CtEDO 20.09.2016 Auto

ONISHCHENKO AND BERDNIKOV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
20.09.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ONISHCHENKO AND BERDNIKOV v. RUSSIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Adresă nr. 31038/09 și 3899/10 Yevgeniy Vyacheslavovich ONISHCHENKO împotriva Rusiei și Aleksandr Gennadyevich BERDNIKOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 20 septembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile depuse la 30 septembrie 2009 și, respectiv, 16 martie 2010, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat la 27 februarie 2015, care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul în primul caz, dl Yevgeniy Vyacheslavovich Onishchenko, este un național rus, care s-a născut în 1989 și a trăit, înainte de arestarea sa, în regiunea Kislovodsk, Stavropol. Reclamantul în al doilea caz, dl Aleksandr Gennadyevich Berdnikov, este un național rus, care s-a născut în 1971 și este reținut în Chelyabinsk. Guvernul rus („ Guvernul”) a fost reprezentat dl. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții se plângeau că detenția lor preliminară a fost de lungă durată și că dreptul lor la revizuirea judiciară a detenției a fost încălcat. Prin scrisoarea depusă la 27 februarie 2015, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor formulate de cererile. În declarațiile, Guvernul a recunoscut că reclamanții au fost reținuți fără justificare bine fundamentată pe baza deciziilor rendue de instanțe care nu respectă cerințele articolului 5 § 3 din convenție și că dreptul reclamantului în temeiul articolului 5 § 4 a fost încălcat. Ei au declarat că sunt dispuși să plătească următoarele sume reclamanților ca satisfacție echitabilă: (a) 4.400 euro (EUR) către dl Onishchenko pentru detenția anterioară „între 6 martie 2008 și 31 decembrie 2010”, reexaminarea recursului împotriva detenției din 9 septembrie 2009 și absența la ședința de detenție; (b) 4.000 EUR către dl Berdnikov pentru detenția anterioară „între 11 Iulie 2008 și 30 decembrie 2010” și revizuirea întârzietă a recursului împotriva detenției din 26 mai 2010. Restul declarațiilor lor furnizate după cum urmează: „Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamanții au fost invitați să facă observații cu privire la declarațiile unilaterale ale Guvernului, în cazul în care acestea doresc, și nu au prezentat niciun comentariu în răspuns. DREPTUL având în vedere similaritatea cu principalele chestiuni din cadrul Convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le examineze într-o singură decizie. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. În special, art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea să elimine o cauză în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea remarcă, la început, că, de la prima hotărâre privind durata excesivă a detenției preliminare în Rusia (a se vedea Kalashnikov c. Rusia , nr. 47095/99 §§ 104-21 CEDO 2002 VI), a constatat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție din cauza unei detenții prelungite excesiv de mult timp fără justificare adecvată în mai mult de o sută de cazuri împotriva acestui stat (a se vedea art. 5 § 3 din Convenție) Ananyev și alții c. Rusia , nos 42525/07 și 60800/08, § 200, 10 ianuarie 2012 . Rezultă că plângerile prezentate în prezentele cereri se bazează pe jurisprudența clară și extinsă a Curții . În ceea ce privește o lungime necorespunzătoare a procedurii de recurs împotriva ordonanțelor de detenție, Curtea a constatat o încălcare a articolului 5 § 4 în multe cazuri ale Rusiei (a se vedea Butusov c. Rusia , nr. 7923/04 , §§ 32-35, 22 decembrie 2009; Mamedova v. Rusia , nr. 7064/05 , § 96, 1 iunie 2006; Pichugin v. Rusia , nr. 38623/03 , §§ 154-156, 23 octombrie 2012), subliniind faptul că întreaga durată a acestora a fost atribuită autorităților. În ceea ce privește ședința privind recursul de detenție desfășurată în absența unei reclamante și a reprezentanților săi în timp ce procurorul a fost prezent, Curtea a constatat o încălcare a articolului 5 § 4 în cazurile ruse din cauza încălcării principiului egalității armelor (a se vedea, de exemplu, Idalov v. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 162-64, 22 mai 2012; Yudayev v. Rusia, nr. 40258/03, §§ 80-83, 15 ianuarie 2009; Pyatkov v. Rusia , nr. 61767/08 , §§ 130-33, 13 noiembrie 2012; Koroleva v. Rusia , nr. 160/09 , §§ 113 16, 13 noiembrie 2012; Gubin v. Rusia , nr. 8217/04 , §§ 67-68, 17 iunie 2010 și Butusov , citat mai sus §§ 25-28 . Respectând natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, Curtea este convinsă că guvernul nu a contestat acuzațiile formulate de solicitanți și a recunoscut în mod explicit că detenția lor preventivă a fost încălcată de articolele 3 și 4 din Convenție. În ceea ce privește recursul destinat reclamanților, Guvernul s-a angajat să le plătească anumite sume de compensație în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. Guvernul s-a angajat să efectueze plata acestor sume în termen de trei luni de la hotărârea Curții, cu dobânzi nejustificate care trebuie plătite în cazul întârzierii de decontare. Curtea este convinsă că sumele de compensare propuse sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare (a se vedea Aleksandr Shevchenko c. Rusia , nr. 48243/11, § 67, 23 iulie 2015, Kovyazin Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestor cazuri. Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă) În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere nici unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile la lista sa de cazuri, dacă guvernul nu respectă termenele declarațiilor lor unilaterale (a se vedea Aleksantseva și 28 altele c. Rusia (dec.), nos. 750025/01 și al., 23 martie 2006, și Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazurile din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să se alăture cererilor, ia notă a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 5 §§ § 3 și 4 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 13 octombrie 2016. Fatoș Aracı Branko Lubarda Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă