CASE OF ANDREOLETTI AND 27 OTHER CASES AGAINST ITALY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken for the execution of the undertakings attached to the solution of the case
CASE OF ANDREOLETTI AND 27 OTHER CASES AGAINST ITALY (CtEDO, 2015)
Rezoluția finală CM/ResDH(2015)246 Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în 28 de cazuri împotriva Italiei Hotărârea Comitetului în temeiul articolului 32 din Hotărârea finală la 29155/95 ANDREOLETTI DH(97)299 (15/05/1997) 37165/97 T.A.M. DH(99)88 (18/01/1999) 44457/98 BONELLI 01/03/2001 01/06/2001 48403/99 MINI 23/10/2001 23/01/2002 26046/94 RAFFI DH(96)507 (13/09/1996) 26440/95 R.D.D.(96)545 (13/09/1996) 26829/95 A.A.Q. DH(96)615 (15/11/1996) 27962/95 S.D.D. DH(97)141 (19/03/1997) 29040/95 FAIETA DH(98)25 (18/02/1998) 29130/95 V.M. DH(97)323 (15/05/1997) 29161/95 CAVADINI DH(97)304 (15/05/1997) 29653/96 FORESTA DH(97)432 (17/09/1997) 32280/96 MINNAI DH(98)35 (18/02/1998) 33148/96 SGRÒ DH(98)1119 (22/04/1998) 33158/96 LAINO 18/02/1999 18/02/1999 34241/96 MANNI DH(98)244 (10/07/1998) 34278/96 PEZZINI DH(98)250 (10/07/1998) 34851/97 DI FABIO DH(98)338 (25/09/1998) 35921/97 BAZZEA PAOLA DH(99)53 (18/01/1999) 37175/97 BOLIGNARI DH(99)136 (19/02/1999) 38109/97 BARGAGLI 09/11/1999 09/11/1999 38485/97 DALLA POZZA DH(99)382 (09/06/1999) 44394/98 LIBERATORE 27/02/2001 27/05/2001 40593/98 TEDESCO DH(99)636 (08/10/1999) 45874/99 PITTONI 07/11/2000 07/02/2001 46513/99 ROTIROTI 21/11/2000 21/02/2001 47786/99 G.V. 01/03/2001 21/06/2001 52969/99 ALMANIO ANTONIO ROMANO 12/02/2002 12/05/2002 (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 9 decembrie 2015 la a 1243-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 anterior și cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere deciziile adoptate în temeiul articolului 32 din Convenție și hotărârile finale transmise de Curte Comitetului în aceste cazuri, precum și încălcările stabilite la art. 6 alineatul (1) din Convenție din cauza lungii excesive a divorțului și a procedurii de separare juridică; Amintind obligația statului contestat de a respecta deciziile adoptate în temeiul articolului 32 din Convenție, precum și obligația sa, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte; reamintind de asemenea că aceste obligații implică, mai mult și mai mult decât plata sumelor acordate de comitet sau de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, atunci când este necesar: măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze, în măsura posibilului, reintegrarea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; Având în vedere faptul că, atunci când a fost acordată, satisfăciunea justă a fost plătită de Guvernul Statului pârât și că guvernul a raportat instanțelor interne relevante, în vederea accelerarii acestora, procedurile care erau încă pendente la momentul în care Comitetul a adoptat hotărârile în temeiul articolului 32 anterior sau hotărârile Curții Europene au devenit finale; având în vedere în continuare rezultatele promițătoare obținute de Tribunalele de Primă Instanță și de Tribunalele de Apel în ceea ce privește durata medie a procedurilor de divorț și de separare juridică între 2011 și 2013; constatând că aceste rezultate vor fi consolidate prin intermediul recentelor măsuri adoptate și a celor încă preconizate de autoritățile italiene în acest domeniu, în special introducerea în 2014 a unui mecanism alternativ de soluționare a litigiilor în ceea ce privește astfel de cazuri, înființarea preconizată a secțiunilor specializate pentru cazurile de familie în cadrul instanțelor de primă instanță și a majorității Curților de Apel și simplificarea procedurii în fața acestor secțiuni; constatând cu satisfacție angajamentul autorităților de a continua eforturile de a pune capăt problemei mai generale de lungime excesivă a procedurilor în fața instanțelor civile în contextul cazurilor grupului Ceteroni care rămân sub supravegherea Comitetului; reamintind, de asemenea, că Comitetul continuă să examineze aspectele în curs privind soluția compensatorie introdusă în ceea ce privește durata excesivă a procedurilor judiciare de către Legea Pinto din 2001, în cadrul grupului Giuseppe Mostacciuolo și cazul Gaglione și alții; DECLARA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 anterior și al articolului 46 alineatul (2) din convenție în cazurile enumerate mai sus și privind durata procedurii de divorț și de separare juridică, DECIDE să încheie examinarea lor.