Khanoyan și Khamkhoyev împotriva Rusiei

Decizia nr. 37179/12 și 1399/14, Arsen Dzhanikovich KHANOYAN împotriva Rusiei și Salman Musayevich KHAMKHOYEV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 26 ianuarie 2016 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, Johannes Silvis, Alena Poláčková, judecători și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii; având în vedere cererile depuse la 6 mai 2012 și, respectiv, 9 decembrie 2013, având în vedere declarațiile depuse de Guvern la 27 februarie 2015, care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul din primul caz, dl Arsen Dzhanikovich Khanoyan, este un național rus, care s-a născut în 1979 și este reținut la Moscova.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Shukhardin, avocat practicant la Moscova. Reclamantul în al doilea caz, dl Salman Musayevich Khamkhoyev, este un național rus, care s-a născut în 1979 și este reținut la Moscova. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Geroyev, un avocat care practică la Moscova. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții se plângeau de detenția precaută lungă și nejustificată și de revizuirea întârzietă a detenției precauției. La 1 octombrie 2014, reclamațiile reclamanților au fost comunicate guvernului rus. La 27 februarie 2015, Guvernul a prezentat declarații unilaterale.

Aceștia au recunoscut că reclamanții au fost deținuți fără motive relevante și suficiente în încălcarea art. 5 § 3 din Convenție; că recursul reclamantului împotriva ordinilor de detenție nu a fost examinat în mod rapid în încălcarea art. 5 § 4 din Convenție.

Guvernul a declarat că sunt dispuși să plătească următoarele sume reclamanților ca o simple satisfacție: (a) 3.900 euro (EUR) către dl Khanoyan pentru detenția anterioară „în perioada 18 august 2011 și 14 mai 2012” (8 luni și 26 de zile), precum și pentru revizuirea întârzietă a apelurilor sale împotriva detenției din 11 octombrie, 16 noiembrie și 13 decembrie 2011, 13 ianuarie și 14 februarie 2012; (b) 2,200 EUR către dl Khamkhoyev pentru detenția anterioară „între 30 noiembrie și 13 decembrie 2012”; (b) EUR pentru detenția anterioară Martie 2013 si 26 Martie 2014” (11 luni si 26 zile), precum si pentru revizuirea apelurilor sale împotriva ordinului de detentie din 8 octombrie 2013. Prin scrisorile din 8 si 14 aprilie 2015, reclamantii au informat Curtea ca au fost de acord cu termenii declaratiilor guvernamentale.

Având în vedere asemănarea principalelor chestiuni în temeiul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le examineze într-o singură decizie. Curtea consideră că este necesar să se considere ca o soluție prietenoasă între părți (a se vedea Cēsnieks c. Letonia (dec.), nr. 9278/06, § 34, 6 martie 2012, și Bakal și alții c. Turcia (dec.), nr. 8243/08, 5 iunie 2012). Prin urmare, Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Consideră că sumele propuse de Guvern ar trebui convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe sumele în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata constituie rezoluția finală a cazului. Curtea este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica o examinare continuă a cererilor. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazurile din listă în conformitate cu art. 39 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor, hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 18 februarie 2016. Marialena Tsirli Helen Keller Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application nos. 37179/12 and 1399/14 Arsen Dzhanikovich KHANOYAN against Russia and Salman Musayevich KHAMKHOYEV against Russia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 26 January 2016 as a Committee composed of: Helen Keller, President, Johannes Silvis, Alena Poláčková, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on 6 May 2012 and 9 December 2013 respectively, Having regard to the declarations submitted by the Government on 27 February 2015 requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reply to these declarations, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant in the first case, Mr Arsen Dzhanikovich Khanoyan, is a Russian national, who was born in 1979 and is detained in Moscow. He was represented before the Court by Mr V. Shukhardin, lawyer practising in Moscow. The applicant in the second case, Mr Salman Musayevich Khamkhoyev, is a Russian national, who was born in 1979 and is detained in Moscow. He was represented before the Court by Mr A. Geroyev, a lawyer practising in Moscow. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights. The applicants complained about their lengthy and unreasoned pre-trial detention and the delayed review of their pre-trial detention.

On 1 October 2014 the applicants’ complaints were communicated to the Russian Government. On 27 February 2015 the Government submitted unilateral declarations. They acknowledged that the applicants had been detained without relevant and sufficient reasons in breach of Article 5 § 3 of the Convention; that the applicants’ appeal against the detention orders had not been examined “speedily” in breach of Article 5 § 4 of the Convention.

The Government stated their readiness to pay the following amounts to the applicants as just satisfaction: (a) 3,900 euros (EUR) to Mr Khanoyan for his pre-trial detention “between 18 August 2011 and 14 May 2012” (8 months and 26 days), as well as for delayed review of his appeals against detention orders of 11 October, 16 November and 13 December 2011, 13 January and 14 February 2012; (b) EUR 2,200 to Mr Khamkhoyev for his pre-trial detention “between 30 March 2013 and 26 March 2014” (11 months and 26 days), as well as for delayed review of his appeals against detention order of 8 October 2013. By letters of 8 and 14 April 2015 the applicants informed the Court that they agreed to the terms of the Government’s declarations.

THE LAW Having regard to the similarity of the main issues under the Convention in the above cases, the Court decides to join the applications and examine them in a single decision. The Court considers that the applicants’ express agreement to the terms of the declarations made by the Government should be considered as a friendly settlement between the parties (see Cēsnieks v. Latvia (dec.), no. 9278/06, § 34, 6 March 2012, and Bakal and Others v. Turkey (dec.), no. 8243/08, 5 June 2012). The Court therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It considers that the amounts proposed by the Government should be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision.

In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amounts in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment shall constitute the final resolution of the case. The Court is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the applications. In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in accordance with Article 39 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications, Decides to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 18 February 2016. Marialena Tsirli Helen Keller Deputy Registrar President