SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 4122/07 Sinan GERÇEK și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se înscrie la 12 ianuarie 2016 într-un comitet compus din Paul Lémpres, președinte, Ksenija Turković, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 19 ianuarie 2007, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 30 mai 2014 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista părților reclamante figurează în anexă. Reclamanții se plâng de o încălcare a articolului 5 alineatul (4) din Convenție. Cererea a fost comunicată guvernului în termen de cinci ani de la data la care a fost invocat art. 5 alineatul (4) din Convenție, reclamanții susțin că nu sunt dispuși să facă recurs pentru a contesta în mod util plasarea lor și pentru a le menține în detenție. După eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, printr-o scrisoare din 30 Mai 2014 Guvernul a prezentat Curții o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată prin cerere și a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. I declare that the Government of the Republic of Turkey offers to pay joinly to the applicants Sinan Gerçek, Halil Dinç, Çiçek Otlu, Emin Orhan, Yusuf Demir, Ali Haydar Keleș, Özge Kelekçi, Selver Orman, Zafer Tektas, Cem Dinç, Ayșe Yeter, Figen Yüksekda Acest sum, which is considered to be aptate in the light of the jurisprudence of the Court, covers any pecuniary and moraly damage as well as costs, and shall be paid in Turkish Liras, free of any tax that may be applicable. The sum shall be plata within three months from the data of delivery of the decision by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government considers that in the present case, thefact that the remedy available to the applicants was not in acordance with the requirements established by the case-law of the Court, failed to meet the standard enshrined in Article 5 § 4 of the European Convention on Human Rights (Ba June 2007, Elnay v. Turkey, nr. 18992/03, 20 January 2009). The Government respectfully invitas the Court to declaration that it is not justited anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its list in acordance with Article 37 of the Convention. Prin scrisoarea din 13 iunie 2014, grefa Curții a comunicat declarația unilaterală a guvernului reprezentantului reclamanților. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea a examinat îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, printre care cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe durata detenției provizorii, precum și pe cea a procedurii de opoziție (a se vedea, de exemplu, Baihit Demirel c. Turcia, nr. 43256/04, 5 iunie 2007, Elnay c. Turcia, n 1899/03, 20 ianuarie 2009, Cahit Demirel c. Turcia, 18623/03, 7 iulie 2009 și Alt În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii (art. 37 § in fine) Curtea interpretează această declarație în sensul că această sumă, convertită în moneda guvernului la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă eventual aplicabilă, trebuie plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că în termenii declarației guvernului pârât cu privire la cererea și la modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate se decide să se elimine cererea de a juca un rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 4 februarie 2016. Abel Campos Paul Lumpers Adjunct Președinte Anexă Sinan GERÇEK este un resortisant turc născut în 1976, rezident în Tekirda Özge KELEKçoi este un resortisant turc născut în 1981, rezident în Istanbul și reprezentat de F.N.ERTEK Selver ORMAN este un resortisant turc născut în 1981, rezident în Istanbul și reprezentat de F.N.ERTEK Ayșe YETER este un resortisant turc născut în 1970, rezident în Istanbul și reprezentat de F.N.ERTEK
Requête n
o
4122/07
Sinan GERÇEK et autres
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 12 janvier 2016 en un comité composé de
:
Paul Lemmens,
président,
Ksenija Turković,
Jon Fridrik Kjølbro,
juges,
et de Abel Campos,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 19 janvier 2007,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 30 mai 2014 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La liste des parties requérantes figure en annexe.
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
Les requérants se plaignent d’une violation de l’article 5 § 4 de la Convention.
La requête a été communiquée au Gouvernement
.
Invoquant l’article 5 § 4 de la Convention, les requérants soutiennent qu’ils n’ont pas disposé de recours permettant de contester utilement leur placement puis leur maintien en détention.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 30
mai 2014 le Gouvernement a présenté à la Cour une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration est ainsi libellée
:
«
I declare that the Government of the Republic of Turkey offers to pay jointly to the applicants Sinan Gerçek, Halil Dinç, Çiçek Otlu, Emin Orhan, Yusuf Demir, Ali Haydar Keleș, Özge Kelekçi, Selver Orman, Zafer Tektaș, Cem Dinç, Ayșe Yeter, Figen Yüksekdağ the amount of 13
500 (thirteen thousand and five hundred) Euros in respect of the application registered under no. 4122/07.
This sum, which is considered to be appropriate in the light of the jurisprudence of the Court, covers any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and shall be paid in Turkish Liras, free of any tax that may be applicable. The sum shall be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.
The Government considers that in the present case, the fact that the remedy available to the applicants was not in accordance with the requirements established by the case-law of the Court, failed to meet the standards enshrined in Article 5 § 4 of the European Convention on Human Rights (Bağrıyanık v. Turkey, no. 43256/04, 5
June 2007, Elğay v. Turkey, no. 18992/03, 20 January 2009). The Government respectfully invites the Court to declare that it is not justified anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its list in accordance with Article 37 of the Convention.
»
Par une lettre du 13 juin 2014, le greffe de la Cour a communiqué la déclaration unilatérale du Gouvernement au représentant des requérants. Cette lettre est restée sans réponse.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si «
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour a examiné de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Turquie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la durée de la détention provisoire ainsi que de l’ineffectivité de la procédure d’opposition (voir, par exemple,
Bağrıyanık c. Turquie
, n
o
43256/04, 5
juin 2007,
Elğay c. Turquie
, n
o
18992/03, 20 janvier 2009,
Cahit Demirel c.
Turquie
, n
o
18623/03, 7 juillet 2009, et
Altınok c. Turquie
, n
o
31610/08, 29
novembre 2011,).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués par la Cour dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37 §
1
in fine
).
La Cour interprète cette déclaration dans le sens que cette somme, convertie en monnaie du Gouvernement au taux applicable à la date du paiement et exempte de toute taxe éventuellement applicable, devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant la requête et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 4 février 2016.
Abel Campos
Paul Lemmens
Greffier adjoint
Président
Sinan GERÇEK est un ressortissant turc né en 1976, résidant à Tekirdağ et représenté par F.N.ERTEKİN
Yusuf DEMİR est un ressortissant turc né en 1957, résidant à Istanbul et représenté par F.N.ERTEKİN
Halil DİNÇ est un ressortissant turc né en 1971, résidant à Istanbul et représenté par F.N.ERTEKİN
Cem DİNÇ est un ressortissant turc né en 1978, résidant à Istanbul et représenté par F.N.ERTEKİN
Özge KELEKÇİ est une ressortissante turque née en 1981, résidant à Istanbul et représentée par F.N.ERTEKİN
Ali Haydar KELEȘ est un ressortissant turc né en 1980, résidant à Istanbul et représenté par F.N.ERTEKİN
Emin ORHAN est un ressortissant turc né en 1956, résidant à Istanbul et représenté par F.N.ERTEKİN
Selver ORMAN est une ressortissante turque née en 1981, résidant à Istanbul et représentée par F.N.ERTEKİN
Çiçek OTLU est une ressortissante turque née en 1973, résidant à Istanbul et représentée par F.N.ERTEKİN
Zafer TEKTAȘ est un ressortissant turc né en 1977, résidant à Kocaeli et représenté par F.N.ERTEKİN
Ayșe YETER est une ressortissante turque née en 1970, résidant à Istanbul et représentée par F.N.ERTEKİN
Figen YÜKSEKDAĞ est une ressortissante turque née en 1971, résidant à Istanbul et représentée par F.N.ERTEKİN