridicată în raport cu cea deja discutată de Curte în hotărârile sale Tourkiki Enosi Xanthis și altele, precum și Emin și alții c. Grecia Guvernul arată că respingerea de către instanțele interne a cererilor de revocare a hotărârii din 31/2002 a Tribunalului din Thrace și a deciziei nr. 14 a primei instanțe din Rodopi se întemeiază pe art. 758 din Codul de procedură civilă. Această dispoziție prevede revocarea unei hotărâri judecătorești numai în cazul în care au avut loc fapte materiale noi după publicarea hotărârii judecătorești în cauză sau în cazul în care se modifică circumstanțele faptice în care a fost adoptată hotărârea respectivă. Guvernul susține că Curtea de Casație a confirmat, în speță, inexistența în dreptul intern a unei clauze care permite redeschiderea unei proceduri civile ca urmare a unei hotărâri de condamnare a Curții, ceea ce nu este cazul procedurilor penale (a se vedea punctul 13 de mai sus). Întrucât Convenția nu garantează dreptul la redeschiderea unei proceduri judiciare și, potrivit jurisprudenței constante a Curții, statele pot alege mijloacele prin care trebuie să se conformeze unei hotărâri de încălcare a Curții, guvernul consideră că motivul reclamanților este mai degrabă execuția corectă a hotărârilor Tourkiki Enosi Xanthis și altele. precum și Emin și alții (preciși) și competența Comitetului miniștrilor, organism însărcinat cu supravegherea acestora. Guvernul concluzionează că Curtea nu este competentă raționalizată să examineze cauzele în cauză. 22. Pe de altă parte, în ceea ce privește înălțarea articolului 11 din convenție, guvernul susține că, în prima cerere, reclamanții nu ridică niciun motiv întemeiat pe încălcarea dreptului de a fonda o asociere, ci că se plâng numai de lipsa executării executării hotărârii. Prin urmare, reclamanții nu ridică de fapt un mai mult decât un motiv întemeiat pe art. 46 din convenție, care ar fi inadmisibilă din punct de vedere material din motivele menționate mai sus. În ceea ce privește a doua rețetă, guvernul susține că Ön Õy Õ art. 11 din convenție și că, prin urmare, aceasta ar fi inadmisibilă pentru neobosirea căilor de atac interne. Pe de altă parte, pe de altă parte, guvernul observă că instanțele interne nu s-au pronunțat decât cu privire la o chestiune procedurală, și anume aplicarea articolului 758 din Codul de procedură civilă, fără a efectua o nouă apreciere a faptelor cazului. Prin urmare, nicio încălcare a articolului 11 nu ar putea apărea din hotărârile în litigiu ale instanțelor interne. În temeiul articolului 46 din Convenție, statele membre se află în obligația de a lua măsuri concrete pentru a remedia încălcările Convenției ca urmare a unei hotărâri de încălcare a Curții. Ele adaugă că, în speță, autoritățile interne au rămas inactive la câțiva ani după hotărârile Curții Tourkiki Enosi Xanthis și altele Emin și alții (precipiente) Reclamanții se referă la doctrina greacă pentru a susține că termenul "modificare a circumstanțelor" este vag și poate înțelege atât faptele cauzei, cât și jurisprudența relevantă. Ele arată că jurisprudența Curții ar putea fi considerată o modificare a circumstanțelor. În conformitate cu art. 758 din Codul de procedură civilă, reclamanții au ajuns la concluzia că respingerea cererilor lor de revocare a hotărârii nr. 31/2002 din Tribunalul de Primă Instanță al lui Trace și a deciziei nr. 14 Agricultorii Tribunalului de Primă Instanță din Rodopi constituie o nouă încălcare a articolului 11 și, în același timp, necunoașterea articolului 46 din Convenție. Aprecierea Curții Principii Generale 24. Curtea face trimitere la Hotărârea Bochan c. Ucraina (n [GC] (n) 22251/08, §§ 33-34, CEDH 2015) cu privire la principiile generale care reglementează punerea în aplicare a articolului 46 din Convenție și repartizarea competențelor între aceasta și Comitetul de Miniștri în ceea ce privește examinarea măsurilor luate de un stat în executarea unei hotărâri a acestuia. În special, o constatare a încălcării hotărârilor Curții este în esență declaratorie (Markx c. Belgia , 13 iunie 1979, § 58, seria A n 31, Lyons și alții c. Regatul Unit (dec.), n 15227/03, CEDO 2003 IX și Krčmář și alții c. Republica Cehă (dec.), n 69190/01, 30 Prin art. 46 din Convenție, înaltele părți contractante s-au angajat să se conformeze hotărârilor Curții în litigiile la care sunt părți, Comitetul miniștrilor fiind însărcinat cu monitorizarea executării acestora (a se vedea mutatis mutandis Papamichalopoulos și alții c. Grecia (art. 50), art. 31 octombrie 1995, § 34, seria A n 330-B 25). Deși este competentă să examineze dacă măsurile luate de un stat în executarea unuia dintre hotărârile sale sunt compatibile cu clauzele normative ale Convenției, Curtea a considerat că, în principiu, nu poate verifica în temeiul articolului 46 alineatul (1) dacă un stat contractant este conform cu obligațiile care decurg din una dintre hotărârile sale (a se vedea în această privință, Verein gegen Tierfabriken Schweiz (VgT) c. Elveția (n [GC], n 3272/02, § 61-68 și 78-98, CEDH 2009 Organizația macedoneană unită Ilinden PIRIN și alții c. Bulgaria (n , n 41561/07 și 20972/08, § 66, 18 octombrie 2011 Bourdov c. Rusia (n , n 33509/04, § 121, CEDH 2009). 26. Rolul Comitetului miniștrilor în acest domeniu nu înseamnă că măsurile luate de un stat pârât în vederea remedierii încălcării constatate de Curte nu pot ridica o problemă nouă, care nu a fost definită prin hotărâre (Mehemi c. Franța (n, n 53470/99, § 43, CEDH 2003-IV) și, prin urmare, să facă obiectul unei noi hotărâri de care Curtea ar putea avea nevoie. Cu alte cuvinte, Curtea poate găzdui un litigiu potrivit căruia redeschiderea unei proceduri la nivel intern, în vederea executării uneia dintre hotărârile sale, a condus la o nouă încălcare a Convenției (Verein gegen tiofiken Schweiz (VgT) (n, citată anterior, ê 62 Lyons și altele, Decizia menționată anterior. Prin urmare, se stabilește clar că nu a încălcat competențele pe care Comitetul miniștrilor le are în temeiul articolului 46 în scopul supravegherii hotărârilor Curții și al punerii în aplicare a măsurilor luate de statele membre în temeiul acestui articol, atunci când Curtea este chemată să examineze noi fapte în cadrul unei noi instanțe (Egmez c. Cipru). (dec.), 12214/07, § 56, 18 septembrie 2012). 27. Jurisprudența Curții arată că întrebarea dacă există un nou caz, depinde de circumstanțele specifice ale fiecărei cauze și că distincțiile care trebuie efectuate între diferitele cauze în această privință nu sunt întotdeauna ușor de realizat (a se vedea în acest sens Verein gegen Tiefabriken Schweiz (VgT) (n 2), § 65, citată anterior. Astfel, în Hotărârea Emre c. Elveția (n 5056/10, 11 octombrie 2011), Curtea a statuat că constituia un element nou o nouă hotărâre de justiție internă pronunțată în urma redeschiderii procesului și care cuprindea o nouă punere în balanță a intereselor concurente. Curtea a constatat, de asemenea, în această privință că procedura de executare în fața Comitetului de Miniștri nu fusese încă inițiată (Emre, citată anterior, §§ 39-44). În alte cauze, Curtea nu este declarată competentă să examineze obiecțiunile potrivit cărora instanțele interne au respins cereri de redeschidere a procedurilor interne în urma unei hotărâri a acesteia. Curtea a considerat că hotărârile instanțelor interne care respingeau cererile de redeschidere a procedurilor nu erau întemeiate pe fapte noi (a se vedea Schelling c. Austria (n (dec.), nr 46128/07, 16 septembrie 2010 și Steck-Risch și alții c. Liechtenstein , (dec.) n 629061//08, 11 mai 2010). Aplicarea principiilor în speță 28. Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea va examina dacă respingerea de către instanțele interne a cererilor de revocare a hotărârii nr. 31/2002 a instanței thrace și a deciziei nr. 14 a Tribunalului de Primă Instanță din Rodopi constituie o nouă problemă, ceea ce ar fi permis Curții să examineze cauza invocată de reclamanți în cazul de față 29. Curtea ia notă mai întâi de faptul că cererile părților solicitante la art. 758 din Codul de procedură civilă vizau revocarea hotărârilor judecătorești în litigiu și, prin urmare, redeschiderea procedurilor în cauză. Cu toate acestea, spre deosebire de procedurile penale și administrative, dreptul intern nu prevede o cale de atac care să permită redeschiderea unei proceduri civile ca urmare a unei hotărâri de condamnare a Curții (a se vedea punctele 12-14 de mai sus). În acest punct, Curtea consideră că este util să reamintească că nu are competența de a dispune redeschiderea unei proceduri ( Verein gegen Tiefabriken Schweiz (VgT) (n, citată anterior, § 89, Saidi c. Franța, 20 septembrie 1993, § 47, seria A n 261-C, și Pelladoah c. Țările de Jos, 22 septembrie 1994, § 44, seria A n 297-B). 30. În ceea ce privește abordarea urmată de instanțele interne, acestea au examinat cererea persoanelor interesate la data de art. 758 din Codul de procedură civilă și au concluzionat că hotărârile Tourkiki Enosi Xanthis și alții Emin și alții (preciși) nu puteau constitui nici noi fapte materiale, nici o modificare a circumstanțelor, în sensul dispoziției menționate anterior. Astfel, acestea au respins cererile de revocare a persoanelor interesate prin interpretarea dreptului procedural care reglementează revocarea hotărârilor pronunțate de instanțele civile. Cu toate acestea, prin intermediul acestor proceduri, instanțele interne nu au abordat din nou o chestiune de fond referitoare la o restricție needitată a libertății de asociere a asociațiilor în cauză (a se vedea Kudeshkina c. Rusia n (dec.), § 86, 17 februarie 2015). Prin urmare, hotărârile n 353/2012 și 1003/2013 ale Curții de Casație, care au examinat în ultimă instanță acțiunile celor interesați, nu includ noi elemente relevante care ar putea duce la o nouă încălcare a articolului 11 din Convenție. 31. În plus, Curtea arată că procedura de supraveghere a Hotărârilor Tourkiki Enosi Xanthis și a altor Emin și altele (precipiente) este încă în curs de desfășurare în fața Comitetului miniștrilor. În special, acesta din urmă în Rezoluția interimară CM/ResDH(2014)84, adoptată la 5 iunie 2014, a remarcat că, în urma hotărârilor Curții Europene, tribunalele au putut obține reexaminarea cazului lor, în lumina constatărilor Curții. fără întârziere, toate măsurile necesare pentru ca reclamanții să beneficieze de o procedură conformă cu cerințele Convenției, în lumina jurisprudenței Curții. Prin urmare, Comitetul de Miniștri este sesizat în mod activ cu privire la supravegherea executării hotărârilor Tourkiki Enosi Xanthis și a altor Emin și altele (preciși) și, în acest cadru, a luat în considerare posibilitatea ca reclamanții să ajungă în stadiul actual al dreptului elen de a-și revizui cauzele în conformitate cu hotărârile respective ale Curții. 32. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează în speță că nu există o problemă nouă în speță. În acest sens, părțile convin să își prezinte observațiile în termen de trei luni de la data la care părțile au formulat o cerere de înscriere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la data la care au formulat o cerere de înscriere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Această considerație nu are ca scop să ignore importanța faptului că este necesar să se asigure instituirea unor proceduri interne care să permită revizuirea unei cauze în lumina unei constatări de încălcare a convenției. Dimpotrivă, astfel de proceduri pot fi considerate un aspect important al executării hotărârilor sale și existența lor demonstrează angajamentul unui stat contractant de a respecta convenția și jurisprudența Curții. Acest lucru corespunde indicațiilor Comitetului de Miniștri care, în recomandarea sa nr. (2000) 2, invită statele părți la convenție să instituie mecanisme de revizuire a cauzei și de redeschidere a procedurii la nivel intern, întrucât acestea reprezintă adesea cel mai eficient și chiar singurul mijloc de restituționare a procedurii (a se vedea punctul 16 de mai sus, precum și Verein gegen tiefiken Schweiz (VgT) (n, citată anterior, punctul 89); și Lyons și altele, decizia menționată anterior. 33. Pe scurt, Curtea consideră că aceste cereri sunt incompatibile cu dispozițiile Convenției, în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a), și trebuie, prin urmare, declarate inadmisibile în temeiul art. 35 alin. (4). Această concluzie scutește Curtea de examinarea restul obiecțiilor ridicate de guvern. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile Declară cererile inadmisibile. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 10 decembrie 2015. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska corpier adjunct Președinte ANEXA Cerere nr 55557/12 Asociație Impraim IMPRAIMKO, resortisant grec, născut în 1978 Achmet KARA, resortisant grec, născut în 1977 Chousein MECHMET OUTA, resortisant grec, născut în 1971 Scientar MEMET CHILMIOGLOU, resortisant grec, născut în 1982 Leyla SALICHOGLOU, resortisant grec, născut în 1989, solicitat n 73646/13 Ayse Galip, resortisant grec, născut în 1959 Feriste DEVETZIOGLOU, resortisant grec, născut în 1953 Choulgia EMIN, cetățean grec, născut în 1969 Medicha BEKIROGLOU, resortisant grec, născut în 1947 este un resortisant grec născut în 1977 Ayse MOLLA, resortisant grec, născut în 1956 Emine MEHMET-AHMET, resortisant grec, născut în 1950 Gioulsen MEHMET, resortisant grec, născut în 1960