SAKIP v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

Comunicat la 17 noiembrie 2015 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 79472/13 Ekrem SAKIP împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei depusă la 10 decembrie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ekrem Sakip, este un cetățean macedonean, născut în 1976 și locuiește în Skopje. În cadrul procedurii încurcate, Curtea de Apel din Skopje l-a considerat „recivistă specială”. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Din documentul prezentat de solicitant, se pare că, la 22 noiembrie 2010, el a fost arestat în Italia pe baza unui mandat de arestare din 25 martie 2009 de către autoritățile macedonene în legătură cu hotărârile finale ( K.br. 1110/05; K.br.

1715/07 și K.br. 2084/07 ) prin care a fost condamnat în absența pentru mai multe acte de furt. La 23 septembrie 2011, Curtea de Apel a hotărât să extradeze reclamantul în Statul pârât. În timp ce nu a fost depus niciun document cu privire la data exactă a extraderii reclamantului în Statul pârât, a susținut că a fost reținut în Italia de opt luni. Prin hotărâri finale K.br. 1146/12 și K.br. 1322/12 reclamantul a fost condamnat pentru furt și condamnat la șapte și cinci luni de închisoare, respectiv. În proceduri separate ( KS.KR.br.40/13 ), reclamantul a solicitat că a fost condamnat la un singur termen de închisoare redus cu perioada de detenție în extrădare în Italia. În acest sens, el s-a bazat pe art. 121 din Codul Penal în conformitate cu care perioada de detenție în extrădare trebuia dedusă din termenul de închisoare eliberat pentru aceeași infracțiune penală.

După cum a declarat reclamantul, la 4 aprilie 2013, el a depus la Tribunalul de Primă Instanță („curtea de judecată”) exemplare ale documentelor relevante ale autorităților italiene, traduse în macedonean, în ceea ce privește detenția sa în extrădare. La 23 aprilie 2013, instanța de judecată a emis o singură condamnare în perioada de unsprezece luni. Cu toate acestea, aceasta a respins cererea reclamantului de a deține perioada de detenție în extrădare în Italia din perioada de închisoare. În acest sens, s-a bazat pe o notificare din 1 februarie 2013 în care un judecător de aplicare a procedurii afirmă că în dosar nu a existat nici o ordonanță de extrădare a reclamantului. Prin hotărârea din 10 iunie 2013, Curtea de Apel a respins un recurs de către reclamant și a susținut hotărârea instanței de judecată.

Reclamantul se plânge de refuzul instanțelor interne de a deduce perioada de detenție în extrădare în Italia din perioada totală de închisoare. În acest sens, se bazează pe articolele 6 și 13 din Convenție. K.br. 1146/12 și K.br. 1322/12 ? Dacă este așa, sentința de custodie impusă împotriva lui prin hotărârea KS.KR.br.40/13 legală (în conformitate cu art. 121 din Codul Penal) și, în consecință, în conformitate cu art. 5 § 1 din Convenție? În ceea ce privește aceste proceduri, sarcina dovezii ar trebui mutată de la reclamant la statul reclamant?

Communicated on 17 November 2015

FIRST SECTION

Application no. 79472/13 Ekrem SAKIP against the former Yugoslav Republic of Macedonia lodged on 10 December 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Ekrem Sakip, is a Macedonian national, who was born in 1976 and lives in Skopje. In the impugned proceedings, the Skopje Court of Appeal considered him a “special recidivist”. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. From the material submitted by the applicant, it appears that on 22 November 2010 he had been arrested in Italy on the basis of an arrest warrant of 25 March 2009 issued by the Macedonian authorities in relation to final judgments ( K.br. 1110/05; K.br. 1715/07 and K.br. 2084/07 ) by which he had been convicted in absentia for several acts of theft. On 23 September 2011 Florence Court of Appeal decided to extradite the applicant in the respondent State.

Whereas no document was submitted regarding the exact date of the applicant’s extradition in the respondent State, he alleged that he had been detained in Italy for eighteen months. By final judgments K.br. 1146/12 and K.br. 1322/12 the applicant was convicted of theft and sentenced to seven and five months’ imprisonment, respectively. In separate proceedings ( KS.KR.br.40/13 ), the applicant sought that he was sentenced to a single term of imprisonment reduced by the period in extradition detention in Italy. In this connection he relied on section 121 of the Criminal Code according to which period in extradition detention was to be deducted from the term of imprisonment issued for the same criminal offence.

As stated by the applicant, on 4 April 2013 he had submitted to the Skopje Court of First Instance (“the trial court”) copies of relevant documents of the Italian authorities, translated into Macedonian, regarding his extradition detention. On 23 April 2013 the trial court issued a single custody sentence in duration of eleven months. However, it dismissed the applicant’s request to have the period in extradition detention in Italy deducted from the term of imprisonment. In this connection it relied to a notification of 1 February 2013 in which an enforcement judge stated that in the file there had been no order for the applicant’s extradition. Furthermore, the applicant had failed to produce evidence regarding the duration of the alleged extradition detention.

By judgment of 10 June 2013 the Skopje Court of Appeal dismissed an appeal by the applicant and upheld the trial court’s judgment. It reiterated that the applicant had not provided any document that would confirm the period in extradition detention in Italy. COMPLAINTS The applicant complains about the domestic courts’ refusal to deduct the period in extradition detention in Italy from the total term of imprisonment. In this connection he relies on Articles 6 and 13 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Was the applicant detained in extradition detention in Italy in relation to the criminal offenses in respect of which he was convicted by court judgments K.br. 1146/12 and K.br. 1322/12 ? If so, was the custodial sentence imposed against him by the judgment KS.KR.br.40/13 lawful (in accordance with section 121 of the Criminal Code) and accordingly in compliance with Article 5 § 1 of the Convention? Regarding these proceedings, should the burden of proof be shifted from the applicant to the respondent State?