MEREUTA v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Comunicat la 26 noiembrie 2015 SECȚIUNE Cerere nr. 64401/11 Mihail MEREUTA împotriva Republicii Moldova depusă la 1 octombrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mihail Mereuța, este un național moldovenesc, născut în 1977 și locuiește în Opaci. El este reprezentat în fața Curții de către dl Valeriu Batîr, avocat practicant în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Rănirile infligerii reclamantului La 29 iulie 2009, în timp ce în lacul său închiriat și într-o stare de intoxicație alcoolică, S. s-a dus să se ocupe cu presupusul maltrat al unchiului său de către un grup de oameni care sărbătorise ziua de naștere a reclamantului la acel lac. A luat cu el arma de vânătoare deținută în mod legal. În drum spre locația partidului a lovit o terță parte (M.) cu butoiul pistolului său, apoi el a tras patru împușcări în fața mașinilor parcate în apropiere. Atât reclamantul și M. au încercat să împiedice S. să continue tragerea, dar în nici un caz. au deteriorat mașinile parcate aparținând unor membri ai grupului partidului, inclusiv al reclamantului. a ignorat cerințele reclamantului de a opri împușcarea și l-a împușcat de la o distanță de cinci metri, infligând o rănire la partea interioară de sus a vițelului drept. Reclamantul s-a apropiat de S., a prins butoiul de arma cu ambele mâini și l-a apăsat în sol pentru a împiedica S. de a împușca ceilalți membri ai grupului. S-a respins, a ridicat arma până la nivelul femurului drept al reclamantului și a tras două împușcări în piciorul deja rănit al reclamantului. Un raport legist înființat la 12 august 2009 că reclamantul a suferit următoarele leziuni corporale: foc de armă ranit la piciorul drept și femur, deficiență a mușchilor și navelor majore care au dus la amputarea piciorului drept la un nivel superior al treilea. Aceste leziuni au fost calificate ca fiind de gravitate. La 31 iulie 2009 și, respectiv, 12 august 2009, biroul procurorului a înființat proceduri penale împotriva S. pentru acuzații de hooliganism cu utilizarea unei arme de foc și a unui prejudiciu deliberat sever la integritatea și sănătatea corpului. La 29 decembrie 2009 S. a fost inculpat. La 12 ianuarie 2010 S. a fost auzit ca un acuzat. El a recunoscut vinovăția, dar a refuzat să facă orice declarație. La 23 februarie 2010, procedurile penale au fost trimise pentru examinare de la secția de poliție Căușeni la secția de poliție Aneii Noi. La 14 decembrie 2010, dosarul a fost transmis la biroul procurorului Aneii Noi cu propunerea de a fi prezentată în instanță pentru a fi examinată. La 20 decembrie 2010, atât reclamantul, cât și reprezentantul său au fost notificate cu privire la încheierea anchetei penale, cât și cu privire la posibilitatea de a examina dosarul. Reclamantul a solicitat ca acțiunea sa civilă să fie admisă în cadrul procedurii penale, să fie recunoscută ca parte civilă și pentru S. să fie recunoscută ca fiind responsabilă civilă. Biroul procurorului a admis aceste cereri. Reclamantul a solicitat, de asemenea, ca S. să fie reținut în așteptarea procesului ca măsură preventivă și să-și schimbe acuzarea, dar aceste cereri au fost respinse. La 30 decembrie 2010, biroul procurorului a decis să întrerupă procedura penală împotriva S. din cauza expirării perioadei de prescripție. La 18 februarie 2011, la cererea reprezentantului reclamantului, biroul procurorului a decis să anuleze decizia sa anterioară din 30 decembrie 2010 și să relueze ancheta penală din cauza faptului că au fost descoperite noi fapte. La 4 martie 2011, Curtea a hotărât să respingă obiecția reclamantului, referindu-se la decizia procurorului deja existentă (din 18 februarie 2011) de reluare a anchetei penale. La 31 martie 2011, instanța a admis opoziția S. la hotărârea procurorului din 18 februarie 2011 de ordonare a anulării acesteia. Reclamantul și reprezentantul său nu au fost convocate sau informate cu privire la aceste proceduri. Într-o dată necunoscută, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva acestei decizii. La 14 septembrie 2011, instanța a respins-o ca fiind nefondată. În conformitate cu art. 313 din Codul de Procedură Penală, suspectul, acuzatul, avocatul apărării, partea acuzată și alți participanți la procedurii ale căror drepturi au fost încălcate de acțiunile ilegale ale autorității judiciare și ale agențiilor de investigație operaționale pot contesta astfel de acțiuni în fața judecătorului de investigare. Reclamantul se plânge, în fond, în temeiul articolului 3 din Convenție, că autoritățile interne nu au efectuat o investigație eficace în ceea ce privește plângerile sale cu privire la leziunile infligute de o parte privată. Având în vedere obligația pozitivă a statelor în temeiul articolului 3 de a asigura protecția procedurală împotriva maltraturilor chiar și atunci când sunt infligute de persoanele private (a se vedea Beganović c. Croația , nr. 46423/06, § 71, 25 iunie 2009), ancheta a fost adecvată în sensul articolului 3?

Communicated on 26 November 2015

SECOND SECTION

Application no. 64401/11

Mihail MEREUTA

against the Republic of Moldova

lodged on 1 October 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Mihail Mereuța, is a Moldovan national, who was born in 1977 and lives in Opaci. He is represented before the Court by Mr

Valeriu Batîr, a lawyer practising in Chișinău.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

1.

The injuries inflicted on the applicant

On 29 July 2009, while at his rented lake and in a state of alcoholic intoxication, S. went to deal with the alleged ill-treatment of his uncle by a group of people celebrating the applicant’s birthday at that lake.

S. took his lawfully possessed hunting weapon with him. On his way to the location of the party he hit a third party (M.) with the barrel of his gun, then he fired four gunshots towards the cars parked nearby. Both the applicant and M. attempted to prevent S. from continuing shooting, but to no avail. S. had damaged the parked cars belonging to some members of the party group, including the applicant’s.

S. ignored the applicant’s demands to stop shooting and shot him from a distance of five metres, inflicting an injury to the inner top part of the right calf. The applicant approached S., grabbed the barrel of his gun with both hands and pressed it into the ground in order to prevent S. from shooting the other members of the group. S withstood, lifted the weapon up to the level of applicant’s right femur and fired two gunshots into the applicant’s already wounded leg.

A forensic report established on 12 August 2009 that the applicant had sustained the following bodily injuries: gunfire wound to the right leg calf and femur, impairment of the muscles and major vessels that resulted in the amputation of the right leg at an upper third level.

These injuries were qualified as being of serious severity.

2.

Criminal investigation and proceedings

On 31 July 2009 and 12 August 2009 respectively, the prosecutor’s office instituted criminal proceedings against S. on charges of hooliganism with the use of a firearm and severe deliberate harm to bodily integrity and health.

On 29 December 2009 S. was indicted.

On 12 January 2010 S. was heard as an accused. He acknowledged his guilt, but refused to make any declarations.

On 23 February 2010 the criminal proceedings were remitted for examination from the Căușeni Police Station to the Anenii Noi Police Station.

On 14 December 2010 the case-file was transmitted to the Anenii Noi prosecutor’s office with the proposal to be submitted to court for consideration.

On 20 December 2010 both the applicant and his representative were notified of the completion of the criminal investigation and of the possibility to examine the case-file. The applicant requested to have his civil action admitted within the criminal proceedings, to be acknowledged as a civil party and for S. to be acknowledged as bearing civil responsibility. The prosecutor’s office admitted these claims. The applicant also requested that S. be detained pending trial as a preventive measure and to change his indictment, but these claims were dismissed.

On 30 December 2010 the prosecutor’s office decided to discontinue the criminal proceedings against S. due to the expiry of the prescription period.

On 18 February 2011 at the request of the applicant’s representative, the prosecutor’s office decided to annul its previous decision of 30

December 2010, and to resume the criminal investigation on the ground that new facts had been discovered.

The applicant also contested the prosecutor’s office’s decision of 30

December 2010 before the investigation judge. On 4 March 2011 the court decided to dismiss the applicant’s objection, referring to the already existing prosecutor’s decision (of 18 February 2011) resuming the criminal investigation.

On 31 March 2011 the court admitted S.’s objection to the prosecutor’s office decision of 18 February 2011, ordering its annulment. The applicant and his representative were not summoned or informed about these proceedings.

On an unknown date the applicant lodged an appeal on points of law against this decision. On 14 September 2011 the court dismissed it as ill-founded.

B.

Relevant domestic law

According to Article 313 of the Code of Criminal Procedure, the suspect, the accused, the defence lawyer, the aggrieved party and other participants in the proceedings whose rights have been breached by the unlawful actions of the prosecuting authority and of the operative investigation agencies may challenge such actions before the investigating judge.

COMPLAINTS

The applicant complains in substance under Article 3 of the Convention that the domestic authorities failed to conduct an effective investigation in respect of his complaints about the injuries inflicted by a private party.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Having regard to the States’ positive obligation under Article 3 to provide procedural protection from ill-treatment even when inflicted by private persons (see

Beganović v. Croatia

, no.

46423/06, § 71, 25

June 2009), was the investigation adequate for the purposes of Article 3?