Bărbulescu împotriva României

Reclamantul s-a născut în 1979 și locuiește în București. De la 1 august 2004 la 6 august 2007, el a fost angajat de o companie privată („angajatorul”) ca inginer responsabil de vânzări. La cererea angajatorului său, el a creat un cont Yahoo Messenger în scopul de a răspunde la cererea clienților. La 13 iulie 2007, angajatorul a informat reclamantul că comunicațiile sale Yahoo Messenger au fost monitorizate de la 5 la 13 iulie 2007 și că înregistrările au arătat că a folosit internetul pentru scopuri personale, în contravenție cu reglementările interne. Reclamantul a răspuns în scris că a folosit Yahoo Messenger doar pentru scopuri profesionale. Când a fost prezentată o transcriere de patruzeci și cinci de pagini a comunicațiilor sale cu privire la Yahoo Messenger, reclamantul a notificat angajatorului său că, prin încălcarea corespondenței sale, acestea au fost responsabile în temeiul Codului penal.

În cele patruzeci și cinci de pagini conținea tranșe de toate mesajele pe care reclamantul le-a schimbat cu logodnica și fratele său în perioada în care comunicațiile sale au fost monitorizate; acestea au avut legătură cu chestiunile personale care implică reclamantul. Transcriptiona conținea, de asemenea, cinci mesaje scurte pe care reclamantul le-a schimbat cu logodnica sa la 12 iulie 2007 folosind un cont personal de Yahoo Messenger; aceste mesaje nu au dezvăluit informații intime.

La 1 august 2007, angajatorul a încheiat contractul de ocupare a forței de muncă al reclamantului pentru încălcarea reglementărilor interne ale societății, care a declarat, printre altele: „Este strict interzis să perturbați ordinea și disciplina în cadrul sediilor societății și mai ales ... utilizarea computerelor, fotocopioarelor, telefoanelor, telexelor și faxelor pentru scopuri personale.” 9. Reclamantul a contestat hotărârea angajatorului său în fața Curții de județul București („Cortea județului”). El s-a plâns că această decizie a fost nulă și nulă deoarece, prin accesul la comunicațiile sale, angajatorul său a încălcat dreptul la corespondență protejat de Constituția română și de Codul Penal.

10. Într-o hotărâre din 7 decembrie 2007, Curtea județului și-a respins plângerea din cauza faptului că angajatorul a respectat procedura de concediere prevăzută de Codul muncii și a remarcat că reclamantul a fost informat în mod corespunzător de reglementările angajatorului care a interzis utilizarea resurselor societății în scopuri personale. Hotărârea Curții Județeane citește, în părțile sale relevante: „Curtea consideră că monitorizarea comunicațiilor Yahoo Messenger din calculatorul companiei... în timpul orelor de muncă – indiferent dacă acțiunile angajatorului au fost sau nu au fost ilegale (îmbracă sau nu forma iliculului penal) – nu pot afecta validitatea procedurii disciplinare în cazul instantaneu...

Cu toate acestea, din moment ce [aplicantul] a susținut în timpul procedurii disciplinare că nu a folosit Yahoo Messenger pentru scopuri personale, ci mai degrabă pentru a consilia clienții cu privire la produsele oferite de angajatorul său, instanța constată că verificarea conținutului comunicațiilor [aplicant] a fost singura metodă pentru a verifica linia de apărare [aplicant] a angajatorului. Dreptul angajatorului de a monitoriza utilizarea angajaților acestora a computerelor societății în locul de muncă se încadrează în domeniul de aplicare larg al dreptului de a verifica modul în care sarcinile profesionale sunt complete.

Atâta timp cât atenția angajaților ... S-a atras de faptul că, nu cu mult timp înainte de primirea unei sancțiuni disciplinare, un alt coleg a fost respins pentru utilizarea internetului, a telefonului și a fotocopioarelor pentru scopuri personale și au fost avertizați că activitatea lor este sub supraveghere (a se vedea notificarea nr. 2316 din 3 iulie 2007 că reclamantul a semnat ...) nu poate fi reținut împotriva angajatorului că nu a dovedit transparență și că nu a fost deschis în ceea ce privește activitățile sale de monitorizare a utilizării computerelor de către angajații săi. Internetul la locul de muncă trebuie să rămână un instrument la dispoziția angajatului. Acesta a fost acordat de angajatorul pentru o utilizare profesională și este indiscutabil că angajatorul, în temeiul dreptului de a monitoriza activitățile angajaților, are prerogativa de a menține utilizarea personală a Internetului monitorizat.

Unele dintre motivele care fac necesară controlul angajatorului sunt posibilitățile că prin utilizarea angajaților de Internet ar putea afecta sistemele informatice ale societății, sau să se ocupe de activități ilicite în numele companiei, sau să dezvăluie secretele comerciale ale companiei.” 11. Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri. El a susținut că e-mailurile au fost, de asemenea, protejate de art. 8 din Convenție în ceea ce privește „vieța privată” și „correspondența”. De asemenea, s-a plâns că Curtea județului nu i-a permis să cheme martori pentru a dovedi că angajatorul nu a suferit ca urmare a acțiunilor sale. 12. Într-o decizie finală din 17 iunie 2008, Curtea de Apel din București („Curtea de Apel”) a respins recursul său și a susținut hotărârea dictată de Curtea de județ.

Având în vedere Directiva 95/46/CE a UE, Curtea de Apel a decis că comportamentul angajatorului a fost rezonabil și că monitorizarea comunicărilor reclamantului a fost singura metodă de stabilire a unei încălcări disciplinare. În ceea ce privește drepturile sale procedurale, Curtea de Apel a respins argumentele reclamantului, declarând că dovezile deja înaintea acestuia erau suficiente.

Curtea de Apel citește, în părțile relevante: „În vederea faptului că angajatorul are dreptul și obligația de a asigura funcționarea societății și, în acest scop, [dreapta] de a verifica modul în care angajații săi își completează sarcinile profesionale, și din faptul că [angajatorul] deține competența disciplinară a căror dispune în mod legitim și care [i-a permis] de a monitoriza și de a transcrie comunicațiile referitoare la Yahoo Messenger că angajatul a refuzat să aibă în scop personal, după ce a fost, împreună cu alți colegi săi, avertizat împotriva utilizării resurselor societății pentru scopuri personale, nu se poate considera că încălcarea corespondenței sale (viola secretului corespondenței) nu a fost singura modalitate de a atinge acest obiectiv legitim și că echilibrul adecvat între necesitatea de a proteja viața privată și dreptul angajatului de a supraveghea funcționarea activității sale.”

5. The applicant was born in 1979 and lives in Bucharest. 6. From 1 August 2004 to 6 August 2007, he was employed by a private company (“the employer”) as an engineer in charge of sales. At his employer’s request, he created a Yahoo Messenger account for the purpose of responding to clients’ enquiries. 7. On 13 July 2007 the employer informed the applicant that his Yahoo Messenger communications had been monitored from 5 to 13 July 2007 and that the records showed that he had used the Internet for personal purposes, contrary to internal regulations. The applicant replied in writing that he had only used Yahoo Messenger for professional purposes. When presented with a forty-five-page transcript of his communications on Yahoo Messenger, the applicant notified his employer that, by violating his correspondence, they were accountable under the Criminal Code.

The fortyfive pages contained transcripts of all the messages that the applicant had exchanged with his fiancée and his brother during the period when his communications had been monitored; they related to personal matters involving the applicant. The transcript also contained five short messages that the applicant had exchanged with his fiancée on 12 July 2007 using a personal Yahoo Messenger account; these messages did not disclose any intimate information. 8. On 1 August 2007 the employer terminated the applicant’s employment contract for breach of the company’s internal regulations which stated, inter alia: “It is strictly forbidden to disturb order and discipline within the company’s premises and especially ... to use computers, photocopiers, telephones, telex and fax machines for personal purposes.” 9. The applicant challenged his employer’s decision before the Bucharest County Court (“the County Court”).

He complained that this decision had been null and void since, by accessing his communications, his employer had violated his right to correspondence protected by the Romanian Constitution and the Criminal Code. 10. In a judgment of 7 December 2007, the County Court dismissed his complaint on the grounds that the employer had complied with the dismissal proceedings provided for by the Labour Code and noted that the applicant had been duly informed of the employer’s regulations that prohibited the use of company resources for personal purposes. The County Court’s judgment reads, in its relevant parts: “The court takes the view that the monitoring of the [applicant]’s Yahoo Messenger communications from the company’s computer ... during working hours – regardless of whether the employer’s actions were or were not illegal (îmbracă sau nu forma ilicitului penal) – cannot affect the validity of the disciplinary proceedings in the instant case...

However, since the [applicant] claimed during the disciplinary proceedings that he had not used Yahoo Messenger for personal purposes but rather for advising clients on the products offered by his employer, the court finds that checking the content of the [applicant]’s communications was the only method for the employer to verify the [applicant]’s line of defence. The employer’s right to monitor their employees’ use of the company’s computers in the workplace falls within the broad scope of the right to check the manner in which professional tasks are complete.

As long as the employees’ attention ... had been drawn to the fact that, not long before the applicant had received a disciplinary sanction, another colleague had been dismissed for having used the Internet, the telephone and the photocopiers for personal purposes and they had been warned that their activity was under surveillance (see notice no 2316 of 3 July 2007 that the applicant had signed ...) it cannot be held against the employer that he had not proven transparency and that he had not been open with regard to his activities in monitoring the use of the computers by its employees. The Internet in the workplace must remain a tool at the employee’s disposal. It was granted by the employer for professional use and it is indisputable that the employer, by virtue of the right to monitor the employees’ activities, has the prerogative to keep personal use of the Internet monitored.

Some of the reasons that make the employer’s checks necessary are the possibilities that through use of the Internet employees could damage the company’s IT systems, or engage in illicit activities in the company’s name, or reveal the company’s commercial secrets.” 11. The applicant appealed against this judgment. He claimed that emails were also protected by Article 8 of the Convention as pertaining to “private life” and “correspondence”. He also complained that the County Court had not allowed him to call witnesses to prove that the employer had not suffered as a result of his actions. 12. In a final decision of 17 June 2008, the Bucharest Court of Appeal (“the Court of Appeal”) dismissed his appeal and upheld the judgment rendered by the County Court.

Relying on EU Directive 95/46/EC, the Court of Appeal ruled that the employer’s conduct had been reasonable and that the monitoring of the applicant’s communications had been the only method of establishing if there had been a disciplinary breach. With regard to his procedural rights, the Court of Appeal dismissed the applicant’s arguments, stating that the evidence already before it was sufficient.

The Court of Appeal’s decision reads, in its relevant parts: “In view of the fact that the employer has the right and the obligation to ensure the functioning of the company and, to this end, [the right] to check the manner in which its employees complete their professional tasks, and of the fact that [the employer] holds the disciplinary power of which it can legitimately dispose and which [entitled it] to monitor and to transcribe the communications on Yahoo Messenger that the employee denied having had for personal purposes, after having been, together with his other colleagues, warned against using the company’s resources for personal purposes, it cannot be held that the violation of his correspondence (violarea secretului corespondenței) was not the only manner to achieve this legitimate aim and that the proper balance between the need to protect his private life and the right of the employer to supervise the functioning of its business was not struck.”