SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 54188/11 Hüseyin Soner YALÇIN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 19 martie 2020 într-un comitet compus din: Ivana Jelić, președinte, Arnfin Bårdsen, Darian Pavli, judecători, și Liv Tigerstedt, adjunct al secțiunii f.f. , Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 23 august 2011, având în vedere declarația guvernului pârât prin care se solicită Curții să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie: FUGE ȘI PROCEDURA Informațiile detaliate referitoare la reclamant se găsesc în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către Me Z. Yarsuvat, avocat în Istanbul. Plângerile referitoare la lipsa de drept a motivului plauzibil de a-l suspecta pe reclamant de a fi comis o infracțiune și la lipsa unei căi de atac efective pentru a contesta reținerea provizorie a persoanei pe care aceasta a tras-o de la art. 5 alineatul (1) și de la art. 4 din convenție au fost comunicate guvernului turc ( În cadrul negocierilor în vederea unei soluționări amiabile care s-au dovedit ineficiente, guvernul a informat Curtea că propunea să depună o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste obiecții. În plus, acesta a invitat Curtea să șteargă cererea de rol în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernanța recunoaște încălcarea dreptului de a nu acționa pentru a contesta în mod efectiv detenția provizorie, care se află sub jurisdicția art. 5 alin. (4). Acesta propune să se plătească reclamantului suma reprodusă în tabelul anexat și invită Curtea să șteargă cererea de rol în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Această sumă va fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu ar fi plătit în acest termen, Ö Õ s Õ angajat să majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Plata va fi soluționată definitiv. Termenii declarației unilaterale au fost transmise reclamantului la 24 ianuarie 2020. Curtea a primit un răspuns din partea reclamantului la 19 februarie 2020 indicând faptul că a încălcat termenii declarației. Curtea amintește că art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție îi permite să elimine o cauză a rolului în cazul în care: Prin urmare, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate anula cererile de rol pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca anchetarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 75 - 77, CEDO 2003 - VI). Jurisprudența Curții în materie de lipsă a unei acțiuni efective pentru contestarea detenției provizorii este clară și abundentă (a se vedea, de exemplu, Cahit Demirel c. Turcia, nr. 18623/03, § 29-34, 7 iulie 2009 și Altnok c. Turcia, nr. 31610/08, § 34-61, 29 noiembrie 2011). Având în vedere concesiile pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirilor propuse (care se ridică în conformitate cu cele alocate în cauze similare), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) ]. În plus, având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale n În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, această cerere ar trebui eliminată din rol în ceea ce privește obiecțiunile referitoare la art. 5 alineatul (4). În plus, în ceea ce privește cazul întemeiat pe art. 5 alineatul (1) referitor la lipsa unor motive plauzibile de a suspecta reclamantul de comiterea unei infracțiuni, guvernul, care se referă la concluziile Curții în decizia Hasan Uzun c. Turcia ((dec.), nr. 10755/13, 30 aprilie 2013), reproșează că nu a epuizat acțiunea individuală în fața Curții Constituționale. Curtea reamintește că a judecat în repetate rânduri că acțiunea individuală în fața Curții Constituționale ar trebui considerată o cale de atac în sensul art. 35 alin. (1) din Convenție pentru obiecții întemeiate pe art. 5 alin. (1) din Convenție (a se vedea, printre altele, Mercan c. Turcia (dec.), nr. 56511/16, § 17-30, 8 noiembrie 2016). Prin urmare, Curtea consideră că reclamantul era obligat să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la o acțiune individuală, ceea ce nu a făcut. Prin urmare, Comisia respinge cauza formulată la art. 5 alineatul (1) din Convenție pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât în ceea ce privește obiecțiile referitoare la art. 5 alin. (4) și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate; decide să elimine această parte din cererea de rol în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție; declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 9 aprilie 2020. Liv Tigerstedt Ivana Jelić Grefier adjunct f.f. Președintă APENDICELE Cererea privind obiecțiile reținute la art. 5 alineatul (1) și la art. 5 alineatul (4) din Convenție (lipsă prezumată a motivelor plauzibile de a suspecta reclamantul de a fi comis o infracțiune și defecțiune a unei acțiuni efective pentru contestarea detenției provizorii) Numărul și data de introducere a cererii Numele reclamantului și data nașterii Numele și orașul reprezentantului Data primirii declarației guvernului Data primirii scrisorii reclamantului Suma alocată pentru daune materiale și morale și cheltuieli și cheltuieli de către reclamant (în euro) [1] 54188/11 23/08/2011 Hüseyin Soner YALÇIN 01/01/196 Yarsuvat Zeynep Elif Istanbul 04/11/2019 19/022020 450 [1] . Alte sume care pot fi datorate cu titlu de impozit de către reclamant.
Requête n
o
54188/11
Hüseyin Soner YALÇIN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 19 March 2020 en un comité composé de
:
Ivana Jelić,
présidente,
Arnfinn Bårdsen,
Darian Pavli,
juges,
et de Liv Tigerstedt,
greffière adjointe de section f.f.
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 23 août 2011,
Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les informations détaillées concernant le requérant se trouvent dans le tableau joint en annexe.
Le requérant a été représenté devant la Cour par M
e
Z.
Les griefs relatifs à l’absence alléguée des raisons plausibles de soupçonner le requérant d’avoir commis une infraction pénale et au défaut allégué d’un recours effectif pour contester la détention provisoire de celui
‑
ci que l’intéressé tirait de l’article
5 §§ 1 et 4 de la Convention ont été communiqués au gouvernement turc («
le Gouvernement
»).
À l’issue de négociations en vue d’un règlement amiable qui se sont révélées infructueuses, le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de soumettre une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ces griefs. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article
37 de la Convention.
Le Gouvernement reconnaît la violation du grief tiré de l’absence d’un recours pour contester de manière effective la détention provisoire, soulevée sous l’angle de l’article 5 § 4. Il offre de verser au requérant la somme reproduite dans le tableau joint en annexe et il invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article
37 §
1
c) de la Convention. Cette somme sera convertie dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du paiement, et sera payable dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elle n’était pas versée dans ce délai, le Gouvernement s’engage à la majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.
Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Les termes de la déclaration unilatérale ont été transmis au requérant le 24
janvier 2020. La Cour a reçu une réponse du requérant le 19 février 2020 indiquant qu’il n’acceptait pas les termes de la déclaration.
La Cour rappelle que l’article
37
§
1
c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si
:
«
(...)
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
»
Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier,
Tahsin Acar c.
Turquie
(question préliminaire) [GC], n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI).
La jurisprudence de la Cour en matière d’absence d’un recours effectif pour contester la détention provisoire est claire et abondante (voir, par exemple,
Cahit Demirel c. Turquie
, n
o
18623/03, §§
29-34, 7 juillet 2009, et
Altınok c. Turquie
, n
o
31610/08, §§ 34-61, 29
novembre 2011).
Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (montant qui est conforme à ceux alloués dans des affaires similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
§
1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article
37
§
2 de la Convention (
Josipović c.
Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4
mars 2008).
Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer cette requête du rôle pour ce qui est des griefs concernant l’article 5 § 4.
En outre, pour ce qui est du grief tiré de l’article 5 § 1 relatif à l’absence de raisons plausibles de soupçonner le requérant d’avoir commis une infraction pénale, le Gouvernement, qui se réfère aux conclusions de la Cour dans sa décision
Hasan Uzun c. Turquie
((déc.), n
o
10755/13, 30
avril 2013), reproche à l’intéressé de ne pas avoir épuisé le recours individuel devant la Cour constitutionnelle. La Cour rappelle qu’elle a jugé à maintes reprises que le recours individuel devant la Cour constitutionnelle devait être considéré comme une voie de recours à exercer au sens de l’article
35 §
1 de la Convention pour des griefs tirés de l’article 5 § 1 de la Convention (voir, entre autres,
Mercan c. Turquie
(déc.), n° 56511/16, §§
17-30, 8
novembre 2016). Par conséquent, la Cour estime que le requérant était tenu de saisir la Cour constitutionnelle d’un recours individuel, ce qu’il n’a pas fait. Elle rejette donc le grief tiré de l’article 5 § 1 de la Convention pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article
35 §§
1 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur pour ce qui est des griefs concernant l’article 5 § 4 et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer cette partie de la requête du rôle en vertu de l’article
37
§
1
c) de la Convention
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Fait en français puis communiqué par écrit le 9 avril 2020.
Liv Tigerstedt
Ivana Jelić
Greffière adjointe f.f.
Présidente
Requête concernant des griefs tirés l’article
5 §§ 1 et 4 de la Convention
(absence alléguée des raisons plausibles de soupçonner le requérant d’avoir commis une infraction pénale et défaut allégué d’un recours effectif pour contester la détention provisoire)
Numéro et date d’introduction de la requête
Nom du requérant et date de naissance
Nom et ville du représentant
Date de réception de la déclaration du Gouvernement
Date de réception de la lettre du requérant
Montant alloué pour dommage matériel et moral et frais et dépens par requérant
(en euros)
[1]
54188/11
23/08/2011
Hüseyin Soner YALÇIN
01/01/1966
Yarsuvat Zeynep Elif
Istanbul
04/11/2019
19/02/2020
450
[1]
.
Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.