CASE OF GROSSMANN AIR SERVICE BEDARFSLUFTFAHRTUNTERNEHMEN GMBH & CO KG v. AUSTRIA

Societatea reclamantă este o societate de răspundere limitată care este înregistrată în Austria și are sediul său în Viena. În 1998 ministrul federal al finanțelor a făcut un apel public de oferte privind serviciile de zbor pentru delegațiile guvernului federal. Societatea reclamantă a prezentat o ofertă, dar s-a plâns simultan că oferta publică a fost adaptată la un licitator specific, și anume L. companie. Prin urmare, aceaceasta a fost revocată. La 28 iulie 1998 a fost eliberat un apel public modificat de oferte. Societatea reclamantă nu a prezentat o ofertă. La cerere, societatea reclamantă a fost informată că guvernul federal a hotărât la 8 octombrie 1998 să acorde contractul L. companie. Contractul respectiv a fost încheiat la 29 octombrie 1998. La 19 octombrie 1998, societatea reclamantă a primit Autoritatea Federală de Achiziții (Bundesvergabeamt) la 27 octombrie 1998, a solicitat să inițieze proceduri de reexaminare privind apelul public de oferte și să declare atribuirea contractului către L. companie nulă și nulă. La 4 ianuarie 1999, autoritatea federală de achiziții publice a respins cererea societății reclamante, declarând că nu și-a demonstrat interesul juridic în oferta publică. 10. La 2 martie 1999, societatea reclamantă a depus o plângere la Curtea Constituțională și i-a solicitat să solicite o hotărâre preliminară de la Curtea a Uniunii Europene (CJUE) cu privire la întrebarea existenței unui interes juridic. 11. La 10 decembrie 2001, Curtea Constituțională a anulat decizia Autorității Federale de Achiziții și a susținut că ar fi trebuit să solicite o hotărâre preliminară. 12. Prin urmare, la 14 mai 2002, autoritatea federală de achiziții publice a solicitat o hotărâre preliminară de la CJUE. 13. La 12 februarie 2004, CJUE a emis o hotărâre preliminară, declarând în esență că o persoană care nu a participat la procedurile de licitație publică din cauza unui apel presupus discriminatoriu poate solicita încă revizuirea lor. 14. La 30 noiembrie 2004, autoritatea federală de achiziții publice a respins din nou cererea societății reclamante. 15. La 10 ianuarie 2005, societatea reclamantă a depus o plângere la Curtea Constituțională. 16. La 26 septembrie 2005, Curtea Constituțională a refuzat să trateze plângerea societății reclamante, susținând că nu a susținut nici o chestiune de drept constituțional și a transferat cazul la Curtea Administrativă. 17. La 5 decembrie 2005, societatea reclamantă și-a depus plângerea modificată Curții administrative. 18. La 29 octombrie 2008, Curtea Administrativă a anulat decizia Autorității Federale de Achiziții, susținând că societatea reclamantă a fost eligibilă să depună o cerere de procedură de reexaminare. 19. La 2 iulie 2009, societatea reclamantă a depus o scrisoare Departamentului Auditorului General (Finanzprokuratur), întrebând dacă Republica Austria ar fi interesată să ajungă la o soluționare în acest caz, referindu-se la inactivitatea Autorității Federale de Achiziții după ultima decizie a Curții administrative și la faptul că procedura a durat deja peste zece ani. 20. La 13 iulie 2009, Departamentul Auditorului General a răspuns și a solicitat societății reclamante să-și precizeze cererile de compensare. Acesta a afirmat, de asemenea, că societatea reclamantă ar putea depune o cerere împotriva eșecului decizion al Autorității Federale de Achiziții. 21. La 22 septembrie 2009, societatea reclamantă a depus o cerere la Curtea Administrativă împotriva neregulării Autorității Federale de Achiziții (Säumnisbeschwerde). 22. La 30 septembrie 2009, Curtea Administrativă a solicitat autorității federale de achiziții publice să elibereze, în termen de trei luni, o decizie sau să explice de ce nu și-a încălcat datoria de a decide. 23. La 8 octombrie 2009, s-a desfășurat o ședință între părți, dar nu s-a putut ajunge la o soluție. 24. La 22 decembrie 2009, autoritatea federală de achiziții publice și-a emis decizia, constatând că atribuirea contractului L. societatea în cadrul procedurii publice de licitație nu a fost ilegală. 25. La 24 februarie 2010, Curtea Administrativă a întrerupt procedura cu privire la cererea societății reclamante depusă împotriva neregulării Autorității Federale de Achiziții, deoarece aceasta din urmă și-a emis decizia la 22 decembrie 2009, dar a atribuit societății reclamante costurile juridice. 26. La 1 februarie 2010, societatea reclamantă a depus o plângere la Curtea Administrativă. 27. La 25 martie 2010, Curtea Administrativă a refuzat să se ocupe de plângere. Acesta a susținut că hotărârea respinsă nu s-a deviat de la jurisprudența Curții administrative și că plângerea nu a susținut întrebări juridice de importanță fundamentală. 28. Această decizie a fost acordată avocatului societății reclamante la 8 aprilie 2010.