CASE OF BĂRBULESCU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Remainder inadmissible;No violation of Article 8 - Right to respect for private and family life (Article 8 - Positive obligations;Article 8-1 - Respect for correspondence;Respect for private life)
CASE OF BĂRBULESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
Reclamantul s-a născut în 1979 și locuiește în București. De la 1 august 2004 la 6 august 2007, el a fost angajat de o companie privată („angajatorul”) ca inginer responsabil de vânzări. La cererea angajatorului său, el a creat un cont Yahoo Messenger în scopul de a răspunde la cererea clienților. La 13 iulie 2007, angajatorul a informat reclamantul că comunicațiile sale Yahoo Messenger au fost monitorizate de la 5 la 13 iulie 2007 și că înregistrările au arătat că a folosit internetul pentru scopuri personale, în contravenție cu reglementările interne. Reclamantul a răspuns în scris că a folosit Yahoo Messenger doar pentru scopuri profesionale. Când a fost prezentată o transcriere de patruzeci și cinci de pagini a comunicațiilor sale cu privire la Yahoo Messenger, reclamantul a notificat angajatorului său că, prin încălcarea corespondenței sale, acestea au fost responsabile în temeiul Codului penal. În cele patruzeci și cinci de pagini conținea tranșe de toate mesajele pe care reclamantul le-a schimbat cu logodnica și fratele său în perioada în care comunicațiile sale au fost monitorizate; acestea au avut legătură cu chestiunile personale care implică reclamantul. Transcriptiona conținea, de asemenea, cinci mesaje scurte pe care reclamantul le-a schimbat cu logodnica sa la 12 iulie 2007 folosind un cont personal de Yahoo Messenger; aceste mesaje nu au dezvăluit informații intime. La 1 august 2007, angajatorul a încheiat contractul de ocupare a forței de muncă al reclamantului pentru încălcarea reglementărilor interne ale societății, care a declarat, printre altele: „Este strict interzis să perturbați ordinea și disciplina în cadrul sediilor societății și mai ales ... utilizarea computerelor, fotocopioarelor, telefoanelor, telexelor și faxelor pentru scopuri personale.” 9. Reclamantul a contestat hotărârea angajatorului său în fața Curții de județul București („Cortea județului”). El s-a plâns că această decizie a fost nulă și nulă deoarece, prin accesul la comunicațiile sale, angajatorul său a încălcat dreptul la corespondență protejat de Constituția română și de Codul Penal. 10. Într-o hotărâre din 7 decembrie 2007, Curtea județului și-a respins plângerea din cauza faptului că angajatorul a respectat procedura de concediere prevăzută de Codul muncii și a remarcat că reclamantul a fost informat în mod corespunzător de reglementările angajatorului care a interzis utilizarea resurselor societății în scopuri personale. Hotărârea Curții Județeane citește, în părțile sale relevante: „Curtea consideră că monitorizarea comunicațiilor Yahoo Messenger din calculatorul companiei... în timpul orelor de muncă – indiferent dacă acțiunile angajatorului au fost sau nu au fost ilegale (îmbracă sau nu forma iliculului penal) – nu pot afecta validitatea procedurii disciplinare în cazul instantaneu... Cu toate acestea, din moment ce [aplicantul] a susținut în timpul procedurii disciplinare că nu a folosit Yahoo Messenger pentru scopuri personale, ci mai degrabă pentru a consilia clienții cu privire la produsele oferite de angajatorul său, instanța constată că verificarea conținutului comunicațiilor [aplicant] a fost singura metodă pentru a verifica linia de apărare [aplicant] a angajatorului. Dreptul angajatorului de a monitoriza utilizarea angajaților acestora a computerelor societății în locul de muncă se încadrează în domeniul de aplicare larg al dreptului de a verifica modul în care sarcinile profesionale sunt complete. Atâta timp cât atenția angajaților ... S-a atras de faptul că, nu cu mult timp înainte de primirea unei sancțiuni disciplinare, un alt coleg a fost respins pentru utilizarea internetului, a telefonului și a fotocopioarelor pentru scopuri personale și au fost avertizați că activitatea lor este sub supraveghere (a se vedea notificarea nr. 2316 din 3 iulie 2007 că reclamantul a semnat ...) nu poate fi reținut împotriva angajatorului că nu a dovedit transparență și că nu a fost deschis în ceea ce privește activitățile sale de monitorizare a utilizării computerelor de către angajații săi. Internetul la locul de muncă trebuie să rămână un instrument la dispoziția angajatului. Acesta a fost acordat de angajatorul pentru o utilizare profesională și este indiscutabil că angajatorul, în temeiul dreptului de a monitoriza activitățile angajaților, are prerogativa de a menține utilizarea personală a Internetului monitorizat. Unele dintre motivele care fac necesară controlul angajatorului sunt posibilitățile că prin utilizarea angajaților de Internet ar putea afecta sistemele informatice ale societății, sau să se ocupe de activități ilicite în numele companiei, sau să dezvăluie secretele comerciale ale companiei.” 11. Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri. El a susținut că e-mailurile au fost, de asemenea, protejate de art. 8 din Convenție în ceea ce privește „vieța privată” și „correspondența”. De asemenea, s-a plâns că Curtea județului nu i-a permis să cheme martori pentru a dovedi că angajatorul nu a suferit ca urmare a acțiunilor sale. 12. Într-o decizie finală din 17 iunie 2008, Curtea de Apel din București („Curtea de Apel”) a respins recursul său și a susținut hotărârea dictată de Curtea de județ. Având în vedere Directiva 95/46/CE a UE, Curtea de Apel a decis că comportamentul angajatorului a fost rezonabil și că monitorizarea comunicărilor reclamantului a fost singura metodă de stabilire a unei încălcări disciplinare. În ceea ce privește drepturile sale procedurale, Curtea de Apel a respins argumentele reclamantului, declarând că dovezile deja înaintea acestuia erau suficiente. Curtea de Apel citește, în părțile relevante: „În vederea faptului că angajatorul are dreptul și obligația de a asigura funcționarea societății și, în acest scop, [dreapta] de a verifica modul în care angajații săi își completează sarcinile profesionale, și din faptul că [angajatorul] deține competența disciplinară a căror dispune în mod legitim și care [i-a permis] de a monitoriza și de a transcrie comunicațiile referitoare la Yahoo Messenger că angajatul a refuzat să aibă în scop personal, după ce a fost, împreună cu alți colegi săi, avertizat împotriva utilizării resurselor societății pentru scopuri personale, nu se poate considera că încălcarea corespondenței sale (viola secretului corespondenței) nu a fost singura modalitate de a atinge acest obiectiv legitim și că echilibrul adecvat între necesitatea de a proteja viața privată și dreptul angajatului de a supraveghea funcționarea activității sale.”