DIRECȚIE DECIZIE NR. 13892/13 și 15573/13 Sergey Sergeyevich KANEV împotriva Rusiei și Vasiliy Aleksandrovich BOCHEK împotriva Rusiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 20 septembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Helena Jäderblom, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile depuse la 4 februarie 2013, având în vedere declarațiile depuse de guvernul contestat la 9 aprilie 2014, care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul în primul caz, dl Sergey Sergeyevich Kanev, este un național rus, care s-a născut în 1984 și locuiește în Syktyvkar. Reclamantul în al doilea caz, dl Vasiliy Aleksandrovich Bochek, este un național rus, care s-a născut în 1963 și este reținut în Krasnoyarsk. Guvernul rus („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl. G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții se plângeau că detenția lor preliminară a fost nejustificată și că nu s-a bazat pe motive relevante sau suficiente. Solicitările au fost comunicate guvernului. Curtea a informat Guvernului că dl Kanev și dl Bochek au fost deținuți în închisoarea de încarcerare cel puțin până la 5 septembrie 2013 și, respectiv, 26 aprilie 2013. La 9 aprilie 2014, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării chestiunii formulate de cererile și a solicitat în continuare Curții să elimine cererile, în conformitate cu art. 37 din Convenție. În declarațiile, Guvernul a recunoscut că reclamanții au fost reținuți „să nu se justifice pe baza deciziilor rendue de către instanțe”, care „nu respectă cerințele articolului 5 § 3 din Convenție”. Ei au declarat că sunt dispuși să plătească 4,320 euro (EUR) dlui Kanev și 3,760 EUR dlui. Bochek pentru detenția lor preliminară. Restul declarațiilor se citește după cum urmează: „Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamantul a respins ofertele guvernului și a exprimat opinia că sumele menționate în declarațiile guvernului sunt insuficiente. DREPTUL având în vedere similaritatea cu principalele chestiuni din cadrul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le examineze într-o singură decizie. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. În special, art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea să elimine o cauză în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea remarcă, la început, că, de la prima hotărâre privind durata excesivă a detenției preliminare în Rusia (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99 §§ 104-21 CEDO 2002 VI), a constatat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție din cauza unei detenții prelungite excesiv de mult timp fără justificare adecvată în mai mult de o sută de cazuri împotriva acestui stat (a se vedea art. 5 § 3 din Convenție) Ananyev și alții c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08 § 200, 10 ianuarie 2012 . Rezultă că plângerile prezentate în prezentele cereri se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții. Respectând natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de solicitanți și a recunoscut în mod explicit că detenția lor preliminară a fost încălcat art. 3 din Convenție. În ceea ce privește recursul destinat reclamanților, Guvernul s-a angajat să le plătească anumite sume de compensație în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la hotărârea Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în caz de întârziere a soluționarii. Curtea constată că detenția anterioară a dlui Kanev a durat începând cu 20 iulie 2011-7 martie 2014 și detenția anterioară a dlui Bochek a durat de la 8 iunie 2011 la 7 martie 2014. Curtea este convinsă că sumele de compensare propuse sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare (a se vedea Yuriy Yakovlev c. Rusia , nr. 5453/08 , § 95, 29 aprilie 2010; Valeriy Kovalenko c. Rusia , nr. 41716/08 , § 67, 29 mai 2012; și Kislitsa c. Rusia , nr. 29985/05 , § 49, 19 Iunie 2012; Aleksandr Shevchenko c. Rusia , nr. 48243/11, § 67, 23 iulie 2015 . Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestor cazuri . Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere nici unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenele declarațiilor lor unilaterale (a se vedea Aleksantseva și 28 altele c. Rusia (dec.), nos. 750025/01 și al., 23 martie 2006, și Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazurile din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să se alăture cererilor, ia notă în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție și cu modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Președintele adjunct al grefierului
Applications nos. 13892/13 and 15573/13
Sergey Sergeyevich KANEV against Russia
and Vasiliy Aleksandrovich BOCHEK against Russia
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 20
September 2016 as a Committee composed of:
Helena Jäderblom,
President,
Dmitry Dedov,
Branko Lubarda,
judges,
and Fatoș Aracı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above applications lodged on 4 February 2013,
Having regard to the declarations submitted by the respondent Government on 9 April 2014 requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reply to these declarations,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant in the first case, Mr Sergey Sergeyevich Kanev, is a Russian national, who was born in 1984 and lives in Syktyvkar.
The applicant in the second case, Mr Vasiliy Aleksandrovich Bochek, is a Russian national, who was born in 1963 and is detained in Krasnoyarsk.
The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr
The applicants complained that their pre-trial detention had been unreasonably long and that it had not been based on relevant or sufficient reasons.
The applications were communicated to the Government. The Court informed the Government that Mr Kanev and Mr Bochek had been held in the remand prison at least until 5 September 2013 and 26 April 2013 respectively. It later transpired that they were held in pre-trial detention until they were convicted on 7 March 2014.
On 9 April 2014 the Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issue raised by the applications. They further asked the Court to strike out the applications, in accordance with Article 37 of the Convention.
In the declarations, the Government acknowledged that the applicants had been detained “without well-founded justification on the basis of decisions rendered by the courts”, which did “not comply with the requirements of Article 5 § 3 of the Convention”. They stated their readiness to pay 4,320 euros (EUR) to Mr Kanev and EUR 3,760 to Mr
Bochek for their pre-trial detention. The remainder of the declarations read as follows:
“The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non
‑
pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
This payment will constitute the final resolution of the case.”
The applicant rejected the Government’s offers. They expressed the view that the sums mentioned in the Government’s declarations were insufficient.
Having regard to the similarity of the main issues under the Convention in the above cases, the Court decides to join the applications and examine them in a single decision.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. In particular, Article 37 § 1 (c) enables the Court to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government.
To this end, the Court will examine carefully the declarations in the light of the principles established in its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (see
Tahsin Acar v. Turkey
[GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.), no. 11602/02, 26
June 2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no. 28953/03, 18
September
2007).
The Court notes at the outset that since its first judgment concerning the excessive length of pre-trial detention in Russia (see
Kalashnikov v.
Russia
, no. 47095/99, §§ 104-21 ECHR 2002 VI), it has found a violation of Article
5 § 3 of the Convention on account of an excessively lengthy pre
‑
trial detention without proper justification in more than a hundred cases against that State (see
Ananyev and Others v. Russia
, nos.
42525/07 and 60800/08, § 200, 10 January 2012). It follows that the complaints raised in the present applications are based on the clear and extensive case-law of the Court.
Turning next to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, the Court is satisfied that the Government did not dispute the allegations made by the applicants and explicitly acknowledged that their pre-trial detention had been in breach of Article
5
§
3 of the Convention.
As to the intended redress to be provided to the applicants, the Government have undertaken to pay them certain amounts of compensation in respect of pecuniary and non-pecuniary damages, as well as costs and expenses. The Government have committed themselves to effecting the payment of those sums within three months of the Court’s decision, with default interest to be payable in case of delay of settlement.
The Court notes that Mr Kanev’s pre-trial detention lasted from 20
July
2011 to 7 March 2014 and Mr Bochek’s pre-trial detention lasted from 8 June 2011 to 7 March 2014. The Court is satisfied that the amounts of compensation proposed are consistent with the amounts awarded in similar cases (see
Yuriy Yakovlev v.
Russia
, no. 5453/08, § 95, 29
April
2010;
Valeriy Kovalenko v. Russia
, no. 41716/08, § 67, 29
May
2012; and
Kislitsa v. Russia
, no.
29985/05, §
49, 19
June 2012;
Aleksandr Shevchenko v. Russia
, no. 48243/11, § 67, 23
July 2015).
The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of these cases. The Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention (Article 37 § 1
in fine
) does not require it to continue the examination of the cases. In any event, the Court’s decision is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the applications to its list of cases, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations (see
Aleksentseva and 28 Others v. Russia
(dec.), nos.
75025/01 et al., 23 March 2006, and
Josipović v. Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4 March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Decides
to join the applications,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declarations under Article 5 § 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 13 October 2016.
Fatoș Aracı
Helena Jäderblom
Deputy Registrar
President