Comunicat la 4 februarie 2016 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 3790/13 Vlado LAZAROVSKI împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei depusă la 26 decembrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vlado Lazarovski, este un național macedonean, născut în 1955 și locuiește în Gevgelija. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Încheierea biroului de procuror al reclamantului La 11 iulie 2002, Parlamentul Național a ales reclamantul ca procuror public din Gevgelija. Mandatul său, conform legislației valabile la momentul respectiv, a fost de șase ani. În decembrie 2007 a intrat în vigoare o nouă Lege a urmăririi publice („Legea”). Secțiunea 94 din această Lege prevede că procurorii publici aleși înainte de intrarea în vigoare au rămas în vigoare până la expirarea mandatului lor. La cerere, Consiliul Procurorilor Publici („CPP”), un organism nou creat competent să decidă chestiuni legate de procurorii publici, inclusiv numirea lor, evaluarea și concedierea, le-a reeles în biroul unui procuror public cu o durată nedefinită. În temeiul acestei dispoziții, RPC ar putea pune capăt biroului procurorului public („рестанок на унк”. la 4 septembrie 2008, reclamantul a depus o cerere înainte ca RPC să solicite, în temeiul articolului 94 din lege, reînnoirea mandatului său de procuror public pe o perioadă nedefinită. Într-o sesiune care a avut loc în particular la 20 iulie 2009, RPC a susținut că cerințele prevăzute la art. 71 din Lege (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai jos) au fost îndeplinite în cazul reclamantului și că, în consecință, biroul său de procuror public ar trebui să fie încheiat din cauza încălcării profesionale (неструно инесовесно вроеоеее на наункиата аавен овинител ). Partele relevante ale deciziei se citesc după cum urmează: „Procurorul public [stat] ... a prezentat un raport cu privire la [lucrarea reclamantului] cu propunerea de încheiere a biroului său de procuror public din cauza încălcării profesionale. Pe baza cererii [de aplicare], raportul și propunerea Procurorului public [Statului] ... RPC a stabilit că s-au îndeplinit condițiile [pentru încălcarea profesională] și (e) nu a reînnoit mandatul [reclamantului] ...” Conform anunțului privind remediile legale ( δравна δоука), reclamantul a contestat această decizie în fața Curții administrative. El s-a plâns că a fost concediat fără procedurile de încălcare specificate în legea și în cadrul normelor relevante ale RPC. În acest sens, el a contestat dacă a fost o cerere a unui reclamant autorizat și, în caz afirmativ, dacă a fost depusă în timp util și care au fost motivele și motivele hotărârii impugnate. De asemenea, el se plângea că nu a fost informat și nu a dat posibilitatea de a-și prezenta argumentele, fie în scris, fie în audierea orală. În cele din urmă, el a solicitat că Curtea Administrativă are o audiere orală la care ar putea prezenta argumentele sale. În cadrul unei audieri deținute în particular la 19 mai 2011, Curtea Administrativă a respins cererea reclamantului de a constata că hotărârea RPC este legală și a susținut că hotărârea impușită a fost pronunțată în cadrul procedurii sale de transformare a biroului său de definiție într-o durată nedefinită, în care dispozițiile privind procedurile de încălcare prevăzute în lege nu s-au aplicat. Prin decizia din 5 iulie 2012, Curtea de Administrație Superioră a respins recursul reclamantului de a constata că nu există motive pentru a se depărta de motivele furnizate de Curtea de Administrație. Alte informații relevante Reclamantul a prezentat o copie a unui articol publicat într-un ziar zilnic care a citat președintele RPC atunci, care a afirmat că 131 din 146 procurori publici au fost reeleși în birou. Procurorii a căror mandat nu a fost reînnoit, 5 procurori au îndeplinit cerințele de pensionare; biroul de 8 procurori a fost încheiat pentru încălcarea profesională și biroul de 2 procurori, pentru comportament dezgustător. Legea internă relevantă Secțiunea 66 din Legea privind procuratura publică prevede că biroul procurorului public poate fi încheiat din următoarele motive: la cerere de către persoana în cauză; pentru pierderea cetățeniei macedonene; pentru incapacitatea permanentă de a lucra ca procuror public; dacă îndeplinește cerințele de pensionare; dacă este numit într-un alt birou public; și dacă este condamnat și condamnat. În temeiul articolului 68 din Lege, un procuror poate fi respins de la birou pentru o încălcare gravă a normelor disciplinare și pentru încălcarea profesională. Secțiunea 69 și 70 din Lege specifică încălcări brute și obișnuite a normelor disciplinare, respectiv. Secțiunea 71 din Lege definește încălcarea profesională de către un procuror public. Secțiunea 72 din Lege prevede că procedurile profesionale de incorecție sunt conduse de o comisie de cinci membri înființată de Procurorul de Stat. Decizia sa este admisă la un recurs în fața RPC. Decizia acesteia din urmă poate fi supusă unui recurs în fața Curții Administrative. În cele din urmă, această dispoziție prevede că RPC reglementează procedurile profesionale de incorecție prin norme. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 14 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție că a fost respins de la biroul procurorului public fără a fi desfășurat procedurile de faută profesională prevăzute în Act. În această privință, susține că nu a existat nici o cerere de concediere de către un reclamant autorizat; că nu i s-a dat posibilitatea de a-și prezenta argumentele, fie în scris, fie verbal la o audiere și că a fost refuzat dreptul de recurs. Din aceste motive, susține că el a fost respins pe motive discriminatorii. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost el cunoaștet motivele care au dus la terminarea biroului său din cauza încălcării profesionale? A avut ocazia eficientă de a prezenta argumente în favoarea sa, în fața Consiliului Procurorilor Publici și a Curților Administrative?
Communicated on 4 February 2016
Application no. 3790/13
Vlado LAZAROVSKI
against the former Yugoslav Republic of Macedonia
lodged on 26 December 2012
The applicant, Mr Vlado Lazarovski, is a Macedonian national, who was born in 1955 and lives in Gevgelija.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
Termination of the applicant’s office of public prosecutor
On 11 July 2002 the National Parliament elected the applicant as public prosecutor in Gevgelija. His term of office, as provided for in the legislation valid at the time, was six
years.
In December 2007 a new Public Prosecution Act (“the Act”) entered into force. Section 94 of this Act provided that public prosecutors elected before it entered into force remained in office until their term would expire. On request, the Council of Public Prosecutors (“CPP”), a newly created body competent to decide issues related to public prosecutors, including their appointment, assessment and dismissal, re-elected them to the office of a public prosecutor of an indefinite duration. Under this provision, the CPP could terminate the office of public prosecutor (
престанок на функцијата јавен обвинител)
had the requirements, specified in sections 66, 68, 69, 70, and 71 of the Act (see “Relevant domestic law” below), been fulfilled.
On 4 September 2008 the applicant filed an application before the CPP requesting, under section 94 of the Act, renewal of his term of office of public prosecutor on an indefinite duration. At a session held in private on 20 July 2009, the CPP held that the requirements set out in section 71 of the Act (see “Relevant domestic law” below) were fulfilled in the applicant’s case and that accordingly his office of public prosecutor should be terminated due to professional misconduct (
нестручно и несовесно вршење на функцијата јавен обвинител
). The relevant parts of the decision read as follows:
“The [State] Public Prosecutor ... submitted a report regarding [the applicant’s work] with a proposal for termination of his office of public prosecutor due to professional misconduct.
On the basis of the [applicant’s] request, the report and proposal of the [State] Public Prosecutor ... the CPP established that conditions [for professional misconduct] were fulfilled and (it) did not renew the term of office of [the applicant] ...”
As advised in the notice on legal remedies (
правна поука
), the applicant challenged this decision before the Administrative Court. He complained that he had been discharged without the misconduct proceedings specified in the Act and the relevant Rules of the CPP being conducted. In this connection he disputed whether there had been a request by an authorised complainant and if so, whether it had been submitted in good time and what had been the grounds and reasons for the impugned decision. He also complained that he had neither been informed nor given the opportunity to put forward his arguments, either in writing or verbally at an oral hearing. Lastly, he sought that the Administrative Court held an oral hearing at which he could present his arguments.
At a hearing held in private on 19 May 2011, the Administrative Court dismissed the applicant’s claim finding the CPP’s decision lawful. It held that the impugned decision had been delivered in proceedings upon his request for transformation of his office of definite into an indefinite duration to which the provisions for misconduct proceedings provided for in the Act had not applied.
The applicant appealed against this decision reiterating his earlier complaints. By a decision of 5 July 2012, the Higher Administrative Court dismissed the applicant’s appeal finding no grounds to depart from the reasons provided by the Administrative Court.
2.
Other relevant information
The applicant submitted a copy of an article published in a daily newspaper which quoted the then President of the CPP saying that 131 out of 146 public prosecutors had been re-elected in the office. Of 15
prosecutors whose term of office had not been renewed, 5 prosecutors had fulfilled the requirements for retirement; the office of 8 prosecutors had been terminated for professional misconduct and the office of 2 prosecutors, for discourteous behavior.
B.
Relevant domestic law
Section 66 of the Public Prosecution Act provides that the office of public prosecutor can be terminated on the following grounds: on request by the person concerned; for loss of the Macedonian nationality; for permanent incapacity to work as public prosecutor; if he or she fulfils the retirement requirements; if he or she is appointed into another public office; and if he or she is convicted and sentenced.
Under section 68 of the Act a public prosecutor can be dismissed from the office for a gross violation of disciplinary rules and for professional misconduct.
Sections 69 and 70 of the Act specify gross and ordinary violations of disciplinary rules, respectively.
Section 71 of the Act defines professional misconduct by a public prosecutor.
Section 72 of the Act provides that professional misconduct proceedings are conducted by a five-member commission set up by the State Public Prosecutor. Its decision is amenable to an appeal before the CPP. The latter’s decision can be subject to an appeal before the Administrative Court. Lastly, this provision provides that the CPP regulate the professional misconduct proceedings by Rules.
The applicant complains under Article 14 and Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention that he was dismissed from the office of public prosecutor without the professional misconduct proceedings provided for in the Act being conducted. In this connection he alleges that there was no request for his dismissal by an authorised complainant; that he was not given the opportunity to present his arguments, either in writing or verbally at a hearing and that he was denied the right to appeal. For these reasons, he alleges that he was dismissed on discriminatory grounds.
Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was he acquainted with the reasons that led to termination of his office due to professional misconduct? Did he have an effective opportunity to put forward arguments in his favour, before the Council of Public Prosecutors and the Administrative Courts?